joi, 24 decembrie 2009

Crăciun fericit!



În 1914, pe unul din fronturile primului război mondial, combatanţii din ambele părţi au lăsat armele jos şi timp de câteva ore s-au bucurat, împreună, de sărbătoarea Crăciunului. Au demonstrat că oamenii suferă şi se bucură la fel, indiferent de limba pe care o vorbesc sau de ideile în care cred.


joyeux noel

marți, 22 decembrie 2009

Arc peste timp



În decembrie 1989 ne-am obţinut raţia de libertate în schimbul căreia au plătit cu viaţa câteva mii de români. Un preţ extrem de mare. Motiv pentru care ar fi trebuit s-o preţuim aşa cum se cuvine.

După douăzeci de ani, în decembrie 2009, mulţi dintre noi şi-au vândut libertatea, câştigată cu sânge, pentru un kil de făină, un bidon de ulei şi o găleată portocalie. Incapabili să ne desprindem de trecutul comunist, în loc să avansăm, suntem pe cale să revenim în locul din care am pornit în urmă cu două decenii, închizând, astfel, un arc de cerc.

De această dată, însă, mi-e teamă că nimeni nu va mai ieşi în stradă să ne recupereze libertatea pe care suntem pe cale s-o pierdem.

luni, 21 decembrie 2009

Culmea cinismului: Băsescu ne strică sărbătorile cu Boc


Reînvestirea lui Emil Boc în funcţia de premier şi readucerea găştii Udrea, Videanu, Blaga Berceanu în guvern, nu reprezintă altceva decât o demonstraţie de cinism din partea preşedintelui Traian Băsescu. Semn că nimic nu s-a schimbat faţă de primul mandat.

Aceşti oameni au adus România, în 2009, în pragul falimentului iar acum, drept recompensă pentru ceea ce au făcut, primesc, iarăşi, pe mână, guvernarea ţării. Cel puţin aşa sunt percepuţi de marea majoritate a românilor.
Readucându-i la butoane, Băsescu arată că nu-i pasă de lecţia pe care i-au dat-o cei 50% dintre români care nu l-au votat, mulţi şi din cauza nenorocirilor comise de cei enumeraţi mai sus, la care a făcut referire cu ocazia validări alegerilor.

Foarte mulţi dintre alegătorii lui Mircea Geoană, din turul II, l-au votat nu pentru că ar fi văzut în el salvatorul României ci pentru că, împreună cu liberalul Crin Antonescu a propus un proiect nou. Un guvern condus de Klaus Iohannis. Un executiv format şi girat de PSD şi PNL, singurele partide care au înregistrat rezultate pozitive la guvernare în ultimii zece ani.

Un prim-ministru nou care ar fi propus o echipă nouă şi un alt program de guvernare ar fi reaprins speranţa în sufletul românilor care ştiu că 2010 va fi un an extrem de dificil. Mai mult, ar fi adus, pentru o perioadă de timp, liniştea necesară adoptării unor măsuri dure.

Or, reîncărcarea lui Emil Boc şi a sinistrului său guvern, consideraţi cei mai slabi din perioada post-decembristă, în pragul Crăciunului, nu face decât să strice sărbătorile de iarnă majorităţii românilor.

Şi să le sporească nemulţumirea şi iritarea.

vineri, 18 decembrie 2009

Traian Băsescu către alegătorii săi: MUIE!!!



Nominalizându-l iarăşi pe Emil Boc la funcţia de premier, Traian Băsescu nu a făcut altceva decât să dea o mare muie unui număr de 5,247 de milioane de fraieri. Cei care l-au votat. Cu credinţa că nu i-a minţit atunci când le-a spus că doreşte o Românie a bunului simţ sau că ei sunt majoritate care contează, pe care n-o va trăda niciodată.
Acum, după ce alegerile au trecut iar Băsescu a obţinut al doilea mandat, aceşti oameni constată că au fost păcăliţi. La fel ca în multe alte rânduri de-a lungul primilor cinci ani.

Urmează, probabil, o altă ieşire spăşită a preşedintelui, la OTV, în care îşi va cere scuze: „Am greşit. “

P.S.: Noi ceilalţi care am refuzat să-l votăm pe Traian Băsescu tocmai pentru că ne aşteptam să ne tragă iarăşi clapa, putem spune că am scăpat de muie. Vom trage însă ponoasele, alături de ceilalţi.

joi, 17 decembrie 2009

Calul lui Caligula se numea Incitatus. Al lui Băsescu, Emil Boc



Spuneam , în urmă cu câtva timp, că, interpretând Constituţia în stilul băsescian, am putea trăi vremurile în care un preşedinte îşi va pune animalul preferat în funcţia de prim-ministru şi-l va trimite în Parlament să-şi construiască majoritatea. Iată că s-a întâmplat mai repede decât mă aşteptam. Emil Boc este noul premier desemnat.

Băsescu l-a nominalizat, aşa cum în istoria Romei, împăratul Caligula şi-a desemnat calul preferat, Incitatus, senator.

Preşedintele a demonstrat lipsă de respect faţă de Parlamentul care l-a demis prin moţiune de cenzură, faţă de milioanele de români care nu l-au votat şi din această cauză dar şi faţă de noii parteneri de guvernare. UDMR va face parte dintr-un executiv la răsturnarea căruia a participat în urmă cu numai trei luni pe motive de incompetenţă. Ceea ce îi umple de penibil.

Emil Boc este personajul care într-un singur an a adus România în pragul falimentului şi a cărui singură competenţă demonstrată a fost la coasă.

Băsescu a identificat inamicii pentru viitorul război


Deşi, oficial, încă nu şi-a luat noul mandat în primire, Traian Băsescu a şi identificat vinovaţii pentru a justifica un viitor eventual eşec al celui de-al doilea mandat. După ce Crin Antonescu i-a întors, politicos, spatele: „de data asta sunteţi singuri, pe p*la voastră“.

Folosindu-se de pixul unuia dintre penibilii de serviciu s-a grăbit să ni-i arate pentru că vin vremuri grele iar noi toţi, ciuruiţi sau nu (criza nu alege) trebuie să ne obişnuim din timp să ne revărsăm năduful asupra lor. E vorba de Blaga, Videanu şi Berceanu.

Ei sunt retrograzii care se opun reformării statului român şi, implicit, intrării domnului preşedinte în manualele de istorie. Ei nu vor ca noi să trăim bine şi de aceea în propun pe Emil Boc premier. În spatele lor se prefigurează deja o monstruoasă coaliţie formată din mogulii Vântu, Patriciu, Voiculescu, trusturile lor de presă, nostalgicii comunişti în frunte cu Ion Iliescu, Hrebenciuc şi Vanghelie.

Deci, la primăvară, dacă noi, cei care vom supravieţui nenorocirilor care se prefigurează, vom ieşi în stradă disperaţi , asupra lor trebuie să ne îndreptăm ura.

Din vârful Controceniului, Traian Băsescu ne va conduce revolta. Aşa cum ne-a promis în campanie, va lupta pentru noi şi va avea grijă ca nimeni (inclusiv noi) să nu scape de ceea ce îi este frică. Lupta aceasta, ultima, este planificată în aşa fel încât doar el să fie unicul învingător.

Singurul despre care copiii să înveţe la lecţiile de istorie.

luni, 14 decembrie 2009

ŞOCANT!!!! Geoană ia doar 5.000 de euro pentru un loc în Parlament



În sfârşit a ieşit pe piaţă şi caseta cu filmuleţul compromiţător al cărui actor principal este Mircea Geoană. Şi este mai rea decât o casetă porno. Îl arată pe Geoană încasând 5.000 de euro de la o voce brunetă, cel mai probabil Ana Birchall, pentru pentru un loc eligibil la parlamentare.

Văzând-o, am înţeles de ce Traian Băsescu a interzis celor din staff-ul său de campanie să o dea publicităţii. Într-adevăr este inimaginabil. Singurul lucru mai traumatizant de atât ar fi fost doar un filmuleţ în care Geoană refuza banii.

Şi atunci cum să faci public faptul că la PSD un loc în Parlament se vinde la preţ de Logan fără cauciucuri când la PD-L ,se spune, unii au dat şi două milioane de euro. Se strică dracu’ piaţa. Şi toţi fraierii cu bani, care speră să-şi agaţe de coadă titlul de deputat sau senator, s-ar converti brusc la social-democraţie.

Doar ca să facă economie la parale.

Trăznăi de „intelectual“: Florin Micu Iliescu vs Salonul literar Dragosloveni


Florin Micu Iliescu este un personaj care se crede intelectual. Nu pentru că ar fi devorat biblioteci sau ar fi scris cine ştie ce tratate ci pentru că citează, pe dinafară, chestii învăţate din culegerile de citate celebre. Genul de răşinos până în măduva oaselor.

Salonul literar Dragosloveni, este o manifestare culturală cu o tradiţie de mai bine de un deceniu. Un fel de şezătoare anuală, destinată scriitorilor şi oamenilor de cultură, din Vrancea şi nu numai. Evenimentul a căpătat şi-o oarecare dimensiune internaţională prin participarea unor literaţi din Republica Moldova.

În urmă cu câtevca luni, mulţumită carnetului portocaliu de partid, sus numitul personaj, zis şi Florin Micu Iliescu, a ajuns un fel de director la Direcţia pentru Cultură Vrancea. Fără scaun. Pentru că era ocupat de Paraschiv Usturoiu (Dumnezeu să-l odihnească!).
Din această poziţie, timp de aproape un an, şi-a încasat salariul pe card, înjurându-l pe Usturoiu şi acuzându-l de incompetenţă. Toate astea din sediul PD-L, pentru că pe la serviciu nu a prea semnat condica.

A venit şi ziua lui, însă. Ziua în care Micu urma să-şi demonstreze competenţele şi capacităţile manageriale, în care să arate că este mai bun decât predecesorul său. Din păcate, s-a suprapus cu alegerile prezidenţiale aşa că a trebuit să aleagă. Şi a făcut-o.

