miercuri, 30 septembrie 2009

Șansa ratată a candidatului Mircea Geoană


Pentru PSD și candidatul la președinție Mircea Geoană, criza declanșată de revocarea lui Dan Nica începuse bine. Motivul invocat de premier convenea de minune. Nica a fost dat afară deoarece a atras atenția asupra unor posibile fraude electorale la alegeri, cu autocare închiriate.

Vineri, ministrul de interne a aruncat plasa iar PD-L a picat în cursă. Liderii partidului au ieșit să se dezvinovățească, deși nimeni nu i-a acuzat de nimic, atrăgând atenția asupra subiectului. Nica a plusat, duminică, spunând că va propune confiscarea mașinilor care vor transporta turiști electorali.

Existau premisele ca ipoteza fraudării alegerilor și propunerile lui Nica să devină tema de dezbatere a săptămânii. Alături de rapoartele Udrea și Ridzi, din Parlament.

Ca să repare gafa, Emil Boc, probabil la comanda lui Traian Băsescu, l-a executat pe Dan Nica, luni dimineața, anunțându-l în loc pe Vasile Blaga. O altă gafă. Și-a dat seama și a revenit, precizănd că postul aparține PSD care trebuie să-și desemneze un alt candidat. A dat și un ultimatum, de douăzeci și patru de ore.
Apoi PD-L a dispărut din prim-plan.

Televiziunile și-au îndreptat atenția spre PSD, transmițând toată ziua de la sediul din Kiseleff, unde se hotăra soarta coaliției. Reprezentanții social-democraților s-au perindat prin fața camerelor de luat vederi și a reportofoanelor declarând tot ceea ce le-a trecut prin cap. Acuzații de iresponsabilitate, incompetență, corupție și lipsă de moralitate, intenție de fraudare a alegerilor, alcoolism, toate au fost puse pe seama lui Băsescu și a PD-L.

Încet, încet, dar sigur, se construia percepția generală că democrat-liberalii pregătesc furtul alegerilor iar Dan Nica a descoperit.

Sfârșitul zilei i-a găsit pe pesediști tot în prim-plan, solidari cu ministrul destituit. Mircea Geoană a subliniat că social-democrații se vor retrage de la guvernare odată cu Nica iar responsabilitatea crizei va pica pe umerii partenerilor. I-a cerut lui Boc să decidă.

Și a venit ziua de marți.

Emil Boc a dat semne că șovăie, prelungind ultimatumul până la prânz. În tot acest timp, comunicatorii PD-L au apărut la TV încercând să recupereze handicapul din ziua precedentă.

PSD s-a ținut pe poziții așa că, la ora stabilită, premierul a trimis revocarea la Cotroceni făcând loc, în scenă, lui Traian Băsescu. I-a chemat la mediere pe cei doi lideri.

Inițial Mircea Geoană a declinat invitația, un lucru bun din perspectiva unui candidat la președinție, care dorește să intre în turul doi. Însă, a revenit după cinci minute. I-a dat șansa lui Băsescu să preia inițiativa iar acesta nu a ezitat să se ridice deasupra-i, punându-l pe aceiași poziție cu Boc. Rezultatul discuțiilor nici nu mai contează, așa cum nu mai contează nici soluțiile luate în calcul.

Participarea candidatului Mircea Geoană la medierea contracandidatului său Traian Băsescu a fost o greșeală care a anulat tot câștigul de până atunci.

marți, 29 septembrie 2009

Compromisul s-a făcut! Nica va rămâne pe funcţie

Dan Nica va rămâne ministru de interne până la alegeri. Părerea mea. Amânând semnarea revocării şi trimiţând cele două partide, PD-L şi PSD să mai negocieze, Traian Băsescu a reuşit să împace şi capra şi varza. Nimeni nu a precizat cât timp vor dura aceste discuţii, aşa că lucrurile vor rămâne în aer până la vot.

După alegerea noului preşedinte oricum toată lumea spunea vă va avea loc o remaniere.

O remarcă

Luni, imediat după destituirea lui Dan Nica, anunţată de Emil Boc, PSD a ocupat toată ziua ecranele televiziunilor de ştiri. Liderii PSD au spus tot ceea ce au dorit despre PD-L, Băsescu, Boc, fraudarea alegerilor etc.

Marţi, PD-L şi-a trimis vorbăreţii de serviciu pe la toate televiziunile să-şi susţină punctual de vedere oficial: că vina pentru ruperea coaliţiei aparţine PSD.

Respectivii au apărut inclusiv la Antena 3 unde nu i-am mai văzut în ultima perioadă. Democrat-liberalii trag tare să spele gafa lui Videanu, Blaga &Co. care s-au trezit dezvinovăţindu-se de intenţia de fraudare a alegerilor, deşi nu-i acuzase nimeni.

Pericolul din spatele poporului suveran


Când aud pe cineva vorbind despre poporul suveran, mă trec fiori reci pe șira spinării și mă gândesc automat la un regim totalitar. Condus de un dictator fără scrupule. Asta pentru că poporul suveran i-a adus la putere pe Hitler și Musolini considerați a fi vinovați de atrocități de neimaginat până la ei. Și, tot în numele poporului suveran, Stalin, Ceaușescu sau Mao Zedong au trimis în pușcărie și au omorât milioane de oameni nevinovați.

Pentru că nu întotdeauna poporul suveran își cunoaște interesul pe termen lung și nu întotdeauna decide în cunoștință de cauză, ceea ce este mai bine pentru viitorul său. Motiv pentru care își deleagă putere, în urma alegerilor democratice, către parlamentari care îi reprezintă interesele și decid ceea ce trebuie făcut pentru înfăptuirea binelui public.

Deci, parlamentul, puterea legislativă, și nu președintele sau guvernul este simbolul democrației. Un legislativ puternic este garanția unei democrații consolidate pe când unul slab poate conduce oricând la un regim totalitar.

În România, noul sistem electoral, oarecum uninominal, nu a produs reforma clasei politice ci dimpotrivă. În locul unor parlamentari responsabili față de proprii alegători ne-am, trezit cu tot felul de pițipoance și playboy locali. Incapabili să-și contureze propria personalitate, ei nu fac decât să repete ceea ce li se predă la orele de învățământ politic sau materiale primite pe e-mail sau sms.

În aceste condiții, un referendum pe tema desființării unei camere parlamentului trebuie să aibă loc după o dezbatere publică cât se poate de amplă. În nici un caz să fie tratat la „și altele“, într-o campanie electorală.

În caz contrar ne vom trezi cu un parlament unicameral prost croit, precum legea votului uninominal, slab și ușor de manevrat de un lider autoritar, care nu ține cont decât de propriile interese. Iar o asemenea marionetă n-ar avea nici o reținere dacă i s-ar cere să voteze, într-o zi, retragerea României din Uniunea Europeană și înființarea funcției de președinte pe viață, cu opțiunea de a-și desemna urmașul.
Bineînțeles, nu înainte ca poporul suveran să se pronunțe, prin referendum, în această direcție.

luni, 28 septembrie 2009

Hrebe a tras concluzia unei zile de criză politică: „Băsescu ar trebui să stea cu capul în apă fiindcă e beat“


PSD merge în continuare pe mâna lui Dan Nica la șefia Ministerului Administrației și Internelor, apreciind că remanierea nu poate avea loc doar pentru că o doresc Boc și PD-L. Au spus-o Geoană și Iliescu. După ce, dimineață, premierul a anunțat că a remaniat ministrul de interne și a cerut partenerilor să-și pună un nou ministru.

Dacă PD-L acceptă, singurul lucru demn de consemnat, după această zi, rămâne declarația lui Viorel Hrebenciuc:

„Cred că Băsescu ar trebui să stea cu capul în apă rece fiindcă e mai tot timpul beat“.

Un punct de vedere care cuprinde chiar esența guvernării Boc. Aflată într-o avansată stare de beție căreia îi vine foarte greu să se mențină în echilibru sau să înainteze pe o linie dreaptă.
Și ar mai fi un lucru.
După demiterea anunțată de Boc, PSD a beneficiat de o super-mediatizare pe toate televiziunile și în special pe cele de știri care au transmis toată ziua din Bd. Kiseleff. Ceea ce nu-i tocmai rău, având în vedere că suntem în campanie prezidențială.

Destiuirea lui Nica, minciunile lui Boc, niște amănunte și mirosul de fraudă electorală


Dacă Emil Boc l-ar fi dat afară pe Dan Nica în momentul în care bandiții înarmați au jefuit autospeciala în Pasul Gutâi, aș fi crezut că îl dor hemoroizii din cauza creșterii criminalității. Dan Nica nu este nici de departe cel mai competent ministru de interne.

Însă brusca îngrijorare a premierului față de soarta românilor nu are în vedere și deteriorarea nivelului de trai, creșterea șomajului, falimentul economiei, multele accidente de pe calea ferată, scăderea dramatică a numărului de turiști, în ciuda sumelor imense cheltuite pe promovare, criza din justiție, greva generală a bugetarilor etc.

