joi, 31 iulie 2014

Nefericirea poporului, bucuria Pesedeului

Dacă în cazul lui Gabriel Oprea, onor ministru al internelor, putem pune, fără teamă de a greși, afirmația  referitoare la cele „aproximativ două victime“ pe seama exprimării lemnoase, cauzată de cunoștințele deficitare de limba română și a lipsei de lecturi, declarațiile celor miniștrilor Mihnea Costoiu și Liviu Dragnea, ocazionate de lansarea candidaturii lui Victor Ponta la Cotroceni, au ceva pervers. Ceva ce ține, mai curând, de patologia analizată de specialiștii în misterele de nepătruns ale minții umane.  

Când unul, Dragnea, susține că s-a întors încărcat de energie pozitivă din comunele sinistrate de inundații iar celălalt, Costoiu, consideră că apa care a nenorocit câteva sute de români va aduce noroc PSD și premierului, gândul te duce la Freud. Poate, în copilărie, la școală, cei doi suceau gâtul vrăbiilor sau schingiuiau cățeii și pisicile, sperând că așa vor lua note mai mari la teză.

Mai mult, dacă e să comparăm, în paralel, începând cu Decembrie 89  și până în prezent, evoluția societății românești și a PSD constatăm că pe măsură ce ai noștri conducători devin din ce în ce mai prosperi, mai baroni, ceilalți, majoritatea se cufundă mai mult în lipsuri și sărăci.

Și atunci... Oare nu cumva noi, românii, suntem victimele unui experiment cinic pus la cale de o sectă de psihopați care au ridicat suferința populară la rang de politică de stat? Crezând, în superstiția lor bolnavă, că nefericirea celor mulți le va aduce noroc în viață și în carieră.


Un experiment care a început de pe vremea celui poreclit GhinIon Iliescu din cauză că, pe unde trecea, constatau ziariștii, se întâmplau tot felul de calamități, de la inundații, falimente, greve, până la corupție, mineriade etc.