Şi-a băgat picioarele atât în cultura vrânceană cât şi în Salonul literar, pentru care trebuia doar să-şi dea acordul, ca să se poată desfăşura, având în vedere că totul fusese pregătit de regretatul Paraschiv Usturoiu. Şi a preferat munca de partid.

Dar a încasat, totuşi, pe card, salariul de director coordonator al Direcţiei pentru Cultură Vrancea, plătit din bugetul la care noi, fraierii contribuim cu taxe şi impozite. Ca să n-o lungim prea mult, până acum, scorul este:

Florin Micu Iliescu 1 – Cultura vrânceană 0

joi, 10 decembrie 2009

Crin Antonescu, adevăratul învingător al prezidenţialelor


Adevăratul câştigător al alegerilor prezidenţiale care tocmai s-au încheiat nu este nici pe departe Traian Băsescu. Cele 70.000 de voturi în plus (unele furate)îi permit doar să-şi conserve puterea, nu să se declare câştigător.

Adevăratul învingător este Crin Antonescu care, pe zi ce trece, demonstrează că are anvergură de mare lider. Charismatic, inteligent şi cu un discurs foarte bun este mult peste ceea ce avem la ora actuală în politica românească.

Într-o perioadă grea, Antonescu reuşeşte să păstreze partidul unit şi să-i convingă pe liberali că cea mai bună soluţie nu este să se arunce în braţele lui Traian Băsescu. Chiar dacă primarii săi nu mai au resurse bugetare. Dacă nu va ceda presiunilor venite de la şefii organizaţiilor locale, de a intra la guvernare şi va rămâne în opoziţie, Crin Antonescu are toate şansele să transforme PNL în cel mai important partid de dreapta. Iar el să devină următorul preşedinte al României.

Nu trebuie decât să intre în opoziţie şi să lase PD-L să guverneze în minoritate.

Perioada următoare va fi extrem de dificilă pentru orice partid care va prelua puterea. Cu atât mai mult pentru Traian Băsescu care vine după un mandat eşuat şi un PD-L care şi-a atins limitele incompetenţei în mai puţin de un an. Un guvern alături de PNL le-ar oferi un plus credibilitate şi un cal de bătaie pe care Băsescu să-l acuze în cazul unui eşec.

Altfel, obligaţi să-şi asume singuri o guvernare aproape imposibilă, presaţi în Parlament de o opoziţie majoritară şi în stradă de o populaţie tot mai săracă democrat-liberalii se vor prăbuşi în picaj. Cu excepţia situaţiei în care vor face minuni.

Or, nici Boc şi nici Videanu, Blaga, Berceanu, Pogea, Udrea sau Anastase nu seamănă cu Harry Potter.

marți, 8 decembrie 2009

Într-adevăr ne-am înfrânt …


Ne-am înfrânt singuri pentru că am fost naivi și am crezut că nu vor îndrăzni să fure mai mult decât vom vota noi. Dar au făcut-o, deși noi am ieșit în număr mare la vot.

Ne-am înfrânt pentru că am devenit atât de săraci încât ne-am vândut votul pentru un kil de carne, o găleată și un bidon de ulei. Adică mai nimic. Iar ei au fost acolo și, asemenea Diavolului, ne-au cumpărat viitorul pe nimic. Deoarece pentru noi, cei care trăim dintr-o pensie de CAP sau dintr-un ajutor social, nimicul lor valorează foarte mult.

Ne-am înfrânt pentru că, deși îi vedem cum ne fură pe față, fără nici un pic de jenă, în loc să dăm cu ei de toți pereții, lăsăm capul în jos și ne facem că nu observăm. Sau ne retragem în colțul nostru, intimidați de tupeul cu care ne mint în față, spunându-ne că nu vedem bine.

Ne-am înfrânt pentru că n-am emigrat atunci când ni s-a ivit ocazia și am crezut că, odată cu integrarea în Uniunea Europeană, România se va schimba. S-a dovedit că ne-am înșelat. La patru ani de la integrare, nepotismul și carnetul de partid rămân principalele criterii de promovare în carieră. Contează doar a cui fiică ești sau ale cui afișe le lipești în campania electorală.

Ne-am înfrânt pentru că, deși, ne prostesc de ani buni, seară de seară, încă ne mai înghesuim în fața televizoarelor atunci când ne anunță că au descoperit-o pe Elodia.
Ne-am înfrânt pentru că avem memoria scurtă și uităm repede tot răul pe care ni l-au făcut în anii ce au trecut. Și ne lăsăm păcăliți de fiecare dată când apar în fața noastră, jurând strâmb sau promițând fals.

Și pentru că ne-am înfrânt singuri, acum trebuie să ne retragem iarăși în colțul nostru și să suportăm consecințele. Iar ei au tot dreptul să rânjească și să ne umilească: „Un fleac, i-am ciuruit!“

Sau să ne strige în față: „Bă!“
P.S.: Un parlamentar PD-L, Canacheu (cam așa ceva) ne recomanda, pe un post de televiziune, să închidem ochii pentru o perioadă ca să nu mai vedem și să nu mai citim nici o știre transmisă de mass-media. Nu aveți o senzație de deja vu?
Cât credeți că va mai dura până când vom acvea doar două ore de program TV pe zi iar ziarele vor scrie doar știrile oficiale despre realizări mărețe ?




luni, 7 decembrie 2009

N-am sperat decât o seară...


Se pare că, totuși, ei au reușit să fure mai mult decât am putut să votăm noi. Culmea este că, deși au votat masiv, mai mult decât în turul I, nu românii care trăiesc în România și-au ales conducătorul.

Au decis pentru noi cei care trăiesc în afară, cei a căror viitor nu depinde de ceea ce se petrece aici. Iar mulți ne-au vândut viitorul pentru 100 - 150 de euro.

Acum, nouă, cei care nu acceptăm să fim urmașii lui Traian și nici să vedem viața în portocaliu, pe care îl vor proclama culoare națională, nu ne mai rămâne decât să ne căutăm o altă țară. Sau să așteptăm ordinele de deportare.

Pentru că, e clar, în România lor nu vom mai avea loc.


duminică, 6 decembrie 2009

Bine că s-a încheiat


În sfârşit s-a încheiat.

Traian Băsescu şi-a văzut visul şi de mâine poate pleca pe mare, aşa cum şi-a dorit.

Sper că de mâine vom vedea un altfel de politică care va urmări înfăptuirea binelui comun prin negociere nu prin violenţă.

Sper ca de mâine să nu ne mai temem de ceva de care nu vom scăpa iar Parlamentul va redeveni ceea ce trebuie să fie, simbolul democraţiei.
Sper ca de mâine să nu mai îndrăznească nici unul dintre puternicii zilei să ne ameninţe cu deportarea în Bulgaria, doar pentru că gândim altfel.
Sper ca de mâine să revenim la o stare de normalitate însă nu aceea în care suntem urmăriţi sau ne sunt ascultate convorbirile private.
Sper ca de mâine să se încheie politica tupeului, a minciunii şi a fărădelegii.

Exit-polluri parţiale şi zvonuri despre ce va fi după...

Cifrele de la ora 15.30:
CSOP: 50,80% – Băsescu 49,2%
CCSB: Geoană 52,7% - Băsescu 47,3%
INSOMAR: Geoană 53,4 - Băsescu 46,6
CURS: Geoană 52% - Băsescu 48%

Pe bloguri circulă informaţia că Traian Băsescu se va declara învingător, conform exit-pollului, de la B1 TV şi va scoate oamenii în stradă. Aşa cum s-a întâmplat pe1 decembrie.

Cică în mai multe oraşe din ţară, în jurul orei 21.00 vor fi organizate mitinguri „spontane“ iar poliţia ar avea dispoziţie să nu intervină cel puţin o oră. Aşa se vor putea mânări, pe ultima sută de metri, nişte procente şi nişte buletine de vot ca să iasă cine trebuie.

UPDATE: Prezenţa la vot la ora 16.00 - 40,10%. Mai mare ca în primul tur

vineri, 4 decembrie 2009

Vântu l-a bătut pe Geoană


Dacă Mircea Geoană va pierde alegerile, acest lucru nu se va întâmpla din cauza lui Traian Băsescu ci din cauza „prietenului“ Sorin Ovidiu Vântu. Şi nu neapărat pentru că Geoană l-a vizitat în preziua dezbaterii.

Sorin Ovidiu Vântu i-a tras-o în direct la Realitatea TV , când a intervenit şi a povestit că sunt în relaţii bune de multă vreme, că între ei există un aranjament care-i permite lui Geoană să facă declaraţii mai dure la adresa lui în campania electorală şi că s-au văzut ca să se relaxeze. L-a pus, astfel, într-o poziţie delicată.

Cu puţin timp înainte, Mircea Geoană declarase, într-un interviu, că Vântu este un personaj malefic. Degeaba a mai dezvăluit că, în trecut, a avut numeroase întâlniri şi cu Traian Băsescu, publicul era interesat, în special, de relaţia sa cu Geoană.

Şi pornind de aici apare o altă întrebare: dar dacă Vântu şi Băsescu s-au înţeles, în secret, „să-l facă“ pe Geoană?

Îmi vine greu să cred că momentul în care a fost arestat Nicolae Popa a fost întâmplător. La fel cum nu cred că, oricât de prostănac ar fi, Geoană s-ar fi dus la o întâlnire cu Sorin Ovidiu Vântu, cu câteva ore înainte de confruntarea cu Băsescu, ştiindu-se ascultat şi monitorizat. Geoană s-a dus la Vântu pentru că nu a avut încotro.

Iar acum teoria conspiraţiei:

Băsescu s-a înţeles cu Vântu să-l atragă pe Geoană într-o capcană ca să-l compromită şi să-l facă să piardă alegerile. În schimbul acestui serviciu, actualul preşedinte va avea grijă ca Nicolae Popa să nu fie extrădat şi să rămână în Indonezia, la fel ca Nicolaiciuc în SUA sau Munaf în Irak.

joi, 3 decembrie 2009

Care-s mai anticomunişti? Ai lui Geoană sau ai lui Băsescu?