Fapte de care se fac vinovați Berceanu, Pogea, Udrea și, în ultimă instanță, chiar el.
Pe de altă parte, Emil Boc l-a dat afară după ce Nica a confirmat oficial a confirmat oficial ceea ce românii cred de multă vreme iar societatea civilă anunță în preajma fiecărui scrutin electoral: se pregătește fraudarea alegerilor prezidențiale. Se pregătește Acțiunea Autobuzul. Mai precis, a afirmat Nica, toate mijloacele de transport persoane ar fi deja închiriate pentru zilele în care se vor desfășura tururile unu și doi la prezidențiale.

Deși proaspătul remaniat nu a indicat vreo formațiune sau vreun candidat anume, PD-L a înghițit nada și simțitndu-se vizat a ținut să se dezvinovățească. Prin Adriean Videanu . În direct la emisiunea lui Stelian Tănase, a negat cu tărie orice intenție a PD-L de a fura alegerile pentru Băsescu. Mai mult chiar, ne-a asigurat că există autobuze de închiriat pentru ziua alegerilor. A dat el telefon și s-a interesat.
Adunând toate aceste fapte și declarații la un loc și turnând deasupra specualțiile potrivit cărora PD-L vrea să scape de PSD din Guvern ca să poată pregăti fraudarea alegerilor în liniște, ajungem la concluzia că destituirea lui Dan Nica pute rău de tot. A fraudă electorală.

Iar justificările lui Emil Boc intră în categoria minciunilor guvernamentale pe care suntem obligați să le înghițim de aproape un an.


P.S.: Se pare că și democrat-liberalii și-au dat seama că mirosul de fraudă a început să se împrăștie și că nu-l pot ascunde înainte să ajungă la nasul electoratului. Astfel că au revenit asupra intenției de a prelua portofoliul lui Nica și de a-l nominaliza drept ministru de interne pe Vasile Blaga.

Polițiști sau pistolari


Nici nu și-a încheiat bine Traian Băsescu discursul în care îi îndemna pe tinerii polițiști că pună mai repede mâna pe arme, că recomandarea i-a și fost pusă în practică. La Brăila. Unde, „oamenii legii“ au împușcat mortal , din greșeală, un bărbat de treizeci de ani, așa zis complice al unui urmărit internațional. Asta după ce, în urmă cu câteva luni, într-o comună gălățeană, alt tânăr a fost împușcat de un alt polițist pe motiv că asculta muzica prea tare.

Bineînțeles că există și numeroase contra-exemple, începând cu dublul asasinat de la Brașov, mult mediatizatul caz Gorbunov - Gribenco și terminând, dacă vreți, cu jaful armat din Pasul .
Însă aceste cazuri nu justifică îndemnul, decât dacă, Traian Băsescu intenționează să transforme polițiștii în niște pistolari din Vestul Sălbatic. Cu ochi buni și iuțeală de mână.

Pentru că jafurile din ultima perioadă nu au avut drept cauze încetineala cu care polițiștii și-au scos armele. Creșterea ratei criminalității are cu totul alte cauze, iar întărirea forței de represiune nu va duce neapărat la reducerea numărului de criminali de pe stradă.

S-ar putea ca, dimpotrivă, să crească numărul infracțiunilor comise prin violență. Știind că își riscă viața, un tâlhar ar putea, recurge, la rându-i la arme, insclusiv de foc, ca să scape, după comiterea faptei.

Pentru a reduce criminalitatea, soluția ar fi creșterea autorității poliției prin profesionalizare. Infractorii ar fi mult mai reținuți în comiterea faptelor dacă ar ști că polițiștii își dau mai multă silință ca să-i identifice și să-i prindă.

Lucru care nu este posibil atunci când îi cer victimei unui jaf să recunoască și chiar să aducă hoțul la secție ca să fie anchetat. Sau atunci când, după ce prinde un amărât care a furat un cauciuc de la mașină, polițistul îi pune în cârcă toate furturile nerezolvate, unele comise chiar înainte ca infractorul să se fi născut.

Ca să nu mai vorbim de situațiile în care deținuții evadează din arest pentru că un gardian leneș i-a trimis să ducă gunoiul la ghena din curte. Ori de cazurile în care cei puși să apere legea fraternizează cu răufăcătorii și îi protejează.
Însă pentru a se ajunge aici ar fi nevoie de producerea unei revoluții în interiorul Poliției Române lucru mult mai complicat de realizat decât îndemnul de a scoate arma mai rapid.

vineri, 25 septembrie 2009

Starea naţiunii: Tichia cu moţ şi coliva cu bomboane


Doar ce şi-a pus tichia cu mărgăritar, aducând în atenţia publică propunerile de legalizare a prostituţiei şi a drogurilor uşoare că Traian Băsescu i-a găsit şi moţul.Un referendum pentru desfiinţarea Parlamentului . Nu de tot, ci doar în parte.

Pentru început, până ne obişnuim cu ideea că l-am putea înlocui cu un preşedinte perfect, ni se propune să desfiinţăm senatul.

Unii s-au prins că este vorba de o manevră electorală, alţii au confirmat însă cei mai mulţi au luat tema în serios, întorcând-o pe toate părţile. Aşa cum spera şi Băsescu, de altfel.

În acelaşi timp, în altă parte, dar în aceiaşi zi, României i se pregătea coliva. Şi mai precis, CESifo un grup de cercetări economice anunţa că măsurile anticriză luate de guvernul Boc sunt printre cele mai ineficiente din lume.

Mai proşti decât Boc au fost doar premierii din Letonia, Bolivia, Guatemala şi Venezuela.

Bomboana pe colivă, pentru că, dacă tichia de mărgăritare are moţ, atunci şi coliva are bomboană, a pus-o FMI. Care a anunţat că România nu va mai primi alte tranşe din împrumutul contractat dacă dacă Guvernul nu va modifica legea salarizării unice.

Deci, ca să tragem şi o concluzie, dacă nouă ni s-a pregătit coliva cu bomboană iar specialiştii s-au pus de acord că suntem pe drumul de îngropăciune, atunci pentru ce îşi pregăteşte Băsescu tichia cu mărgăritare cu tot cu moţ?

joi, 24 septembrie 2009

De la pâine și circ la sex, droguri și rock’n’roll


Acum câteva luni, Traian Băsescu își identifica, în sfârșit, după o galerie de micuți pe care i-a driblat mai ceva ca Maradona, un adversar pe măsură: CRIZA. O adevărată provocare pentru un jucător de calibrul său.

Peste tot pe unde mergea, la televizor, la Guvern, la piață, la market ne anunța, cu vocea-i gravă și afectată, că nimic altceva nu-l mai interesează până nu dă de pământ cu ea.

Nici măcar candidatura la prezidențiale nu-l mai tenta. A anunțat că o lasă pe seama celorlalți, Geoană sau Antonescu, incapabili să se ia de piept cu un asemenea monstru.

Din păcate s-a plictisit repede. L-a ținut cam cât a golit un pahar cu whiskey, după care, la al doilea, a început să vadă lucrurile cu alți ochi. Un pic mai încețoșați. În consecință a decis să ia o pauză până se mai limpezește situația.

Le-a cerut aghiotanților Boc și Videanu să-l înlocuiască iar el a plecat la o nuntă, să bea o bere cu nașu’ mare. După ce a pupat mireasa a mers la întâlnirea cu Bercea Mondialu’, la vreo două festivaluri sătești, la Târgul Cașcavelei și la o friptură cu Nuți Udrea la Neptun.

La întoarcere, cu privirea limpezită, după o ciorbă de burtă, Băsescu și-a schimbat unghiul de percepție. Mai ales că a găsit sindicatele în stradă, magistrații protestând, iar criza mai umflată ca niciodată, îndopată cu tranșele de la FMI și măsurile propuse de Boc & Co.

A încercat s-o dreagă după metoda clasică, pâine și circ, dar nu i-a reușit, pentru că pâine nu mai este iar de circ poporul s-a cam săturat. Astfel a trecut la planul de rezervă: Sex, droguri și rock’n’roll.
Cum de rock’n’roll s-au ocupat, deja, Ridzi și Udrea, în primăvară, pentru EBA, i-au mai rămas, pentru campania din toamnă, sexul și drogurile.



miercuri, 23 septembrie 2009

Notițele lui Emiluș: O zi din viața unui bărbat de înălțime medie. Reloaded (6)

Emiluș este un bărbat de înălțime medie – cel puțin așa crede – ajuns într-o înaltă funcție de stat. Unii spun că nu este altceva decât un pitic cu pretenții și că i-ar mai trebui vreo treizeci de centimetri ca să se considere un tip de înălțime medie. Emiluș este complexat și ar face orice (dacă-i dă voie Șefu’) ca să capete cei treizeci de centimetri care îi lipsesc. Seară de seară se roagă la îngerașul păzitor, sperând că într-o zi i se va îndeplini cel mai arzător vis. De asemenea, mai nou, Emiluș se roagă îngerașului să-l ajute să ne treacă de criză. Altă speranță nu mai are. Până când îngerașul îi va îndeplini măcar una din cele două dorințe, eroul nostru merge la serviciu, zilnic, și notează într-un carnețel cu coperți portocalii cele mai importante evenimente ale zilei.