La douăzeci de ani de la evenimentele din 1989, Traian Băsescu a realizat o performanţă la care Ion Iliescu n-a îndrăznit să se gândească nici măcar în visele sale cele mai profunde. Cele pe care nu ţi le aminteşti la trezire.
A reuşit să coalizeze toate forţele democratice din România în jurul lui Mircea Geoană şi a PSD aşa cum, în 1996, s-au coalizat în jurul lui Emil Constantinescu şi a CDR.

Şi a făcut din PD-L un partid nefrecventabil, asemenea PSD-ului de dinainte de 2004.
Până şi Doina Cornea, Ion Diaconescu şi surorile seniorului Corneliu Coposu şi-au declarat susţinerea pentru Mircea Geoană, semn că Băsescu este un pericol pentru democraţia. Iar aceştia chiar sunt simboluri ale luptei împotriva comunismului.
Nu doar membri PD-L care şi-au lăsat acasă gecile portocalii şi au ieşit în stradă.

Anticomunistul comunist Traian Băsescu


Când s-a decis Traian Băsescu să condamne comunismul acesta era deja aşezat în coşciug, pe masă, cu vată în nas şi mâinile aşezate pe piept. Se stingea, singur, părăsit de toţi, de moarte bună. Foştii tovarăşi, dedulciţi la gustul economiei de piaţă, s-au transformat în capitalişti neaoşi iar bătrânii torţionari, odinioară stâlpi de susţinere ai sistemului, îngrijesc răsadurile de legume. După o viaţă de muncă cinstită, cu pulanul pe spatele deţinuţilor politici.

Dar, cu toate că-l vedea cu un picior în groapă iar în jur mirosea a tămâie arsă, Băsescu a insistat să-i mai tragă una, cavalereşte, să fie sigur că nu se mai ridică. Şi să se poată lăuda el a pus cruce comunismului.
L-a ridicat din coşciug, ni l-a vârât sub ochi, înghiontindu-l pe sub coaste ca să pară mai vioi şi l-a lovit în moalele capului cu cele câteva sute de pagini ale raportului Tismăneanu .
Şi asta a fost tot.

Foştii tovarăşi îşi văd mai departe de afaceri iar bătrânii torţionari continuă să aştepte ziua de pensie, la fel ca şi cei pe care, în trecut, îi snopeau în bătaie.

Preşedintele nu a făcut nici măcar gestul simbolic de a publica o listă a ruşinii cu numele călăilor care au schingiuit şi au omorât oameni, în numele comunismului pe care l-a condamnat. Despre retragerea privilegiilor acestora nici nu a fost vorba.

Iar adevăraţii luptători anticomunişti au simţit imediat că este vorba doar de un gest ipocrit, refuzând să se lase antrenaţi în combinaţia băsesciană.

Cu toate acestea, la final de mandat, la fel de ipocrit şi lipsit de respect Traian Băsescu repetă obsesiv că este singurul preşedinte care a condamnat comunismul. Doar pentru că a avut tupeu să citească un discurs în Parlament în huiduielile lui Corneliu Vadim Tudor.

Şi chiar se crede îndreptăţit să-şi scoată susţinătorii în stradă, la revoltă, în numele unor idei în care n-a crezut niciodată cu sinceritate. Pentru că altfel ar fi refuzat să se fotografieze alături de securistul Neţoiu

miercuri, 2 decembrie 2009

La pachet

XXXX Nutzi Udrea se plânge pe blogul personal că se simte în aceste zile ca pe vremea regimului Iliescu – Năstase. Persecutată, cenzurată, asediată etc. Singura problemă este că, şi atunci, şi acum, doamna Udrea se afla la putere. Atunci ca membră PSD, acum ca ministru PD-L.

XXXX Emil Boc susţine că România a depăşit nivelul critic al crizei economice şi că se pregăteşte relansarea economică. Declaraţia a fost făcută într-un interviu la televiziunea micului mogul Dan Diaconescu, cu câtevca minute înainte ca acesta să anunţe, iarăşi, că a descoperit-o pe Elodia.

XXXX Potrivit unui site local, mai mulţi simpatizanţi PD-L au scandat, în seara de 1 decembrie, în Piaţa Teatrului din Focşani „mai bine hoţi decât comunişti!“ Având în vedere că liderii de bază ai PD-L sunt Videanu, Berceanu, Ridzi, Udrea, putem spune că oamenii ştiau cu siguranţă ce scandau.

Trăznăi din stradă. Anticomunistul Mugurel Mălureanu


Nu mi se pare de condamnat că vreo câteva sute de oameni au ieşit în stradă, în mai multe oraşe din ţară, şi au protestat împotriva comunismului. E dreptul lor să o facă. Aşa cum la Geneva, câteva mii de oameni au protestat împotriva capitalismului, la întâlnirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Altceva mă intrigă.

Faptul că, cel puţin la Focşani, printre cei care au ieşit în stradă şi au strigat „Jos comunismul!“ nu se aflau oameni care au avut de suferit înainte de 1989. În schimb, am văzut din cei care au dus-o bine atunci şi care o duc bine şi acum, datorită conexiunilor pe care le-au avut cu Partidul.

Unul dintre ei este Mugurel Mălureanu. Al cărui tată, Florentin, a profitat din plin de pe urma vechilor relaţii tovărăşeşti, punând mâna, la începutul anilor ’90 pe fosta întreprindere comercială de stat. Şi care, în urmă cu vreo zece ani, încă îi mai înjura pe „golanii“ din Piaţa Universităţii şi vedea în Ion Iliescu singura salvare a României.

Acum, Mugurel şi-a descoperit vocaţia anticomunistă. Aş vrea să-l cred, însă mi-e greu s-o fac, atât timp cât băiatul a ajuns ceea ce a ajuns nu datorită calităţilor sale ci mulţumită banilor tăticului.

Bani obţinuţi din combinaţiile cu foştii tovarăşi.

marți, 1 decembrie 2009

Anecdotă electorală


Doi reprezentanţi ai staff-ului de campanie al candidatului prezidenţial Mircea Geoană discută despre metodele pe care le folosesc pentru atragerea a cât mai multe voturi.

Primul: „De fiecare dată când merg la restaurant (ştii cât de mult îmi place) comand cele mai rafinate şi mai scumpe mâncăruri şi băuturi. După ce termin, chem la masă ospătarul, bucătarul şi şeful de sală, laud servirea, calitatea mâncării şi ambianţa. Plătesc nota, foarte consistentă, fără să mă uit la valoare şi las câte un bacşiş gras fiecăruia dintre ei. Apoi, înainte să plec, îi îndemn: «Votaţi Mircea Geoană!»“.

Al doilea: „Şi eu merg la restaurant, la fel ca tine. Dar comand cele mai ieftine mâncăruri şi băuturi. Schimb două – trei feluri, critic bucătarul şi îi transmit că n-am mâncat ceva mai prost, înjur ospătarul şi şeful de sală. La final, cer nota, îi pun să o recalculeze. De fiecare dată mă arăt nemulţumit şi îi acuz că încearcă să mă jefuiască. Nu le las nici un bacşiş ci, dimpotrivă, le cer restul până la ultimul bănuţ. Apoi, înainte să ies pe uşă, le strig: «Votaţi Traian Băsescu!»“.

vineri, 27 noiembrie 2009

Explicaţii neconvingătoare ale bătăuşului de copii




Traian Băsescu a lovit un copil!

L-a trădat prima reacţie, în momentul în care, la Realitatea TV, a văzut imaginile. Nu a negat, cum ar fi făcut orice om care ştie că aşa ceva nu-i stă în caracter ci doar a încercat să-şi justifice gestul. Nici măcar nu a spus că filmuleţul este trucat.

Chiar şi declaraţia de presă pe care a dat-o după câteva ore, probabil, împins de la spate de staff-ul de campanie l-a trădat. Nici un candidat la preşedinţie nu apare zâmbind în faţa camerelor de luat vederi şi nici nu hăhăieşte după ce află că a fost victima unei asemenea înscenări. Orice om normal ar fi revoltat văzând că i se pun
în spate grozăvii pe care nu le-a comis.

Însă Traian Băsescu a ieşit zâmbitor ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Şi a spus că în viaţa lui nu a lovit pe nimeni ca şi cum ar fi spus un banc bun la finalul căruia se aştepta ca toată lumea să râdă în hohote:

„Ştiu că nu mă credeţi, dar hai să ne prefacem că lucrurile stau aşa cum vă spun eu!“

Şi ar mai fi ceva. Deşi ne-a asigurat că a privit cu foarte mare atenţie imaginile şi le-a descris cu fidelitate Traian Băsescu a omis câteva cadre. Între scena cu femeia disperată vorbeşte cu el şi cea cu copilul care se dă pe spate râzând, se mai află una. Despre care nu pomeneşte nimic, dar pe care noi toţi am văzut-o:

Braţul lui Băsescu care se întinde şi loveşte în figura micuţului.

P.S.1: Nu este pentru prima oară când Traian Băsescu loveşte. În 2000 sau 2001, în primul mandat la Primăria Capitalei, a lovit cu capul în gură, în văzul ziariştilor, un patron de butic.

P.S.2: Chiar dacă filmuleţul a apărut în campania electorală, fapta rămâne la fel de gravă. Şi poate este mai bine aşa. Dacă românii ar fi aflat în 2005 că au un preşedinte bătăuş de copii, probabil că până acum ar fi uitat.


miercuri, 25 noiembrie 2009

Penibilul personaj Emil Boc


Emil Boc este acel nevertebrat care și-a compromis cariera universitară, renegându-și lucrările în baza cărora și-a obținut titlurile științifice pentru a-i face pe plac lui Traian Băsescu. Aceasta pentru că este cel care îi deschide ușa lui Băsescu, îi ține paltonul atunci când se îmbracă, îi toarnă în pahar și, în general face cam tot ceea ce îi cere, asemenea unui servitor.

Emil Boc este demagogul care, în calitate de șef al PD-L a promis majorarea cu 50% a salariilorpentru profesori, deși știa că nu sunt bani. Și asta doar pentru ca partidul său să obțină mai multe voturi și să acceadă la putere.

Emil Boc este acel incompetent care, din poziția de prim-ministru, a fost de acord cu introducerea impozitului forfetar. Care a falimentat peste o sută de mii de IMM-uri. Impozit care, împotriva oricărei reguli de bun simț, îi taxează inclusiv pe cei care nu obțin venituri.

Din momentul în care s-a făcut simțită criza economică, a petrecut mai mult timp la coasă, relaxându-se, decât la guvern căutând soluții pentru combaterea efectelor ei.

Emil Boc este acel personaj a cărui nume a devenit sinonim cu penibililul. Mai nou se spune „ești prost ca un boc“.

Același Emil Boc ne spune acum, când partidul său este pe cale să piardă puterea, că un guvern PSD-PNL-UDMR, va majora taxele și impozitele de la anul.

Marș mă de aici!

Dacă până și Dorel a înțeles....

marți, 24 noiembrie 2009

Strategia băsesciană pentru turul II


Discursurile din aceste zile ale candidatului Traian Băsescu a lăsat să se întrevadă strategia sa electorală pentru turul al II-lea. Bazată pe sloganul „singur împotriva tuturor“. Din ce în ce mai izolați pe scena politică, Traian Băsescu și PD-L sunt într-o postură asemănătoare celei în care se aflau Corneliu Vadim Tudor și PRM în 2000. Celelalte partide politice evită negocierile pentru un parteneriat cu democrat-liberalii și Traian Băsescu.

Și atunci ca să evite demonizarea sa, ca și politician total nefrecventabil, Traian Băsescu a declarat că nu va face nici o alianță pentru turul al doilea. Că se bazează doar pe „un parteneriat cu poporul“.

Căruia îi va cere să-l voteze pentru că este singurul care va pune în practică „reforma statului“, aprobată prin referendum. Ceilalți, care s-au situat în jurul contracandidatului său, Mircea Geoană, sunt antireformiștii care țin cu dinții de privilegii.

În această strategie un rol important îl joacă asocierea lui Mircea Geoană cu Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc etc. menită să îndepărteze electoratul lui Crin Antonescu. Băsescu știe că nu-i va putea câștiga pe alegătorii liberalului care nu-l vor vota. Și atunci face tot ceea ce îi stă în putință ca aceștia să rămână acasă pe 6 decembrie pentru că o prezență scăzută la vot, coroborată cu frauda electorală îi va asigura un nou mandat.

Chiar dacă 70% dintre românii care au ieșit la vot nu-l mai doresc.

P.S.: Crin Antonescu a anunțat deja că PNL îl va sprijini pe Mircea Geoană în turul II. Este de așteptat ca și UDMR să facă același lucru.

luni, 23 noiembrie 2009

UPDATE: O dezamăgire numită Crin


Se pare că după aflarea primelor rezultate oficiale din primul tur, Crin Antonescu a coborât cu picioarele pe pământ. Și asta nu pentru că și-a arătat disponibilitatea de a-l susține în turul II, el și PNL, pe Mircea Geoană. Pentru că interesele colegilor săi de partid sunt, în multe locuri, diferite de direcția impusă de conducerea de la centru.

Mulți se visează deja, la guvernare alături de PD-L, deși e greu de crezut că Băsescu îi va primi după ce va obține un eventual al doilea mandat. În Parlament s-a format un grup de parlamentari „independenți“ portocalii alături de care, cu sprijinul UDMR, ale căror doleanțe sunt mutl mai ușor de satisfăcut, PD-L poate trece un guvern.

Am văzut, însă, un Crin Antonescu de pe figura și din vocea căruia s-a șters aroganța și infatuarea.

O dezamăgire numită Crin


Mă așteptam la acuzațiile, lansate de candidatul liberal Crin Antonescu, la adresa mogulilor, imediat după anunțarea rezultatelor exit-pollurilor. Pentru că l-am urmărit după confruntarea de la Cluj. Și am văzut cum se transformă într-un individ arogant, infatuat care se și vedea în postura de învingător cu mult înainte de deschiderea secțiilor de votare.

Cu discursul său, Crin a demonstrat că nu știe să piardă și că este un politician la fel ca și ceilalți, un picuț mai destupat la minte dar cu obrazul la fel de gros și cu memorie la fel de scurtă.

Nu m-ar mira, dacă în turul doi, contrar tuturor asigurărilor pe care le dădea în campania electorală, va bate palma cu Traian Băsescu, ștergând cu buretele tot ceea ce s-a întâmplat până acum. Bineînțeles în interes național, în numele dreptei românești.

De altfel, chiar dacă el nu o va îndrăzni s-o facă direct, pe față, cei din spatele său vor avea grijă să-i ofere lui Traian Băsescu tot sprijinul de care nevoie. De dragul morcovului cu care sunt momiți.

Și astfel, revoluția bunului simț anunțată pentru 22 noiembrie se va încheia, înainte de a fi declanșată, pe 6 decembrie, seara, într-o grămadă de căcat galben-portocaliu peste care se vor îmbrățișa frățește Crin și Traian.

În timp ce, pe fundal, o sticlă de șampanie destupată se va plimba din mână în mână, de la Vosganian la Videanu, de la Orban la Berceanu și de la Udrea la Norica Nicolai.

vineri, 20 noiembrie 2009

Câteva motive pentru care voi vota cum voi vota


1.Pentru că sunt urmașul lui Constantin, nu al lui Traian;
2.Pentru ca Traian Băsescu să revadă marea;
3.Pentru că, spre deosebire de familia prezidențială, familia mea nu trăiește bine;
4.Pentru că vreau să trăiesc într-o țară în care interceptarea convorbirilor private de orice fel este o excepție nu o obișnuință;
5.Pentru că nu vreau ca viitorii mei copii să crească în Bulgaria;
6.Pentru că EBA și Elena Udrea nu reprezintă modele de urmat în viață;
7.Pentru că nu doresc o societate în care tupeul, minciuna și fărădelegea sunt politici de stat;
8.Pentru că statul trebuie să fie în slujba mea, nu eu în slujba statului;
9.Pentru că se împlinesc cei douăzeci de ani de tranziție profețiți de Brucan și a venit timpul să trecem într-o nouă eră;
10.Pentru că nu aș vrea ca portocaliul să fie culoare națională;
11.Pentru că nu e normal ca un președinte să-și tragă comision din banii destinați răscumpărării vieților unor români ținuți ostatici de teroriști;
12.Pentru că nu vreau ca în viitoarea gramatică a limbii române, pluralul de la „succes“ să fie „succesuri“;

Pentru cele enumerate mai sus și pentru multe, multe altele, duminică, 22 noiembrie, mă voi ridica din colțul în care m-a împins Marea Lehamite și voi pune ștampila pe unul dintre candidații la prezidențiale. Pentru prima oară din 2000.

joi, 19 noiembrie 2009

S-a stins Don Quijote de la Vrancea


Don Quijote de la Vrancea nu mai este! S-a stins mult prea devreme, fără să fi terminat lupta cu morile de vânt.
Dumnezeu să te odihnească în pace, Puiu!



Evolutiv - Zambete si flori

Trăznăi de pedelist. Nicu Tănase, un fel de Autoritate a Statului


Până acum câtva timp, Nicu Tănase era un băiat subțire, foarte atent și cu privire ageră. Băiat de primar țărănist, ce mai. După ce s-a înscris în PD-L și, mai ales după ce a primit o un scaun călduț sub poponeață, Nicu s-a schimbat radical. A făcut fălci și burtă iar privirea i s-a alterat brusc. Dacă înainte te observa și te saluta de la distanță, de pe partea cealaltă a străzii, acum cu greu te mai observă, chiar cu ochelarii pe nas, la un metru în față.

Și asta n-ar fi nimic.

Însă mai nou, Nicu Tănase are pretenția ca el și colegii săi din PD-L să fie tratați precum o autoritate a statului. Să li se acorde respectul cuvenit, locuri preferențiale de parcare, gratuitate pe transportul în comun, la cinema și la muzee dar, mai ales, să fie pedepsite miștourile la adresa lor.

Drept care, Nicu și colegii săi s-au inflamat tare și au cerut introducerea la pușcărie a pesedeilor care au avut ideea să le lipească numele și pozele pe garduri.

P.S.: Dragă Nicu, ca să vă mai treacă supărarea, ție și tovarășilor tăi de partid, să știi că panourile respective sunt tot o creație a unui coleg de-al vostru. Primul care le-a folosit a fost colegul vostru, de la Iași, Costică Simirad, supărat că în Consiliul Județean, PSD și PNL au refuzat să-i aprobe bani pentru o reabilitare.

Războaiele lui Traian



Cu mâinile întinse, zâmbind parșiv, Traian Băsescu ne anunță, de pe toate gardurile și locurile de afișaj, permise sau nepermise, că luptă pentru fiecare dintre noi. Ptiu drace!

O lipsă majoră a sloganului este identitatea adversarului, Băsescu cerându-ne un acord în alb ca să lupte pentru noi, cu cineva al cărui nume nu-l cunoaștem. De unde știm că cel vizat de războinicul portocaliu nu ne este amic?

Până acum, s-a luptat cu toată lumea, fără să fi înregistrat vreun rezultat pozitiv. Cu sistemul ticăloșit a făcut blat, aducându-l de partea sa iar cu criza nici măcar nu mai dorește să aibă de-a face. Judecătorii l-au trimis la plimbare, atrăgându-i atenția că problemele justiției nu se rezolvă bătând cu pumnul în masă sau impunând arestări. La fel a pățit și cu Parlamentul.