Ora 10.14: Sunt cam somnoros. Nu prea am dormit noaptea trecută pentru că trebuit să vorbesc cu Șefu’ la telefon. M-a sunat cam pe la ora unu. E adevărat era târziu și aproape adormisem, dar trebuia să-l ascult că doar e Șefu’. Era cam melancolic și simțea nevoia să vorbească cu cineva, așa că i-am stat la dispoziție. Vreo trei ore.

Ora 10.18: Să chem fata să-mi aducă o cafea, că abia îmi țin capul pe umeri. Și mi s-au aburit și ochelarii. Nici nu pot să mă concentrez să scriu și nici nu văd să mai scriu…

Ora 10.24: A venit cafeaua. Mare și tare, tocmai bună să mă trezească…

Ora 10.25: Bună cafeaua! Să revin. Deci m-a sunat Șefu’ pe la unu, noaptea trecută: „Bă Emiluș, să nu crezi că dacă am băut un pahar de whiskey în plus, acum sunt beat. Sunt un pic trist, înțelegi tu și vreau să vorbesc și eu cu cineva apropiat, să mă asculte. Iar cu Nutzi nu pot, că are problemele ei, cu comisia lui Orban. Apropos, ai văzut ce tare a fost faza aia cu Organ? Eu i-am sugerat-o.“ Stai că sună telefonul pe interior…. Sper să nu fie tot Șefu’ cu chef de vorbă că iar ne lungim până până după prânz și nu mai am timp de guvernare.

Ora 11.02: Nu era Șefu’. Era Geoană. Că ce-am cu Kati Andronescu? Că am făcut-o iar să plângă la ședința de Guvern, când am amenințat-o că o dau afară. S-o las în pace, că doar o știu cât e de sensibilă și plânge din orice. Că dacă vreau să mă iau de cineva, atunci să mă iau de Ponta că el suportă mai bine. Sau de Nemirschi că e omul lui Mazăre de la Constanța. I-am zis că bine, da’ ce-s prost? Dacă mă iau de Ponta, ăsta răspunde, că-i impertinent. Iar Nemirschi m-a ajutat cu cazarea când am fost la mare. Mai bine Kati, că ea nu răspunde și dacă nu mai suportă, plânge.

Ora 11.31: Să reiau treaba cu Șefu’, de unde rămăsesem. Cică „Bă Emiluș, tu știi cât țin la familie. Cât am suferit eu pentru frate-meu când i-au sărit mogulii în cap că s-a asociat în firma aia cu armele. M-a durut inima că a trebuit să-i interzic. Făcea și el un ban cinstit, nu lua din buzunarul nimănui. În fine, cum spuneam, știi cât țin la familie, mai ales la fete. Cel puțin aia mică, EBA cum îi ziceți voi, e sufletul meu. Nu pot să-i refuz nimic….“

Ora 12.12: Ce repede trece timpul când muncești la stat, în slujba cetățeanului… Zice Șefu’„Bă Emiluș, acum câteva zile, când a venit de la Strasbourg, să vezi ce îmi zice: «Tati, tati, să știi că eu nu mă mai duc la servici, că râde toți băieții de mine prin club. Că ce fel de parlamentar sunt eu și ce fel de președinte ești matale dacă nu putem să dăm o lege să fumeze și ei iarbă legal. Că doar mă laud cu succesurile politice și că n-am nici o putere. Că nu mai vorbește cu mine și nici nu te mai votează dacă nu faci un gest pentru ei. Ca să nu-i mai ia poliția de la masă. Așa că te roagă ei și te rog și eu pe matale să dai o lege să aibă și ei voie să fumeze iarbă.»“

Ora 13.48: Și zice Șefu’… „Bă Emiluș, când mi-a spus, mi-au dat lacrimile. Uite bă, unde s-a ajuns din cauza la politica asta curvă. Să sufere un copil nevinovat. Că nu mai vor prietenii să-i vorbească. Așa că fii atent… Am făcut rapid o comisie și am liber la fumat iarbă –marijuana, știi tu. Pentru copii. Și am mai făcut ceva. De data asta pentru mine, că mâine, poimâine plec de aici și nu mai îmi rămâne nici o plăcere. Dăm drumul și la bordeluri, să îmi aduc aminte de tinerețe, când coboram în port la Marrakesh și plecam cu câte două pițipoance de gât. Vezi nu mai sufli o vorbă, să nu afle nevastă-mea, că am discuții acasă. Și nici Nutzi. Dacă te întreabă vreuna spui că e prioritate națională. Ca la legile educației. Mâine trimit pe cineva la tine cu legile și le aprobi în regim de urgență. “

Ora 14.39: După ce mi-a zis astea, a început să sforăie în telefon. Cred că-l luase oboseala și pe el. Am mai ținut și eu receptorul la ureche vreo jumate de oră, după care am închis și m-am culcat.

Ora 14.57: Nu mai rezist. Plec să mă culc. Îi spun secretarei că ies pe teren să verific lucrările la autostrada Gilău – Câmpia Turzii și dacă vine cineva de la Cotroceni cu un pachet, să-l bage într-un plic pe care să scrie „Secret de stat“ și să mi-l trimită acasă.

Ora 14.59: Închei aici. Dar să nu uit: Sunt un bărbat de înălțime medie şi vreau să fiu ca Şefu’ după ce iese la pensie. Sunt un bărbat de înălțime medie şi vreau să fiu ca Şefu’ după ce iese la pensie. Sunt un bărbat de înălțime medie şi vre….

(Poate VA URMA)

Aici puteți citi episodul precedent.




NOTĂ: Acesta este un pamflet. Drept urmare, până la apariția noilor coduri ale justiției nu vă deranjați să mă chemați în instanță. După aia mai vedem.

Dezincriminarea consumului de droguri formă fără fond

Mi-e greu să cred că dezincriminarea consumului de droguri, măsura propusă de comisia prezidențială, poate avea consecințe benefice pentru societate, în România de azi. Legalizată, măsura ar fi o altă formă fără fond.

Ar fi fost normal ca, în primul rând, comisia prezidențială să propună înființarea unor centre de dezintoxicare și specializarea unor cadre medicale pe acest domeniu. Abia apoi puteam vorbi despre legalizarea drogurilor ușoare și dezincriminarea consumului.

În România nu există centre de tratament și nici medici specialiști care să vindece dependența de narcotice. Dimpotrivă ar putea avea efecte contrare celor așteptate, respectiv creșterea numărului de consumatori. Fără un tratament adecvat, dar cu o lege permisivă, fără nici un fel de restricții, nimic nu i-ar mai putea opri.

Unde mai pui că, fiecare dealer de droguri, prins cu marfa în buzunare, va scăpa de pușcărie motivând, pur și simplu, că este consumator.


parazitii - Drogurile schimba tot

Tichia de mărgăritar


Recomandările comisiei prezidențiale de legalizare a prostituției și de dezincriminare a consumului de droguri îl va costa pe Traian Băsescu exact acele voturi pe care vrea să le câștige. Ale participanților la nunți și la festivalurile sătești.


În această perioadă, când toată lumea spune că nu mai sunt bani de pensii și de salarii decât până la iarnă, aceste propuneri sunt precum tichia de mărgăritar pe capul chelului (fără nici o aluzie).
Românii nu sunt așa de liberali precum olandezii ci, dimpotrivă, foarte conservatori și un pic ipocriți când vine vorba despre subiecte tabu, precum prostituția și consumul de droguri.


Nici măcar dealerii de droguri sau cei ce apelează la prostituate nu ar fi de acord cu legalizarea, dacă ar fi întrebați:

„C’ești nebun ? Vrei să vină toți pedofilii și drogații la școală să ne ia copiii cu japca? Las’ că-i mai bine așa.“

În loc să puncteze la imagine, de acum înainte, Băsescu va trebui să explice, la bere, la nunți sau la festivalurile sătești la care va merge, de ce a dat fesul de șantierist pe tichia cu mărgăritare.

marți, 22 septembrie 2009

Schimbarea justiției la nivel simbolic


Oricine asistă la un proces penal, constată că, înaintea începerii ședinței, procurorul – acuzatorul – intră pe aceiași ușă cu judecătorul. De multe ori chiar odată cu el. Și, mai mult, în cele mai multe judecătorii, locul său, de unde își susține acuzațiile este plasat chiar lângă masa instanței.
În schimb, avocatul apărării și acuzatul intră pe o altă ușă, cea destinată publicului larg, și se așează într-o bancă poziționată în fața instanței, la câțiva metri distanță. Ceea ce, din punct de vedere simbolic lasă impresia unui statut inferior, comparativ cu acuzatorul.