În ce privește mogulii, aceasta nu este lupta noastră. Fapt demonstrat de audiențele mari pe care le înregistrează posturile lor de televiziune și vânzările publicațiilor pe care le tipăresc.

Departe de a fi mobilizator și de a inspira încredere, îndemnul prezidențial este de natură să sporească îngrijorarea și deznădejdea. Nici cele două războaie mondiale nu au durat mai mult de cinci ani.

Ce om normal își mai dorește continuarea unei lupte, după cinci ani de război permanent în care nu s-a întrevăzut nici un rezultat pozitiv, ci doar manipulări și umilințe?

În toate confruntările din mandatul băsescian, noi, „adevărata majoritate“, am fost victime colaterale și am suferit cele mai mari pierderi. Majorări de taxe și impozite, împrumut de rambursat la FMI, șomaj, falimente, căderea cursului de schimb, reduceri salariale și de pensii, concediu fără plată, criză politică etc.

Profitul s-a împărțit între „luptător“ și camarila sa.

Un loc de europarlamentar pentru aia mică și un pic agramată, apartament de lux pentru aia mare, afaceri cu armament pentru frățior, shopping pe bani publici la Paris, Milano și Londra pentru Nutzi, funcții călduțe pentru prietenii din PD-L, asfaltări pentru gașca Golden Blitz, profituri imense pentru afaceriștii Berceanu, Videanu și Blaga etc.

În atari condiții, cu excepția unor exaltați și a celor care au de câștigat de pe urma haosului, cei mai mulți ne dorim pacea. Ca să ne putem vedea în liniște de viața noastră.

miercuri, 18 noiembrie 2009

Un impuls



Că tot ziceam, zilele trecute,ce-ar fi să mergem cu toții la vot...

Scurt comentariu (cu întârziere) pe marginea dezbaterii Antonescu – Băsescu




Doar ce-mi dădui cu părerea că nu va participa la nici o dezbatere cu contracandidații și că va prefera doar băile de mulțime și emisiunile electorale aranjate, că Traian Băsescu a ținut să mă contrazică. Și rău a făcut. Pentru Băsescu ar fi fost recomandabil, strategic, să evite confruntarea de la Cluj pentru că nu îi aducea nici un câștig. Avea doar de pierdut, ceea ce s-a și demonstrat.

Românii au văzut un candidat liberal, Crin Antonescu, relaxat, pontos, cu replică, spontan și un Traian Băsescu crispat, încordat care vorbea în șabloane, căutându-și cuvintele prin foile din față. Practic, liberalul a măturat cu el pe jos.

Nu cred că Mircea Geoană care nu s-a prezentat este perdantul, mai ales că are în spate un partid de talia PSD. Ar fi avut mai mult de pierdut dacă mergea. Formatul, lipsa unor subiecte prestabilite de dezbatere și lejeritatea cu care a fost moderată întâlnirea, l-ar fi dezavantajat, la fel ca și pe Băsescu.

Antonescu i-ar fi dominat pe ambii contracandidați, făcându-i din vorbe, spre deliciul publicului, evitând aprofundarea temelor de discuție, dat fiind că nu le stăpânește.

P.S.: Mai comentăm după ce vedem ce se va petrece la următoarea confruntare, dacă va mai avea loc vreuna.

marți, 17 noiembrie 2009

Bârfă cu iz de miting prezidențial


Sursele mele, mai bune decât ale lor, spun că Traian Băsescu și-ar fi anulat vizita de la Focșani pentru că Trășculescu & Co. nu au fost în stare să-i organizeze un miting mai mare decât al PSD-ului. Băsescu ar fi pus condiția să-i strângă cel puțin 20 – 30 de mii de oameni. Lucru care nu le-a reușit deoarece întâlnirea a fost programată în cursul săptămânii când cei mai mulți dintre oameni lucrează, de regulă.

Aceleași surse spun că pedeleii locali ar fi vrut să scoată funcționarii din deconcentrate și profesorii, însă tot nu le ieșea la număr. Plus că s-au temut că manifestarea s-ar putea întoarce împotriva lor, având în vedere nemulțumirea generală dar și influența PSD. O altă variantă ar fi fost aducerea unor simpatizanți din afara județului, de la Bacău, Galați, Brașov etc.

Cum nici asta nu a ținut, democrat-liberalii s-au lăsat păgubași motivând că a răcit Băse.

joi, 12 noiembrie 2009

De ce nu avem dezbateri între prezidențiabili


La începutul lui septembrie, anticipam că prezidențiabilul Traian Băsescu nu va participa la nici o dezbatere televizată pe bune, cu contracandidații săi sau cu ziariști neconfortabili. Spuneam atunci că va prefera doar emisiunile aranjate dinainte la TVR sau la B1.

Mai arătam că strategia de campanie băsesciană se va baza în special pe băile de mulțime la mitingurile electorale aranjate din vreme. Motiv pentru care, contracandidații săi nu se vor întâlni cu el decât dacă se vor infiltra între susținătorii portocalii.

Analizele media confirmă ceea ce anticipam eu la începutul lui septembrie. Până în prezent, nu a avut loc nici o dezbatere televizată între candidați și nici nu se preconizează să aibă loc vreuna.

Traian Băsescu nu are nici o temă serioasă de discuție care să țină într-o confruntare. Românii trăiesc din ce în ce mai prost, el și Boc au ratat lupta cu criza, nu poate justifica vânzările anterioare ale fetelor, afacerile cu armament puse la cale de frățiorul Mircea sau relațiile controversate cu primul terorist al țării, Omar Hayssam.

Campania sa electorală este centrată doar pe referendumul pentru înființarea parlamentului unicameral și reducerea numărului de parlamentari. Și nici măcar aceste teme nu sunt stăpânite prea bine de candidatul portocaliu. Există foarte multe întrebări legate de parlamentul unicameral la care Traian Băsescu nu are un răspuns serios.

Drept urmare, preferă să vorbească singur, cu moderatori decor.

Pe de altă parte, dacă ar accepta o confruntare cu Geoană, Antonescu sau Oprescu, Traian Băsescu i-ar legitima drept contracandidați ai săi. Lucru pe care nu-l dorește. Pentru că a declarat peste tot că nu se luptă cu cei trei, pe care-i consideră doar niște marionete, ci cu Ion Iliescu, mogulii și grupurile de interese.

Nici o confruntare între Geoană, Oprescu și Antonescu, fără eroul principal, n-ar avea nici un haz. Ar fi ca o finală mică de campionat mondial, un joc pentru locurile 3 -4. Și ar confirma ceea ce spune Băîsescu, că sunt niște contracandidați de fațadă, fără legitimitate.


miercuri, 11 noiembrie 2009

Constituția chiar îi dă președintelui dreptul discreționar de a numi premierul ? II


Am arătat , zilele trecute unde s-ar putea ajunge în cazul în care președintele ar avea dreptul discreționar de a desemna un premier, fără a ține cont de majoritatea parlamentară.Voi prezenta acum și cel de-al doilea punct de vedere pe care, mărturisesc, îl îmbrățișez și eu.

Din perspectiva mea, Constituţia nu trebuie citită ca pe un set de instrucţiuni pentru folosirea unui aspirator. Ci în spiritul ei. Fiecare articol trebuie interpretat, logic, cu bun simț, în funcție de celelalte, nu separat.

În cazul articolului 103, ar trebui să se aibă în vedere că preşedintele este un mediator care „veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice“ (art. 80). Nu un jucător. Poziția de mediator îi cere să fie echidistant faţă de toată lumea şi să aducă la un numitor comun opiniile divergente. Deși are dreptul teoretic să desemneze orice premier doreşte, atributul de mediator îi cere să țină cont şi de voinţa Parlamentului.

Nu poate proceda altfel decât dacă intenționează să provoace o criză.

Este normal să desemneze un premier agreat de majoritatea parlamentară pentru ca guvernul să primească votul de învestitură, situație în care are logică prevederea constituțională privind consultarea partidelor. Pentru că nu doar el ci și Parlamentul își asumă responsabilitatea unei bune guvernări.

Deci, la consultările cu partidele, atitudinea preşedintelui nu trebuie să fie de genul „Propuneți voi pe cine doriți, pentru că eu oricum îl desemnez pe X ?“. Discuțiile ar trebui să pornească de la următoarea întrebare: „Credeţi că X poate obţine un vot majoritar în Parlament? Dacă nu, să găsim pe cineva care să fie acceptat de majoritate.“

Compromisul nu poate fi atins decât prin negocieri, între partide, între partide şi preşedinte, între partide şi candidat, între preşedinte şi candidat etc. Pentru a ajunge aici este necesar ca preşedintele să-și ia în serios rolul de negociator, nu să bată cu pumnul în masă şi să-i irite pe ceilalţi.

Dizolvarea parlamentului este o soluție extremă la care trebuie recurs abia atunci când configurația parlamentară este atât de eterogenă încât nu se poate cristaliza nici o majoritate.

luni, 9 noiembrie 2009

Ce va fi după finalul băsescian. Exercițiu de imaginație


V-ați întrebat vreodată ce vor face apropiații lui Traian Băsescu, după ce acesta va pierde alegerile? Vă propun un exercițiu de imaginație. Să ne închipuim că suntem pe 7 decembrie, a doua zi după ce s-a anunțat oficial că Băsescu a pierdut alegerile și privim de sus, fără să fim văzuți, la ce se întâmplă în apropierea actualului, încă, șef al statului. Ia să vedem…

La Cotroceni, doamna Maria înghesuie într-un sac de voiaj, două perechi de izmene groase și cipilica cu care președintele inspecta șantierele patriei. Pe mare este frig și umezeală, iar Traian nu mai rezistă ca pe vremea când naviga cu „Biruința“.

Elena Udrea i-a returnat lui Cocoș cheile de la Q7 și Porsche Chayenne și a donat poșetele Luis Vuitton, pantofii Jimmy Choo, taioarele Chanel și blugii D&G fetelor de la școala generală din Pleșcoi. Apoi s-a împăcat cu Ludovic Orban, și-a tuns pletele-i bălaie și a plecat la o mănăstire în Bucovina. În călugărie.

Abandonată de Syda pe unul din culoarele Parlamentului European, EBA a rătăcit zile întregi în căutarea ieșirii. Între timp și-a amintit de vremurile bune în care se iubea cu Andrei Hrebenciuc. După ce a vărsat o lacrimă, a încercat să-l sune de pe telefonul de serviciu. Nu a reușit. Pentru că, absentând de atâta vreme la lucrări, colegii săi europarlamentari au crezut că a renunțat și au realocat numărul altcuiva.

Emil Boc a încercat să se reangajeze profesor la facultate însă studenții au refuzat să meargă la cursurile sale de drept constituțional, în special la cele privind atribuțiile președintelui și a superiorității parlamentului bicameral, comparativ cu cel unicameral. A fost concediat. Rămas pe drumuri, a cerut ajutor de șomaj. Din păcate, fondul de șomaj era falimentar, după ce au fost plătite șomerilor proveniți din firmele falimentate de forfetarul lui Pogea. Lipsit de orice speranță s-a așezat la intrarea în Palatul Victoria, și-a turnat o găleată cu cenușă în cap, după care și-a pus pe piept un carton pe care scria „Am fost un dobitoc! Nu faceți ca mine!“

În sediul din Modrogan, afișând o figură afectată, Adriean Videanu l-a bătut pe spate pe proaspătul marinar, încurajându-l: „ești cel mai bun Traiane!“. Apoi, scuzându-se că trebuie să meargă până la toaletă, s-a urcat într-un avion cu destinația Monte Carlo. De unde a negociat cu noua putere o serie de contracte pentru schimbarea bordurilor pe șoselele patriei.

Vasile Blaga s-a instalat în principalul birou din același sediu al PD-L și a dat dispoziție să fie gonite toate fâțele din partid. A convocat congresul extraordinar pentru alegerea președintelui partidului și a început negocierile pentru obținerea funcției.

Radu Berceanu a tras o înjurătură, după care și-a văzut de afacerile sale cu ministerul Transporturilor.

După ce a vărsat o lacrimă pe umărul dragului de Băse, Stolojan l-a invitat la hotelul său de la Predeal, unde, ferit de ochii ziariștilor să se gândească la trecut.
Gheorghe Pogea încearcă și acum să descopere diferențele dintre el și cel mai mare economist al lumii, ca să-l poată moșteni. Asemănarea a găsit-o: amândoi sunt ingineri.

Monica Iacob Ridzi s-a retras la Petroșani și s-a închis într-o mină. Ea a refuzat să să mai vadă lumina zilei până când faptele pentru care este anchetată de DNA nu se vor prescrie.

Imediat după anunțarea înfrângerii idolului lor, tinerii pedeliști, alde Hoară, Anastase,Boureanu, Țurcan, Calcan, Vișan și alții asemenea, cei care priveau la Băsescu ca la icoană și lăudau orice aberație făcută sau declarată, au început să se învârtă debusolați în cerc. S-au prăbușit la pământ, amețiți, după câteva minute. Când și-au revenit s-au interesat de privilegiile și pensiile nesimțite de care vor beneficia la finalul mandatului.

Din 7 decembrie, intelectualii care au făcut sluj în fața sa, de la Patapievici, Tismăneanu, Mihăeș. T.R. Ungureanu au ieșit pe televizor să-i convingă pe români că au fost disidenții care au subminat sistemul din interior.

În ce privește gașca asfaltatorilor prezidențiali, Cășuneanu, Umbrărescu, patronii de la Golden Blitz etc. stați fără grijă, deoarece băieții s-au reorientat.

duminică, 8 noiembrie 2009

Repetiție pentru un miting spontan la Timișoara

Video: www.pesurse.ro

Filmulețul acesta chiar îmi amintește de vremurile de dinainte de 1989, când politrucii Partidului ne luau cu japca de la școală și ne duceau în Piața Unirii ca să ne manifestăm dragostea față de iubitul Conducător. La fel ca și în clip, în fața noastră se așezau câțiva propagandiști cu portavoce care ne spuneau ce lozinci să strigăm și cât de sus să înălțăm portretele Tovarășului și steagurile.

Ce vremuri, ce mitinguri, ce organizare... Vă mai amintiți tovarășe Borcea (Radu) ?

Partea nasoală era că de fiecare dată când încercam să dispărem, nu scandam destul de tare sau nu înălțam portretele (de multe ori pentru că ne amorțeau mâinile), în spatele nostru își făceau apariția câțiva băieți bine îmbrăcați și ne aplicau, e adevărat, foarte discret, câte un șut în spate sau câte un ghiont între coaste. Fără a uita, bineînțeles, să ne avertizeze că, în situația în care nu încetăm cu figurile, vom avea de-a face cu ei.

vineri, 6 noiembrie 2009

Băsescu face mișto de noi cu Negoiță


Prin nominalizarea primarului Liviu Negoiță în funcția de premier, fără a ține cont de voința majorității parlamentare, Traian Băsescu demonstrează că nu dorește rezolvarea crizei politice. Dimpotrivă, prelungirea ei. Arătând că-și permite să sfideze atât Parlamentul cât și pe cei care îl consideră responsabil pentru criza politică.

Fără să-și dea osteneala să găsească o soluție pentru a asigura stabilitatea politică și fără să-i pese de avertismentele potrivit cărora, România este în pragul colapsului. Traian Băsescu nu a dorit nici o secundă să identifice o soluție pentru ieșirea din criză, mai ales că nici nu și-a propus acest lucru.

A vrut doar să-și irite opozanții și să-i facă să vorbească despre el la TV. Un joc politic, pe care nu și l-ar fi permis, dacă reprezentanții FMI i-ar fi băgat sula în coaste. Reprezentanții fondului i-au lăsat încă un timp de joacă, amânând acordarea celei de-a treia tranșe a împrumutului .

În ce-l privește pe Liviu Negoiță, acesta nu poate fi comparat nici pe departe cu Klaus Iohannis, așa cum a spus Traian Băsescu. Diferența dintre cei doi este dată de statutul de capitală culturală europeană pe care municipiul Sibiu l-a primit datorită lui Iohannis și pe care sectorul 3 din București nu-l va căpăta niciodată.

Liviu Negoiță nu este decât un alt Emil Boc un pic mai înalt dar la fel de obedient și vulnerabil față de Cotroceni și de grupurile de interese din jurul lui Traian Băsescu.

Constituția chiar îi dă președintelui dreptul discreționar de a numi premierul ? I


De la căderea guvernului Boc, întreaga clasă politică se întrece în a interpreta articolele Constituției care permit desemnarea unui prim-ministru. S-au cristalizat două curente de opinie. Fără a mă considera un specialist în drept constituțional am analizat cele două curente și am tras câteva concluzii.

Primul susținut de Traian Băsescu și PD-L dă președintele dreptul discreționar de a nominaliza orice premier dorește. Al doilea, formulat de politicienii PSD, PNL, UDMR, îi cere șefului statului ca, atunci când există o majoritate parlamentară, să țină cont de voința ei.

Voi lua prima interpretare, a susținătorilor lui Traian Băsescu.

Presupunem că un preşedinte lipsit de raţiune ar nominaliza la funcţia de prim-ministru un cal, considerând că este cel mai potrivit să guverneze țara. Nici un articol din Constituție nu interzice acest lucru. Calul ar fi pus să-și construiască guvernul și apoi să negocieze susținerea parlamentară. Logic, parlamentarii, vor respinge o asemenea grozăvie.

Însă, același președinte lipsit de rațiune se va încăpățâna și va desemna ca prim-ministru tot un cal, poate chiar pe același. De frica anticipatelor, parlamentarii vor acorda calului și guvernului său voturile necesare, siuație în care România ar fi guvernată de un patruped.

Sau, Parlamentul va respinge iarăși propunerea prezidențială, se va dizolva, vor avea loc noi alegeri și se va forma o altă configurație parlamentară. Președintele va desemna, același cal drept premier. Situație în care o vom lua de la capăt, intrând într-un cerc vicios.

De aici nu putem ieși decât suspendând președintele printr-un referendum care, însă, ar putea să nu treacă sau prin alegeri prezidențiale, la finalul mandatului.

(VA URMA )

Liberalii lui Săpunaru îl vând pe Crin la prețul pieții cu TVA


Declarația lui Valerică Zamfirescu , reprezentantul primarilor liberali din Vrancea, conform căreia, în situația în care propriul candidat nu va accede în turul II, el și colegii săi îl vor susține pe Traian Băsescu, nu este de natură să-i crească cota lui Crin Antonescu. Dimpotrivă, i-o scade.

Este ultima din lungul șir al gafelor politice cu care Nini Săpunaru și ai lui ne-au obișnuit de mai multă vreme. Culmea, a fost făcută chiar în preziua vizitei lui Antonescu în Vrancea.

Or, în toate discursurile publice , candidatului PNL la prezidențiale respinge orice înțelegere politică cu Traian Băsescu. Mai mult, într-o altă luare de poziție, Crin Antonescu le cerea, subtil, liberalilor tentați să susțină candidatul PD-L pe 6 decembrie, să părăsească partidul. Citez din memorie: „cine se gândește să voteze cu Traian Băsescu în turul al doilea, să o facă și în primul tur.“

Or, prin ceea ce susțin, Zamfirescu și colegii săi nu fac altceva decât să se poziționeze în afara deciziei conducerii centrale, subminând autoritatea liderului de partid. Ceea ce nu este în măsură să-i sporească șansele de a obține sufragiile necesare accederii în turul doi.

Dimpotrivă, va duce la o repoziționare a potențialilor votanți care-l privesc cu simpatie pe Crin Antonescu, dar care nu-și doresc un nou mandat pentru Traian Băsescu.


marți, 3 noiembrie 2009

Ce-ar fi să mergem cu toții la vot?