Înfăptuirea actului de justiție presupune că ambele părți trebuie să-și prezinte punctele de vedere în fața judecătorului, de pe poziții absolut egale.
Or, acest lucru nu este posibil cât timp acuzarea și apărarea nu vor intra/ieși pe aceiași ușă și nu vor sta alături sau față în față, la aceiași distanță de cel care judecă. Indiferent câtă încredere ar avea un individ în dreapta judecată, tot își va pune câteva întrebări, văzându-i alături pe acuzator și pe judecător. Chiar dacă nu este adevărat, va avea senzația că a fost nedreptățit.

Astfel, indiferent de calitatea actului de justiție, de valoarea judecătorilor, cât timp majoritatea românilor vor fi de părere că judecata se face strâmb, nu putem vorbi despre o justiție reformată.

Este nevoie și de o schimbare la nivel simbolic.

O bârfă la o plăcintă fără calorii (ca pentru sportivi)

În lipsa unor subiecte serioase, pentru moment vă povestesc ultima bârfă pe care am auzit-o în târg, chiar ieri, la o cafea la pahar, cumpărată pe jetoane de la un automat.

Cică, Sorina Plăcintă ar avea o listă pe care și-ar fi notat toate sponsorizările acordate ziariștilor și instituțiilor de presă. Locale și nu numai. Și asta chiar din ziua în care domnia sa a hotărât să facă politică la nivel mare.

Potrivit sursei clevetitoare, cică pe listă ar fi notate numele primitorului, data plății, sumele și, acolo unde s-a putut, chiar și semnătura.

Persoana nu a putut confirma dacă Sorina Plăcintă intenționează să folosească lista cu pricina (în cazul în care există) ca instrument de șantaj asupra acelor ziariști care ar încerca să schimbe direcția bună. Dar a apreciat că ar fi puțin probabil, dat fiind că este ilegal și, bineînțeles, contrar principiilor creștine pe care Sorina Plăcintă le cultivă.

Mai curând, după părerea persoanei, riguroasă cum este, doamna Plăcintă dorește să aibă o situație clară a banilor pe care îi cheltuie.

Oricum ar fi interesant dacă ne-ar putea confirma cineva existența unei asemenea liste. Sau măcar dacă există ziariști/instituții media care au beneficiat de sponsorizări de la Sorina Plăcintă.

luni, 21 septembrie 2009

Sunt un ticălos!

Sunt un ticălos pentru că mi-am permis să-l acuz , mai întâi în gând iar acum și în scris, pe șeful statului de terorism. Și asta nu din cauza frățiorului Mircea.

Pentru că asocierea lui cu comercianții de armament nu are nimic de a face cu acest domeniu ci, mai curând cu traficul de influență. Lucru confirmat de Aurel Cazacu. Mircea Băsescu a încercat să facă un ban (nu pot spune cinstit) trăgând niște sfori pe lângă fratele mai mare, pentru comercianții care voiau să facă afaceri cu Armata română.

Traian Băsescu este un altfel de terorist, poate nu la fel de sângeros ca Osama bin Laden dar la fel de periculos.

Și cred că este un terorist deoarece a numit și girează un guvern incompetent care îngroapă România în loc să o scoată din criză este un terorist.

Pentru că s-a dovedit incapabil să medieze și a dorit doar să dicteze propriile soluții. Din acest motiv, mandatul său, România a mers din criză în criză și din conflict în conflict. Iar în prezent a reușit să învrăjbească întreaga societate doar pentru a-și satisface propriile ambiții.

Pentru că, de-a lungul carierei sale și în special în ultimii cinci ani, a înșelat încrederea tuturor apropiaților săi, de la colegi de partid, aliați politici, colaboratori și până la electoratul care l-a propulsat în funcție.

Pentru că a ajuns la putere promițând că va reforma și va curăța clasa politică dar a promovat doar oameni fără personalitate care-l idolatrizează și pentru că prtejează corupția din propria ogradă.

Pentru că îi insultă, acuzându-i de ticăloșie, pe toți cei care nu sunt de acord cu el și care îndrăznesc să gândească altfel. Un președinte care jignește un puști, născut probabil după 1989 , și pe părinții acestuia, spunându-i că este un pui de comunist, doar pentru că l-a întrebat de ce l-a mințit, este un terorist.

Pentru că am îndrăznit să gândesc toate acestea și pentru că, mai grav, nu le-am ținut pentru mine, așa cum recomanda amenințător șeful statului, ci le-am pus aici, recunosc, sunt un ticălos.

România lor și România noastră


De mai multă vreme trăiesc cu senzația că există două Românii. Una a noastră și alta a lor. A parlamentarilor, a miniștrilor, a prim-ministrului, a președintelui și în general a tuturor politicienilor, fie că sunt la putere sau în opoziție.

Ați crede sau cel puțin așa ar trebui să fie, că cele două Românii sunt identice. Ei bine nu este chiar așa. Între ele există câteva mici diferențe, la fel ca în testele de inteligență în care îți sunt arătate două imagini aproape identice și ești pus să sesizezi acele amănunte care nu se potrivesc.
Am identificat doisprezece asemenea amănunte, tot atâtea cât și realizările cu care se laudă președintele Traian Băsescu (numărul perfect, complet ). Ele sunt mult mai numeroase și cred că fiecare poate da câteva exemple.

Deci….

În România lor politicienii sunt perfecți, incoruptibili și competenți. În România noastră, perfecțiunea se topește odată cu ultima zi de campanie electorală.

În România lor cei care se declară scârbiți de stat și de șeful său sunt niște ticăloși. În România noastră, statul ne calcă în picioare și ne umilește iar șeful său își permite să insulte pe oricine nu-i face temenele.

În România lor ne plimbăm pe autostrăzi zburătoare. În România noastră, anual mor aproximativ 4.000 de oameni în accidente de circulație, multe produse din cauza drumurilor proaste.

În România lor, străinii cred că peștii zboară prin copaci iar femeile își pot lua câte 4 – 5 bărbați. În România noastră, străinii ne consideră criminali, violatori sau hoți și nu știu cum să scape de noi.

În România lor, este normal ca fiica un pic agramată a președintelui să ajungă europarlamentar iar pițipoancele de Pleșcoi, miniștri. În România noastră cei mai deștepți copii pleacă cu burse în străinătate și refuză să mai revină acasă.

În România lor, avem cea mai scăzută rată a șomajului din Uniunea Europeană. În România noastră, milioane de oameni rămași pe drumuri, au plecat în străinătate la muncă.

În România lor, o greșeală precum impozitul minim este recunoscută de Guvernul care a comis-o și atât. În România noastră această greșeală duce la închiderea a câtorva mii de firme, îngroșarea rândurilor șomerilor și scăderea economiei.

În România lor, trimitem oameni în Cosmos. În România noastră parcurgi distanța de la intrarea în București și până în centru în câteva ore.

În România lor, fratele președintelui vrea să câștige bani din vânzarea armamentului pentru dotarea armatei. În România noastră, soldații se duc să moară în Afganistan ca să-și poată permite să-și cumpere o casă.

În România lor, este normal să-și trateze hernia de disc la Viena și piciorul rupt la Bologna. În România noastră a devenit ceva normal ca oamenii să moară cu zile, în spitale, din cauza unor boli banale.

În România lor, este normal ca fiica președintelui să-și cumpere un apartament de aproape un milion de euro cu bani din vânzări anterioare. În România noastră este normal ca tinerii să moară de epuizare, muncind la multinaționale, ca să plătească ratele pentru garsonierele pe care abia reușesc să le cumpere.

În România lor noi existăm doar ca să îi votăm și ne plătim regulat impozitele. În România noastră, abia reușim să supraviețuim de pe o zi pe alta, cobai pentru experimentele lor sociale.
Și încă un amănunt, al treisprezecelea ( număr cu ghinion – dar ce mai contează o nenorocire în plus la atâtea altele):

În România lor, lucrurile bune se petrec doar la televizor, în discursuri și declarații de presă. România noastră lucrurile rele se petrec în realitate și ne lovim zilnic de ele.

vineri, 18 septembrie 2009

Lanțul slăbiciunilor. De la Corpul de Control la Turism, via Cotroceni


Corpul de control al premierului Emil Boc va cerceta activitatea lui Nuți Udrea de la Ministerul Turismului. Chiar la cererea ei. După ce Elena Udrea a refuzat să lase comisia parlamentară de anchetă să facă verificări.

Manevra este mai mult decât transparentă și urmărește retușarea fațadei duduii crăpată după cocoșeala cu Ludovic Orban. O aroganță din care nu prea a ieșit bine, cu toate că a fost întâmpinată cu flori și cafea la venire.