Cum ar fi dacă, pe 22 noiembrie ne-am prezenta cu toții, la vot? Să ne înfrânăm indispoziția pe care ne-o provoacă aroganța, tupeul și nesimțirea lor și să ne prezentăm masiv la urne. Să facem un efort. Nu din spirit civic ci ca să le dăm planurile peste cap. Pentru că ei asta își doresc, ca noi să stăm acasă în timp ce ei vor umple urnele cu voturile turiștilor electorali.

Să le demonstrăm că, deși am fost cuprinși de marea lehamite, nu ne lăsăm înghesuiți în colțurile noastre și nici nu ne acoperim ochii și urechile ca să nu mai știm ce se petrece în lume. Și nici nu avem de gând să ne lăsăm încălecați de ei fără să ne apărăm drepturile.

Să vedem, atunci, câte kile de zahăr și ulei vor da în schimbul voturilor sau câte autobuze vor închiria pentru turismul electoral.

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Trăznăi de campanie. Azi braconierii electorali de pe Siret


Deputatul liberal Nini Săpunaru a spus într-o conferință de presă că pedeleii vrânceni braconează cu fire electrice pe Siret, ca să strângă pește pentru pomeni electorale. O veste proată pentru pești dar și pentru cei care cred că Traian Băsescu ar fi președintele perfect. Așa cum ne-a spus în nenumărate ocazii.

Acțiunea la care face referire Săpunaru dovedește că, totuși, nu tot peștele din pachetele electorale este proaspăt și nici tot ce spune Băsescu nu trebuie luat în seamă. În cazul în care candidatul PD-L ar fi fost perfect, tovarășii săi de partid n-ar fi fost nevoiți să braconeze pe Siret.
Pentru că nu s-ar fi numit Traian Băsescu ci Iisus Hristos și ar fi înmulțit singur peștii și pâinile destinate votanților.
ULTIMA ORĂ:

O veste proastă și pentru acei urmași ai lui Traian care mai speră că, deși a ratat-o pe aia cu peștii, omul lor va reuși, măcar, minunea cu sporirea vinului. Potrivit surselor noastre, mult mai bine poziționate decât ofițerii SPP sau consilierii prezidențiali, se pare că nu mai este posibil.
Multe din sticlele de vin din pivnițele Cotroceniului, din cele aduse în dar de Vladimir Voronin, s-au băut. Iar cele goale au fost sparte.

vineri, 30 octombrie 2009

Bârfă cu iz electoral - financiar



Toată lumea știe că imediat după alegerile prezidențiale, leul o va lua rău de tot pe cocoașă, pentru că nimeni nu va mai avea interesul să-l țină blocat la 4,2-4,3 lei. Interesul lui Traian Băsescu și al PD-L este ca leul să nu cadă acum, înainte de alegeri. Apoi nu mai contează.

Vă amintiți, președintele ne-a spus că, atât el cât și guvernul nu au de gând să facă nimic ca să ieșim din criză, ci doar să mențină, cât de cât, situația sub control. Iar cursul de schimb joacă un rol foarte important în strategia prezidențială de „combatere a crizei“.

Motiv pentru care BNR cheltuie miliarde de euro ca să țină leul în viață, artificial, ca să nu-și dea românii seama că președintele și guvernul său ne-au băgat în gard.

Chestia asta le-a dat de gândit și unor băieți din tabăra cealaltă, extrem de potenți financiar și care nu-și câștigă banii din asfaltări sau taxe pe parcare. Și care au decis să scape de tiran. Ca să nu mai stea tot timpul cu frica în sân că vor fi vârâți la pușcărie și obligați să-și vândă afacerile la prețuri de nimic, unor apropiați ai familiei prezidențiale (vezi cazurile Marian Iancu, Tender, Omar Haysam).

Drept urmare, se pare că, au pus-o de o revoluție pe piața financiară. Astfel, în perioada dintre cele două tururi de scrutin s-ar putea să asistăm la atacuri masive asupra leului, mult peste puterea de apărare a BNR. Ceea ce va grăbi ceea ce așteaptă toată lumea să se petreacă după 6 decembrie. O cădere masivă a leului.

Ceea ce va duce la un vot negativ împotriva candidatului Băsescu și a guvernului său, incapabili să mențină cursul la un nivel acceptabil. Și, bineînțeles la o victorie a contracandidatului său (indiferent care o fi acela).

P.S.: Celor interesați de speculațiile pe piața valutară le recomand să cumpere yeni japonezi în această perioadă. Am auzit la TV. că se pot face bani buni din speculațiile cu yeni.

joi, 29 octombrie 2009

Frica din sloganul băsescian


Din pozele care îi promovează referendumul, președintele Traian Băsescu ne anunță că de ceea ce le este frică nu vor scăpa. Ochii mijiți, ne privesc complice și ne îndeamnă, cu parșivenie,„să le-o tragem împreună“. Lor. Parlamentarilor care i-au provocat lui atâta deranj în cei cinci ani de mandat.

Președintele nu-i iubește deoarece l-au suspendat în 2006 iar acum îi anchetează apropiații prin comisii și formează majorități care-i sunt ostile. Deși toate acestea se încadrează în limitele jocului politic, practicat în orice democrație.

Și atunci de ce ar trebui să le fie teamă? De ce vrea președintele, folosindu-se de noi, de popor, să bage frica în ei? Poate pentru ca, pe viitor, parlamentarii să nu se mai împotrivească voinței sale.

Dar, mai apoi, după ce îi va pune cu botul pe labe, nu cumva își va dori să ne inoculeze și nouă sentimentul de frică ?

Fără un Parlament solid care să ne reprezinte și să ne apere de eventualele abuzuri prezidențiale, ne-ar îngenunchea și ne-ar supune extrem de ușor. Premise există deja. La mitingul fermierilor, un om a fost ridicat de poliție și amendat doar pentru că a îndrăznit să-l înjure pe candidatul Băsescu.
Or, fiecare dintre noi are propriile-i temeri iar sloganul prezidențial poate fi adaptat:

„De ce vă este frică nu scăpați!“


miercuri, 28 octombrie 2009

Clipul lui Oprescu

Astăzi nu prea am nici chef, nici idei și nici timp comentez. Vă aduc în atenție clipul de candidat al doctorului Sorin Oprescu. Mi se pare cel mai reușit dintre toate pe care le-am văzut în această campanie electorală. Parcă seamănă cu România adevărată.

marți, 27 octombrie 2009

Trăznăi de ziarist. Ziarul de Vrancea vs Pula


Zilelele trecute, câțiva băieți și fete mai puberi și mai zglobii de la Ziarul de Vrancea au descoperit Pula . Stațiunea turistică din Croația, nu moneda națională a Botswanei , cum ați fi tentați să credeți cei mai mulți dintre voi.

Le-a plăcut atât de mult, că au întors-o pe toate părțile și au folosit-o la maxim, în toate pozițiile. Frazeologice și sintactice. Ce mai, s-au jucat cu ea până la epuizare. Epuizarea spațiului tipografic.

Oricum, dacă au mai rămas băieți sau fete nesatisfăcute, de lungimea sau grosimea coloanelor alocate în pagina ziarului, îți recomand, Silviuța, să-i pui să lectureze „Povestea poveștilor “ de Ion Creangă. Și apoi să le ceri să-ți facă o recenzie pe marginea subiectului pe care s-o publici tot în ziar.

Și dacă nici așa nu se satură, trimite-i în documentare la Institutul de Medicină Legală să consulte și să citească tatuajul de pe jucăria lui Terente .
Foto: Salutări din Pula!

Între ștafeta lui Iliescu și spiritul lui Ceaușescu


După ce a dat la pace cu sistemul ticăloșit, după luptele lipsite de glorie cu Tăriceanu și mogulii, după smotoceala încasată de la Criza pe care o anunța drept singurul adversar demn de luat în seamă, Traian Băsescu a identificat o nouă țintă: Ion Iliescu. Pe care a anunțat că vrea să-l bată. Și ar vrea să-l scoată din inimile milioanelor de pensionari ca să se spună doar despre el că, atunci când apare, soarele răsare.

Nu contează că Nea Nelu a ieșit între timp la pensie.

Băsescu ni-l prezintă drept un fel de tartor care ar ghidona, din spate, toate mișcările lui Mircea Geoană, Sorin Oprescu și, mai nou, Crin Antonescu. Și care se pregătește să le predea ștafeta. Însă, de data asta povestea s-ar putea să nu mai țină având în vedere ce am văzut la televizor în ultimii cinci ani, de când este Băsescu președinte.

Parcă ar fi mai de acceptat un președinte care primește ștafeta de la Ion Iliescu decât un dictator bântuit de spiritul lui Ceaușescu.
Foto: ziare.com

luni, 26 octombrie 2009

Trăznăi de profesor. Azi Dănuț Popoiu


Profesorul Dănuț Popoiu- în timpul liber consilier local PD-L - s-a supărat pe focșăneni pentru că au dat prea multe voturi PSD și astfel, partidul său nu poate scăpa de uriașele poze cu Mircea Geoană, care au împânzit toate sensurile giratorii. Și care le provoacă amențeli și dureri de cap.

Mai ales că hardughiile alea au fost puse și pe europeană, pe unde trec toate caravanele oficiale dinspre București spre Suceava lui Fluture și Piatra Neamț a lui Pinalti. Și nu dă bine nici în ochii albaștri ai primului marinar al țării și nici în cei căprui ai duduii Nutzi.

Și cum Trășculescu, Plăcintă &Co. nu prea mai au ce să facă ca să nu și-o ia pe cocoașă, profesorul Popoiu s-a găsit să frece ridichea alegătorilor. Ca la școală.

Dom’ profesor n-o mai ardeți așa pe ocolite, că n-o scoateți la nici un capăt. Eu zic, să le scădeți, tuturor, nota la purtare și dacă nici data următoare nu votează cum trebuie, le dai media trei și-i lași corigenți pe vară.

Sau, cel mai bine, îi consemnați pe toți la domiciliu, și-i lăsați să vină la vot doar pe cei care știu cum trebuie să pună ștampila.

Să ne trăieşti iubit Conducător!


Dacă se mai îndoia cineva în legătură cu ceea ce ne aşteaptă, după 6 decembrie, în cazul în care nu-l vom ajuta pe Traian Băsescu să-şi împlinească visul de a se reîntâlni cu marea lui iubire Marea, ar trebui să se uite în gura lui Nutzi . Şi să citească printre rânduri.

Căci, dacă Tătucul nostru, al tuturor românilor, este EL, ar fi normal să batem pas de defilare, purtându-i portretele în mâini, pe marile bulevarde ale patriei. Şi chiar să-i înălţăm ode şi imnuri, la televiziunile pe care le vom smulge din mâinile mogulilor odioşi.

În semn de respect şi dragoste neţărmurită.

Pentru că el este singurul care veghează, alături de tovarăşa-i iubitoare, să nu ne abatem de la calea dreaptă. O societate de tip nou, cu oameni noi.

Şi drept mulţumire, pentru grija-i părintească, n-ar fi rău ca noi, fiii lui iubiţi, să luăm iniţiativa, într-un elan tovărăşesc, şi să-l scăpăm de toţi cei care-l supără. Care-i produc riduri pe frunte şi crampe stomacale.

Pentru că duşmanii lui, ai Tătucului sunt şi ai noştri, ai celor care formăm poporul suveran.

Partidul, Ceausescu, Romania
Asculta mai multe audio Divertisment

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Marea lehamite


Marea lehamite, te apucă atunci când mergi să te internezi iar medicul te trimite să-ți aduci de acasă medicamentele, pansamentele, seringile etc. pe motiv că spitalul nu are bani să le achiziționeze. Asta deși tu plătești, lună de lună, contribuțiile la asigurările de sănătate.

Marea lehamite îți vine când, după câteva ore petrecute la coadă, la singurul ghișeu la care îți poți plăti taxele, funcționarul îți închide gemulețul în față și spune că nu mai încasează în ziua respectivă. Pentru că i s-a terminat programul și este foarte obosit. Pe undeva îl înțelegi, deoarece și tu ai obosit de atâta stat în picioare așteptând să-ți vină rândul. Nu poți pricepe de ce lucrează singur, de ce șefii săi nu i-au trimis mai multe având în vedere că la ghișeul respectiv vin câteva sute de persoane zilnic.

Marea lehamite îți vine când, deschizi televizorul și camera îți este invadată de tot felul de bahmuțene, prigoană, columbeni, nikite, tarki, naomi, diaconești, lazaruși, capatoși etc.
Marea lehamite te apucă atunci când, miniștrii, care petrec mai mult timp la talk-show-uri decât la guvern, te asigură că, mulțumită lor, viața ta este din ce în ce mai bună. Deși tu, simți, zi de zi, că lucrurile se înrăutățesc din ce în ce mai mult.

Marea lehamite îți vine când vezi cum fură politicienii și prietenii lor din banii publici, pe față, fără să se ferească iar pe tine te mint în față, spunându-ți că ceea ce fac ei este „absolut legal“. Iar cei ce susțin altceva sunt doar niște cârcotași răuvoitori. Și oricum, chiar dacă ar fura, cei dinaintea lor au furat și mai mult.

Marea lehamite îți vine atunci când președintele țării declară pe oriunde se duce că este perfect și lafel ca tot ceea ce face el. Iar toți ceilalți care nu gândesc asemenea lui sunt niște proști care se lasă manipulați sau niște mercenari plătiți de dușmanii săi. Chiar dacă reprezintă peste 50% din populația țării.

Marea lehamite îți vine atunci când ei pregătesc fraudarea alegerilor pe față, fără să le pese de ceea ce crezi tu sau ceilalți. Pentru că, nu-i așa, „nu puteți voi vota cât putem noi fura!“. Și oricum, la alegeri contează cine numără voturile.

Marea lehamite vine din ce în ce mai des, te încolțește din toate direcțiile, fără te poți feri. Și atunci, îngrozit și scârbit te înghesui într-un colț, îți acoperi urechile și ochii ca să nu mai auzi și să nu mai vezi nimic.

Pentru că ți-ai pierdut orice speranță că lucrurile se vor îmbunătăți vreodată și pentru tine.

Și exact acest lucru își doresc și ei să faci. Să nu te mai intereseze nimic altceva decât colțul în care stai înghesuit, orb și surd. Să-i lași să-și facă toate mendrele, fără teamă că tu îi vei deranja cu întrebări sau priviri indiscrete.

joi, 22 octombrie 2009

Împotriva parlamentului unicameral


Am văzut argumentele cu care susținătorii parlamentului unicameral își susțin campania de propagandă. Sunt demagogice și populiste. În loc să explice de ce o cameră parlamentară este mai bună decțât două, se urmărește manipularea publicului. Pentru reducerea legislativului.

Ni se spune că jumătate din țările Uniunii Europene, mai precis 14, au parlament unicameral.

Însă nu ni se spune că cele mai mari dintre statele respective sunt, ca populatie, la jumatatea României.
În plus, ni se atrage atenția că însăși Parlamentul European este unicameral, iar cei 736 de europarlamentari reprezintă circa 500 de milioane de locuitori. În timp ce Parlametul României, bicameral, format din 471 de deputați și senatori, reprezintă doar 22 de milioane de locuitori.
Nu ni se spune că sunt două instituții cu totul și cu totul diferite, ca mod de constituire, reprezentare și atribuții.

Ni se spune că un parlament unicameral, cu mai puțini parlamentari, ar lucra mult mai eficient decât acum.

Poate că așa este pentru că democrația este mai puțin eficientă, ca timp de lucru, decât dictatura. Deciziile, luate de o majoritate democratică, după dezbateri pro și contra, sunt, însă, cele mai eficente. Într-o dictatură, hotărârile sunt luate rapid, de un grup restrâns de oameni și, cel mai adesea, la recomandarea unui dictator care își impune punctul de vedere personal. Bun sau prost.

Este de preferat un parlament mai mare care, deși lucrează mai greoi, ia deciziile optime, decât unul mai mic, care lucrează repede și prost. Unde mai pui că un număr mai mic de parlamentari este mai ușor de corupt decât unul mai mare.

Ni se mai spune că un parlament unicameral cu mai puțini aleși implică cheltuieli mai reduse, per ansamblu.

Argumentul este populist. Dacă este să luăm în serios o asemenea susținere, ar trebui să ne îngrozim deoarece ar însemna că suntem condamnați la sărăcie veșnică.

Cei 7.000 sau 10.000 de euro cheltuiți lunar pentru un parlamentar, nu reprezintă o sumă mare, pentru un stat cu 22 de milioane de locuitori, cu un venit mediu de 2.000 – 3.000 de euro/lună. Este de preferat să cheltuim 7.000 de euro/parlamentar, la un venit lunar, mediu, de 2000 de euro, decât 1.000 de euro/parlamentar la venituri de 200 – 300 de euro/lună.

Criza economică prin care trecem este (sperăm) temporară, în timp ce desființarea unei camere parlamentare s-ar putea dovedi o măsură greșită, cu caracter permanent.

La așa ceva ar fi cazul să lucreze politicienii noștri, în primul rând.

Concluzie parțială

Majoritatea democrațiilor consolidate, Franța, SUA, Marea Britanie, Germania etc. sunt guvernate după legi adoptate în urmă cu zeci sau poate sute de ani. Practic, în aceste țări ar exista toate motivele pentru reducerea legislativului și diminuarea rolului său.
Țările respective ar fi conduse de guvern sau de președinte. Ar fi mai economic și mai eficient. Cu toate acestea, nici unui politician de aici nu i-a trecut prin cap să propună o asemenea grozăvie.

Parlamentul este simbolul democrației, nu guvernul sau președintele.

Dacă este puternic vom avea o democrație solidă, dacă este slab și obedient în fața unui președinte sau prim-ministru cu atribuiții sporite, democrația va fi fragilă, ușor de transformat într-un regim dictatorial.

Concluzie finală

Dacă Parlamentul nu merge atât de bine pe cât ne-am dori nu înseamnă că trebuie desființat ci îmbunătățit, făcut să funcționeze la parametri optimi.

Aroganță cu sloganul


Acum câteva zile am reprodus un articol publicat de Agenția pentru Investigații Media (AIM) potrivit căruia Sorina Plăcintă intenționează să finanțeze campania lui Traian Băsescu din bani publici. Prin Ministerul Tineretului și Sportului. Potrivit materialului, acest lucru urma să se desfășoare sub pretextul unui program destinat tinerilor care se va derula exact în perioada campaniei electorale, 9 – 30 noiembrie.
Legătura dintre banii publici și campania prezidențială era făcută de sloganul programului inițiat de MTS. „Ia atitudine!“ Același folosit de Elena Băsescu la europarlamentare și care, sub o altă formă, se regăsește și pe materialele promoționale împărțite de PD-L pentru Traian Băsescu: „Atitudinea care schimbă România!“

Între timp, programul MTS a fost lansat. Însă ce să vezi, surpriză, din materialele de promovare, trimise de Sorina Plăcintă, spre publicare, către mass-media , lipsește ceva: sloganul sub care se derulează programul.

Curiozitatea este de ce a omis ministrul Sorina Plăcintă sloganul băsescian din comunicatele de presă privind lansarea proiectului MTS.

Poate pentru că și-a dat seama că legătura dintre banul public și campania prezidențială este prea evidentă și ar ridica noi semne de întrebare în rândul publicului ? Sau ar da prilejul la noi investigații de presă. Mai ales că asupra MTS planează suspiciunea că a finanțat campania electorală a mezinei prezidențiale, EBA, în timpul Monicăi Iacob Ridzi.

Lucru care nu prea ar fi în regulă, având în vedere că doamna Plăcintă își dorește prelungirea mandatului ministerial și într-un viitor guvern. Motiv pentru care își caută susținere .