Dimpotrivă a dus la scăderea procentelor ocupantului de la Cotroceni.

Nuți vrea să pară în ochii fraierilor că nu are nici o problemă să se lase controlată la achiziții. Și că are o alergie doar cu cei care o controlează. În special la Adriana Săftoiu și Ludovic Orban.

Să nu care cumva aceștia să creadă că ea ar avea probleme cu corupția sau că ar fi băgat mâna în bugetul ministerului așa cum a făcut Ridzi. Și pe cale de consecință să voteze cu Geoană, cu Antonescu sau cu Oprescu. Iar cel mai minunat și mai mult ca perfect președinte din Sud-Estul Europei să rateze cel de-al doilea mandat.

Și atunci i-a cerut lui Boc ca verificările să le facă băieții lui, personali, din corpul de control. Adică cei care au fost angajați de noul premier, după ce i-a concediat pe oamenii lui Tăriceanu la începutul anului.

Vă aduceți aminte povestea.
Acei băieți care au semnat un angajament de loialitate cu Emil Boc și care fac doar ceea ce le spune el, fără a îndrăzni să-i iasă din cuvânt. Așa cum nici Emil Boc nu iese din cuvântul lui Traian Băsescu. Care la rândul său nu-i poate refuza absolut, dar absolut nimic, micuței Nuți.

V-ați prins cum vine treaba?

Cum îl faulteză Săpunaru pe Crin. Cerându-i alianță cu PD-L

Solicitarea lui Nini Săpunaru, în numele liberalilor moldoveni, către Crin Antonescu, de refacere a alianței cu PD-L anulează, ca efect, scrisoara de susținere pentru candidatul PNL la președinție, semnată de cei 100 de intelectuali.

Practic, îndepărtează de Crin Antonescu exact acea parte din electorat căreia i se adresează: cei care își doresc un alt fel de președinte. Alegători anti-PSD, dezamăgiți de Traian Băsescu și PD-L care rămân acasă în ziua votului considerând că nu au pe cine să aleagă.

Aflând de solicitarea liberalilor moldoveni, acest electorat îl va privi cu multă suspiciune pe Crin Antonescu, considerând că vor fi păcăliți. Că, oricum, indiferent de rezultatul alegerilor, va bate palma cu PD-L, așa cum a spus Săpunaru.

Așa că vor vota cu Sorin Oprescu, ori, cel mai probabil, nu vor merge la vot.

Mai trebuie spus că este a treia solicitare de acest fel pe care o face Săpunaru, în acest an, celor de la PD-L Vrancea. În primele două rânduri a fost refuzat iar acumeste tratat cu tăcere adâncă.

Pe de altă parte, solicitarea este cu atât mai ciudată cu cât urmărește o alianță pentru alegerile din 2012. Graba este justificată, având în vedere că , în cei trei ani care au rămas până atunci, orice înțelegere se poate face și desface de sute de ori. Propunerea își avea rostul după alegerea președintelui României, când lucrurile se așezau în matca lor.

Acum intră în aceiași categorie ca și apelul lui Constantin Simirad.

joi, 17 septembrie 2009

O greşeală cu efect de reacție nucleară



Traian Băsescu, spunând că a greșit promulgând legea majorării salariale pentru profesori, seamănă cu personajul din desene animate care exclamă „Upss!“ după ce a produs un dezastru planetar, apăsând un buton aparent inofensiv.

Aceasta pentru că legea cu pricina a provocat o reacție în lanț cu efecte imprevizibile.

Ia să vedeţi...

Promulgând legea majorărilor salariale pentru profesori, preşedintele a garantat, practic, promisiunile electorale ale PD-L și PSD care anunțau că va fi pusă în practică imediat după alegeri. Totodată a dat speranțe și celorlalte categorii de bugetari. Aceștia au crezut că, după profesori, vor beneficia, la rându-le, de majorări salariale semnificative.

Consecința a fost un vot majoritar către PSD și PD-L, accederea celor două partide la guvernare și trimiterea PNL, care a contesta-o, în opoziție.

Astfel, a luat naștere coaliția PD-L – PSD care a generat Guvernul Boc, visul lui Traian Băsescu.

Noul premier a numit ca ministru al finanțelor un inginer, Gheorghe Pogea care a adoptat impozitul minim. O prostie care a dus la închiderea sau suspendarea activității a câtorva sute de mii de IMM-uri. Ceea ce a atras, la rându-i, creșterea șomajului și diminuarea contribuțiilor la bugetul de stat.

Complet depășit de situație, Pogea nu dă semen că ar înțelege ce se întâmplă în jurul său și nici ce are de făcut. Tot ce pare a pricepe este să majoreze sau să introducă noi impozite, să reducă cheltuielile cu salariile și să concedieze oamenii. Ceea ce, conform prognozelor analiștilor internaționali va face ca recesiunea să dureze mai mult la noi.

Comparativ cu alţii care nu au promulgat o lege a majorării salariilor profesorilor.
Același Emil Boc a numit ministru al Tineretului pe Monica Iacob Ridzi, în prezent cercetată, de DNA, pentru corupție. A pus-o ministru al Turismului pe Elena Udrea acuzată că a făcut cheltuieli exorbitante și fără rost din bugetul ministerului.

Revenind în plan politic, vedem cum neînțelegerile dintre PSD și PD-L generează o stare de tensiune în întrega societate românească. Lucru extrem de nociv într-o perioadă de criză. Asumarea legilor educației și a salarizării unitare, de către Emil Boc și refuzul de a organiza o dezbatere publică pe aceste teme, doar ca să facă în ciudă PSD, a condus la escaladarea nemulțumirilor sociale.

Sindicatele bugetarilor ies în stradă și pregătesc greva generală iar magistrații refuză să mai judece cauzele în instanță.

Tot pe acest fundal, asistăm la o disoluție a autorității statului, fapt ce se reflectă în creșterea criminalității. Nu trece o zi fără un jaf sau un atac armat.

În mare, cam astea ar fi efectele în lanţ ale greşelii lui Băsescu şi pe viitor ar trebui să fim mult mai atenţi la ceea ce face. Altfel, la următorul „Uppss! Am greşit...“ s-ar putea să descoperim că România nu mai există pe hartă.

Schimbăm canalul sau aruncăm televizorul?

H.R. Patapievici susține, într-un material publicat în EvZ, bazat pe o serie de studii, că televiziunea ar fi un pericol pentru democrație. Bineînțeles că filosoful nu se referă la televiziune în sine ci la calitatea producțiilor și durata, în ore, a programelor.

Personal am un alt punct de vedere, bazat nu pe studii și cercetări de piață ci pe o chestie mult mai banală și la îndemâna oricărui posesor de aparate de recepție TV. O cutiuță paralelipipedică cu multe butonașe care se numește telecomandă.

Dar cine sunt eu să-l contrazic pe H.R. Patapievici ?

Totuși, pornind de la concluzia pe care o enunță chiar din titlu, nu pot să nu îmi exprim câteva nedumeriri pe care le-aș dori lămurite:

Dacă înainte de 1989 televiziunea română emitea doar două – trei ore pe zi, înseamnă că regimul Ceaușescu a fost o democrație consolidată?

Dacă în perioada 1990 – 1996 în programele TVR (singurul post de televiziune cu acoperire națională) apăreau doar reprezentanții puterii iar știrile prezentau doar variantele oficiale ale evenimentelor, omițând alte puncte de vedere, înseamnă că românii erau mai puțin manipulați și mai bine informați ?

Înseamnă că atunci își alegeau conducătorii după o analiză obiectivă a opțiunilor de vot, nu ca acum când au posibilitatea să vadă și să compare toți candidații ?

La pachet

XXXX Prin vocea europarlamentarului Cristian Preda, PD-L și-a exprimat intenția de a reduce vârsta la care se acordă dreptul de vot de la 18 la 16 ani. Democrat-liberalii au ajuns la concluzia că adolescenții reprezintă singura categorie de vârstă care mai pune botu’ la vrăjelile lor politice. Și unde mai pui că ies mult mai ieftin cu mita electorală pentru un puștan decât pentru un adult. Pe primul îl duci la vot cu un bidon de suc la jumate, o ciocolată și un bilet la discotecă.

XXXX Analiștii economici de la noi și de pe aiurea au căzut de acord că Guvernul condus de Emil Boc este pe cale să reușească cea mai notabilă performanță de la învestire și până acum. Va păstra criza economică și financiară în România chiar și după ce restul țărilor vor scăpa de ea. Chestie de profesionalism și voință politică.

XXXX Potrivit mass-media, România ar putea rata premiul Nobel în fizică, pentru experimentul CERN din Elveția mulțumită inginerului Pogea de la finanțe a tăiat fondurile destinate cercetării. Deși cercetătorii români au participat la experiment, ei nu vor avea drept de proprietate asupra rezultatului pentru că România nu este membră CERN. Mulțumită, așa cum spuneam, inginerului Pogea. Care a preferat să finanțeze excursiile la Paris și plimbările cu calul ale Elenei Udrea. Dar, ce ne trebuie nouă un premiu Nobel când avem cel mai perfect președinte din lume. Pe care este invidios însuși Obama. De aia nu vrea să-l primească la Casa Albă.

XXXX Monica Iacob Ridzi a depus plângere penală împotriva parlamentarilor PSD, PNL și UDMR din comisia care a anchetat-o. Păi ce ea e mai proastă ? Monica ar dori ca o nouă comisie de anchetă să-i verifice activitatea. La care să facă și ea fițe precum Nuți Udrea.

miercuri, 16 septembrie 2009

Un discurs cu damf. De dictatură


Traian Băsescu a mers în Parlamentul României și a vorbit și nu doar pentru noi, cei vremelnic pe acest pământ, ci și pentru posteritate . Pentru că discursul va fi publicat în Monitorul Oficial.
Dintre cei care l-au ascultat, o parte au spus că Băsescu a vorbit bine, punctând ceea ce era de punctat, detaliind (în aproape două ore) ceea ce era de detaliat. Alții au spus că a fost un discurs de tip ceaușist, de dictator în devenire.

Deși sunt sigur că nu era cazul, am avut impresia că privesc la o cuvântare spusă la beție. Cuvinte stâlcite, rostite cu limba împleticită, liniar fără intonație dar cu siguranța pe care o conferă alcoolul.

Genul de alocuțiune pe care șeful o declamă, cu gura uscată, dar hotărât să-și impună punctul de vedere, în fața subalternilor, după trei – patru pahare de tărie. Atunci când simțul ridicolului nu mai funcționează iar el se simte leu. Exagerându-și meritele, asumându-și realizările altora, minimalizându-și insucesele, autocaracterizându-se drept un tip perfect, căruia ar trebui să i se mulțumească pentru că există.

Și tot felul de alte lucruri.

Chestii pe care, de regulă, audiența nu le ia în serios, tocmai pentru că sunt spuse la beție iar el, oricum, nu și le va mai aminti a doua zi, când îl va lua durerea de cap din cauza mahmurelii.

marți, 15 septembrie 2009

La pachet

XXXX Și PD-L Vrancea a rupt protocolul de colaborare cu PSD, acuzând lipsa de comunicare și colaborarea defectuoasă. Cel mai fericit de decizie a fost Alin Trășculescu, încă șeful organizației județene a democrat-liberalilor. Trășculescu a răsuflat ușurat pentru că de acum înainte, lumea nu va mai avea motive să-l confunde cu ușierul de la sediul PSD.

XXXX Parlamentarii români au lucrat de la începutul anului și până în prezent aproximativ 90 de zile. Cam zece zile pe lună. Motivul este, bineînțeles criza pe care o traversează România. Spre deosebire de alte categorii sociale, parlamentarii au decis să vină în sprijinul Guvernului și să facă o serie de economii. La aerul consumat în clădirea parlamentului, la energia electrică destinată alimentării sistemului de vot și a laptopurilor pe care își consultau căsuțele de e-mail, la covoarele de pe jos care nu se vor mai toci ca atunci când erau călcate, zilnic, de pantofii scumpi ai aleșilor etc.. Un singur lucru au cerut în compensație, să nu li se diminueze lefurile și indemnizațiile de pe card.

XXXX Consiliul Legislativ a apreciat cele trei legi pe care Emil Boc dorește să-și asume răspunderea drept ilogice, anticonstituționale și pe alocuri ilegale. La fel ca și deciziile Guvernului.

O vânzătoare de cosmetice va îngriji de drumurile Vrancei


Lucica Chiper, membră de bază a PD-L Vrancea a fost numită director la Secția Drumuri Naționale Vrancea. Radu Berceanu a numit-o pe Lucica după ce i-a analizat, i-a analizat și din nou i-a analizat, cu foarte, foarte mare atenție, dosarul profesional. A spus șeful PD-L local, Alin Trășculescu, cel care a propus-o
Conform dosarului, noua șefă a SDN deține o licență în construcții civile și o vastă experiență în vânzarea produselor cosmetice și în domeniul înrămărilor de tablouri și fotografii. Are o mică scăpare care pălește, însă, imediat ce își arată carnetul de partid: Nu știe absolut nimic despre drumuri.
Dintr-un interviu acordat postului de televiziune Realitatea Focșani , am aflat că doamna s-a înscris, în aceiași zi în care a primit numirea în plic și la un master cu specializare în întreținerea drumurilor.

Experiența o face pe Lucica Chiper un om indispensabil pentru Ministerul Transporturilor. Principalele ei sarcini vor fi fardarea și rujarea drumurilor, cosmetizarea situațiilor cu kilometri construiți de autostradă și înrămarea pozelor de la inaugurări.

Având în vedere ritmul susținut în care lucrează Ministerul Transporturilor, Lucica Chiper va avea de lucru mai mult la partea de machiaj și cosmetizare.

Specializarea la care tocmai s-a înscris îi va folosi pentru cultura generală. Acolo va afla câți kilometri de drum național sunt în Vrancea și ce se folosește la deszăpezire.

luni, 14 septembrie 2009

„Wag the dog“ pe româneşte sau cum s-o dai din cola-n fanta şi din fanta în sprait


Că Traian Băsescu l-a pus pe Boc să-şi asume răspunderea pe legile educaţiei şi ale salarizării unice ca scape de poveştile cu Udrea şi Mircea Băsescu nu pot demonstra.

Se văd, însă, efectele.

Încăpăţânarea cu care Emil Boc insistă să-şi asume răspunderea, în ciuda opoziţiei întregii societăţi româneşti şi mai ales argumentele extrem străvezii cu care îşi susţine poziţia, îmi confirmă teoria. Personal cred că aşa stau lucrurile.

Toată lumea a devenit atentă Guvern, la disputele cu sindicatele, cu asociaţiile profesionale şi, nu în ultimul rând, cu celelalte partide. Elena Udrea şi Mircea Băsescu au trecut în plan secund.

În dezbaterile televizate, locul cheltuielilor exorbitante de la Ministerul Turismului şi relaţiile fratelui preşedintelui cu comercianţii de armanent a fost luat de grilele de salarizare şi de noul model de bacalaureat şi negocierile guvern-sindicate.

Numai că situaţia n-a mai putut fi ţinută sub control.

A generat o nouă criză, socială, mult mai gravă, cu consecinţe devastatoare atât pentru imaginea lui Emil Boc cât şi pentru cea a lui Traian Băsescu. Ceva fără precedent ce nu s-a mai întâlnit, în România, în perioadele preelectorale. În semn de protest, magistraţii au refuzat să mai judece dosarele iar sindicatele nemulţumite au anunţat greva generală .

Ca scape cei doi aveau nevoie de un alt eveniment cu care să abată atenţia opiniei publice şi mass-media.

S-a încercat ceva cu Constantin Simirad . Preşedintele PSD al Consiliului Judeţean Iaşi şi-a anunţat public susţinerea pentru Traian Băsescu.

N-a fost o chestie prea tare iar presa n-a muşcat momeala. Principalele dezbateri s-au purtat tot pe seama nemulţumirile bugetarilor vis-a-vis de grila de salarizare, protestele magistraţilor şi ale sindicatelor.

În week-end a mai fost lansată o nouă temă de dezbatere: ruperea protocolului de guvernare dintre PD-L şi PSD. Mai multe organizaţii judeţene şi parlamentarii PD-L au cerut la unison ruperea înţelegerii şi scoaterea PSD de la guvernare.

Luni, tema a început să capteze atenţia şi este de aşteptat să capete din ce în ce mai multă consistenţă în perioada următoare.

Vedem cum va evolua situaţia în zilele următoare şi mai vorbim.

Cu legea pe demonstrație călcând. Ca să dăm de lucru susținătorilor Sorinei Plăcintă


Am văzut o super-demonstrație aproape logică, în favoarea dreptului PD-L și a Sorinei Plăcintă de a folosi însemnele UE pe documente de propagandă.


Nu aș fi comentat-o dacă nu m-aș fi simțit vizat direct, având în vedere că în urmă cu câteva zile arătam că PD-L și Sorina Plăcintă au încălcat reglementările Uniunii Europene în materie de promovare a ajutoarelor comunitare. Mai spuneam că PD-L a folosit fără drept însemnele UE. Atrăgeam atenția, fiind singurul de altfel, că, înainte de a fi o dispută politică, PSD-PD-L așa cum acreditau ideea susținătorii doamnei Plăcintă, este vorba de o ilegalitate.


Deși nu mă așteptam, iată că a venit și replica, semn că mă mai ia și pe mine cineva în seamă.


O demonstrație construită aproape ca la carte, precum o lucrare de seminar la facultatea de drept, cu exemple, cu studii de caz (din Marian Oprișan, evident), relații logice de tipul „dacă A implică B și B implică C, atunci A implică C“ etc.

O lectură cam plictisitoare și greoaie.

Ca o lucrare de seminar a unui student la drept care nu stăpânește prea bine materia. Și dacă n-o stăpânește, mai are și unele lipsuri. În cazul de față a scăpat un mic amănunt: nu a încadrat demonstrația într-un articol de lege sau într-o reglementare în vigoare. Așa cum se face în asemenea cazuri.

Ceva de genul: „Conform legii X, PD-L are dreptul să utilizeze însemnele Uniunii Europene pe scrisori de propagandă“.


Altfel, demonstrația nu are nici un pic de valoare din punct de vedere juridic.

Sau, autorul mai putea să tragă, la final, un „Să mor io dacă nu-i așa!“, sperând că va fi crezut pe cuvânt de vertical și de puternic. Pentru că despre independență mai stăm de vorbă.


(VA URMA)

Mitul lui Popey curajosul s-a spart la Țebea


Huiduit în lipsă la Festivalul George Enescu, luat la bani mărunți în ședința CSM , și la Târgul Cașcavelei , Traian Băsescu n-a reușit să puncteze , săptămâna trecută decât o singură dată. În fața Laurei Codruța Kovesi, la Cotroceni.
Măturând cu ea pe jos.
Apoi, considerând că a fost beștelit destul de popor, a fentat prin evitare huiduielile de la Țebea, de la comemorarea celor 160 de ani de la moartea lui Avram Iancu. În locul său i-a lăsat să încaseze pe Tibi Ridzi, din partea PD-L .
Să nu-i uităm, totuși, nici pe Mircea Geoană, pe Vadim Tudor și pe Gigi Becali care au avut porția lor de fluierături.
Băsescu și-a făcut apariția câteva ore mai târziu când contestatarii se răspândiseră pe la casele lor, dar tocmai la timp când, la cortul PD-L, se răcise șprițul și se încinsese grătarul cu mici și fripturi.

A depus o coroană și a udat, cu apă pregătită din vreme, un copac.

A vrut să dea impresia că gestul său ar fi venit din suflet, din patriotism iar nu din calcul politic și electoral. Nu cum au făcut contracandidații săi. Mai ales că, în urmă cu o zi, la Târgul Cașcavelei i se reproșase că nu simte românește.

Și poate l-am fi crezut. Dacă am fi citit informația pe un colț de ziar sau pe burtiera unei televiziuni de știri. Ori, dacă, imediat după depunerea coroanei, s-ar fi urcat în mașină și s-ar fi întors la București.

Dar l-am văzut pe Traian Băsescu înconjurat de simpatizanți și ziariști, în reportaje prezentate de televiziuni, la oră de maximă audiență și pe primele pagini ale ziarelor. N-a putut rata șprițul și friptura și nic baia de mulțime .

Chiar dacă era vorba doar de aclamațiile interesate ale susținătorilor PD-L.

Iar acest lucru l-a dat de gol. Traian Băsescu n-a participat la ceremoniile de comemorare de la Țebea din lașitate, de teamă să nu fie, din nou, huiduit de români.

Astfel, la sfârșitul săptămânii am constatat că s-a mai spart un mit al mandatului Băsescu.
Mitul lui Popey, marinarul curajos care înfruntă atât valurile învolburate cât și populația nemulțumită.

vineri, 11 septembrie 2009

M-am săturat! Un manifest

M-am săturat să fiu luat părtaș la o aberație numită reformă, fără să fiu întrebat dacă sunt de acord. M-am săturat să strâng cureaua și să dau dovadă de solidaritate în timp ce alții cheltuie bugete exorbitante pe excursii pe Champs Elysees și plimbări cu bicicleta la Mamaia.

M-am săturat să fiu cobai pentru tot felul de experimente sociale. M-am săturat să plătesc taxe și impozite pentru un stat cămătar al cărui scop este de a-și proteja clientela politică.

M-am săturat ca tot felul de incompetenți să-mi spună la TV că lucrurile merg înspre bine, în timp ce eu simt că mă apropii de groapă.

M-am săturat să mi se vorbească despre reforma clasei politice dar să fiu pus să aleg între curve și hoți. Cei noi, au dovedit-o, sunt la fel de răi și de proști ca și cei vechi.

De 20 ani constat că alții gândesc în locul meu și hotărăsc „ceea ce este mai bine“ pentru mine. Îmi spun cu cine să votez și în cine să am încredere. Apoi, după ce mă păcălesc, îi văd cum merg la casierie și își încasează prețul.

M-am săturat să fiu manipulat de așa zisa societate civilă care îmi impune valorile în care sa cred, conform intereselor de gașcă ale unor așa ziși intelectuali sau lideri de opinie aflați în solda unora sau a altora.

Vreau să fiu lăsat să gândesc singur.

Cred că eu știu cel mai bine ce doresc și care îmi este interesul iar dacă voi greși va fi alegerea mea, nu a altora.

joi, 10 septembrie 2009

Băsescu a fost expediat cu liftul de la CSM



Traian Băsescu a încasat-o peste nas, în ședința CSM, de la cea de-a treia putere în stat. Cea judecătorească. Asta după ce cu o zi în urmă mătura pe jos cu procurorul general, Laura Codruța Kovesi .

Spre deosebire de rândurile trecute, când Băsescu îi beștelea cum le venea la gură și le recomanda să se pună de acord cu procurorii, de data aceasta magistraților i-au plătit cu aceiași monedă.

Traian Băsescu a venit la ședința CSM ca să mai puncteze la capitolul imagine publică, destul de deficitar, după scandalurile în care a fost implicat în ultima vreme. De data aceasta nu i-a mai ieșit.

Le-a cerut judecătorilor să reia activitatea în instanțe, însă n-a mai fost tratat cu capete plecate și tăcere profundă, ca de obicei, ci cu referiri la (ne)cunoștințele sale despre Constituție și (in)capacitatea de a-și exercita atribuțiile prezidențiale .

Apoi l-au trimis la plimbare cu coada între picioare. Cu liftul.

Cu tupeu pe lege călcând. PD-L și Sorina Plăcintă




Așa zisa scrisoare de informare cu privire la ajutoarele aliemntare pe care urmează să le acorde Comisia Europeană, semnată de Sorina Plăcintă și susținută de PD-L, reprezintă o gravă încălcare a legislației europene. Dincolo de acuzațiile de mită electorală din bani europeni.

Comisia Europeană a stabilit reguli stricte, obligatorii, în ceea ce privește promovarea programelor finanțate de UE, ele fiind parte integrantă a contractelor de finanțare. Este vorba de manualele de identitate vizuală .

Potrivit acestor documente, pe materialele de promovare este interzisă folosirea altor sigle decât cele ale Uniunii Europene și ale beneficiarului. Manualul stabilește exact formatul și tipul de informații ce pot fi comunicate.

Orice campanie de informare a publicului nu se poate desfășura decât cu aprobarea prealabilă a Departamentul de comunicare al Autorității Contractante (Comisia Europeană etc.).

În cazul nerespectării regulilor, sunt aplicate sancțiuni care pot merge până la blocarea finanțării pe programul respectiv și returnarea fondurilor primite.

Revenind la cazul Sorinei Plăcintă.

Ajutoarele alimentare, comunitare destinate persoanelor defavorizate sunt acordate în baza Regulamentului (CEE) nr. 3149/92 al Comisiei Europene, cu modificarile si completarile ulterioare. Și sunt supuse reglementărilor europene, inclusiv în ceea ce privește promovarea. Beneficiarul este Guvernul României prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Așa cum am arătat mai sus, materialele de promovare trebuie să conțină doar siglele Guvernului României și ale Uniunii Europene. În nici un caz sigla electorală a PD-L.

Obligația de informare a populației revine tot Guvernului României, cu aprobarea Comisiei Europene. PD-L nu are nici o justificare legală care să-i permită să inițieze campanii de informare sub sigla Uniunii Europene.

În concluzie, deși susținătorii Sorinei Plăcintă și reprezentanții PD-L încearcă să minimalizeze implicațiile acestor acțiuni, situația nu este nici pe departe roz.

Dimpotrivă, este căcănie. Mai ales că este vorba de unul dintre partidele aflate la guvernare și de un ministru al Guvernului României care s-a obligat să respecte reglementările Uniunii Europene.

Pentru clarificarea situației ar fi interesant de văzut și ce părere are Comisia Europeană. Dacă este de acord cu „campania de informare“ a PD-L și scrisoarea semnată de Sorina Plăcintă.

miercuri, 9 septembrie 2009

La pachet

XXXX Prietenii lui Alin Trăşculescu din PD-L s-au lăudat că l-au recrutat în partid, la un chef, pe un anume Gabriel Micu. Jurist pe la Garda Financiară, fiul unui primar PSD. Acţiunea a fost prezentată drept o mare realizare, unii grăbindu-se s-o asemuiască cu atragerea lui Constantin Simirad, preşedintele CJ Iaşi în rândul susţinătorilor lui Traian Băsescu. Dincolo de faptul că personajul respectiv este un ilustru anonim de care n-a auzit nimeni până când ni l-au adus în atenţie băieţii lui Trăşculescu, se pune totuşi o întrebare: Oamenii nu se mai înscriu în PD-L decât la beţie?

XXXX Numele lui Traian Băsescu a fost huiduit de spectatorii Festivalului George Enescu. A fost ovaţionat, în schimb, la petrecerea ţiganilor de la Costeşti, unde a stat la masă cu interlopul Bercea Mondialu’. Şi oricum lui Traian Băsescu îi plac mai mult dansurile ţigăneşti decât muzica lui Enescu.

XXXX Tarifele la gazele naturale au scăzut cu 35% în Bulgaria, scad cu 10% în Moldova şi nu se vor scumpi, în perioada următoare în România. Asta pentru că bulgarii şi moldovenii nu îl au ca ministru al economiei pe Adriean Videanu.

Sorina Plăcintă apreciază mai mult sportivii morţi


Zilele acestea, campioana olimpică la înot Camelia Potec a anunţat că se va retrage din activitatea competiţională pentru că Ministerul Tineretului şi Sportului, respectiv Federaţia Română de Înot, refuză să plătească salariul antrenorului ei francez. Pe motiv că nu are bani.

Care au fost cheltuiţi pe spectacole electorale de Monica Iacob Ridzi .

În urmă cu alte câteva zile, presa sportivă relata despre situaţia celui mai rapid român, Florin Suciu , nevoit să renunţe la sport. Tot din cauza banilor. A plecat să muncească pe un şantier în Germania pentru că în România era plătit cu opt milioane de lei lunar.

Tot în aceste zile, Sorina Plăcintă, ministrul Tineretului şi Sportului sau, cum îi place domniei sale, ministrul Sportului şi Tineretului, a fost extrem de activă pe scena publică.

De fiecare dată la fel de neinspirat îmbrăcată.
A discutat politică la Costineşti, la şcoala de vară a tinerilor democrat-liberali şi la Focşani, în faţa reprezentanţilor mass-media locale.
A participat la deschiderea şcolii de handbal Marian Cozma şi a transmis un mesaj de condoleanţe, deplângând moartea fotbalistului Alexandru Iatan.
Nu a scos un cuvânt, însă, despre situaţia Cameliei Potec deşi sportiva se află în ograda pe care o păstoreşte iar rezolvarea problemei stă în pixul domniei sale.

Semn că Sorina Plăcintă apreciază mai mult sportivii morţi. Care, spre deosebire de cei vii, nu cer salarii mai mari, condiţii mai bune de antrenament sau bani pentru pentru plata antrenorilor.

Se mulţumesc doar cu un ferpar şi eventual o placă de bronz montată pe un zid.






marți, 8 septembrie 2009

Viitoarea strategie de campanie a prezidențiabilului Băsescu


Dacă tot l-a anunțat Mircea Toader drept candidat independent susținut de PD-L, mi-am permis să-mi dau și eu cu părerea despre viitoarea strategie a actualului președinte.

În campania electoral din această toamnă, Traian Băsescu nu va participa la nici o confruntare direct cu contracandidații săi. Deși aceștia abia îl așteaptă, la cotitură, cu întrebări bine țintite pe teme legate de vânzărilor anterioare ale fetelor, despre implicarea frățiorului în traficul cu arme și muniție ori cu picanterii despre relația sa cu Nuți Udrea, Băsescu îi va fenta cu eleganță.

În mod aproape sigur va adopta aceiași tactică folosită de Ion Iliescu în 2000.

Va evita, chiar și în turul al doilea, orice dispută directă cu ceilalți candidați sau emisiunile de tip conferință de presă cu ziariști incomozi. Va fi prezent, dacă va fi, doar la acele posture de televiziune care îi sunt favorabile, în emisiuni aranjate din timp cu moderatori servili.

Campania va pune accentul pe vizite de lucru regizate și băi de mulțime cu oameni aleși pe sprânceană pentru ca domnul candidat să nu fie întâmpinat cu huiduieli și fluierături.

Drept urmare, pe cale de consecință, nu cred că Mircea Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu sau alții vor avea ocazia să se întâlnească în această toamnă cu Traian Băsescu. Doar dacă se vor infiltra incognito, la întâlnirile cu susținătorii PD-L și-l vor bombarda cu ouă clocite.

Cu riscul de a-și lua câteva ghionturi pe cocoașă.

luni, 7 septembrie 2009

Lumea poveștilor

Lumea poveștilor este asemenea serialului cu Arabela și Inelul fermecat din copilăria noastră. O lume cu personaje care mai de care mai pitorești, de la Broscoiul cel urât, la Regina Salvamarilor și Muc cel Mic (nu-l pomenesc pe Ștefan cel Mare deoarece face parte din cu totul și cu totul altă istorie).

Ele se ceartă, se pupă, apoi iar se ceartă și se înjură, după care se împacă. Totul la televizor, în direct, în timp ce noi îi privim, din fotolii, cu gura căscată, așa cum s-a întâmplat și la acest sfârșit de săptămână.

După ce închidem televizorul ne dăm seama că lumea poveștilor nu are nici o legătură cu noi, cei care trăim în lumea adevărată.

În viața reală, oamenii încearcă să supraviețuiască crizei economice, sunt trimiși în șomaj sau în concediu fără plată, plătesc impozitul minim, nu reușesc să-și achite ratele la bănci, joacă la loto, în speranța că vor câștiga potul cel mare, emigrează în Italia sau în Congo.

sâmbătă, 5 septembrie 2009

La pachet

XXXX Cu prilejul venirii lui Gheorghe Flutur la Focşani, şeful PD-L local, Alin Trăşculescu a ţinut să le spună ziariştilor că la această vizită nu se urmăreşte schimbarea lui din funcţie. Mai ales că a dat de băut la toată lumea.

XXXX Potrivit lui Mircea Geoană, Băsescu e un tip simpatic cu care poţi să bei un whiskey sau o bere. Începe să facă scandal după al doilea, înjură ziariştii după al treilea şi remaniază guvernul după al patrulea. După al cincilea rând de whiskey merge la culcare.

XXXX De la o mină din Motru au fost furate, pare-se, 2,5 milioane de tone de cărbune, în valoare de 34 milioane de euro. Reprezentanţii minei se jură că nu e adevărat şi că nimeni nu poate face să dispară o asemenea cantitate pentru transportul căreia ar fi necesare aproximativ 1000 de trenuri. Să fim serioşi. Trăim în ţara în care a dispărut o întreagă Flotă.

XXXX Traian Băsescu a afirmat că în familia sa există înţelegere cu oamenii de credinţe diferite. Neînţelegerile apar atunci când vine vorba de bani sau de afaceri.

XXXX FMI anunţă că economia mondială se pregăteşte să iasă din recesiune. FMI nu a s-a referit şi la economia României pe care coaliţia de guvernare se pregăteşte s-o îngroape de tot.

vineri, 4 septembrie 2009

Răul cel mai mic


Pentru Elena Udrea, începerea urmăririi penale pe motiv că a refuzat să se pună la dispoziţia comisiei parlamentare de anchetă reprezintă
răul cel mic.
Cine ştie ce ar fi ieşit fost dacă ar fi depus toate documentele solicitate şi ar fi acceptat să fie audiată, atât ea cât şi ceilalţi salariaţi ai Ministerului Turismului.

Presa a semnalat o serie de nereguli în cheltuirea banilor publici iar declaraţiile celor care au venit la audieri au generat multe semne de întrebare legate de corectitudinea achiziţiilor publice ale Ministerului Turismului. Verificarea tuturor actelor şi audierile ar fi făcut lumină. Ceea ce nu doreşte Elena Udrea pentru că, probabil, ştie că, după clarificarea tuturor semnelor de întrebare, ar fi pusă într-o poziţie defavorabilă.
Şi atunci, raportul comisiei ar recomanda începerea urmăririi penale pentru corupţie, la fel ca în cazul Ridzi.
RĂUL CEL MARE.

joi, 3 septembrie 2009

Şi dacă…


Şi dacă încrâncenarea cu care Emil Boc susţine că trebuie să-şi asume răspunderea pe nişte legi care se vor aplica de anul viitor, urmăreşte doar să abată atenţia de la scandalurile Udrea şi Mircea Băsescu?

Atacurile la adresa lui Traian Băsescu s-au înteţit în ultima vreme şi vin în cascadă, unul după altul. Scandalul Ridzi , achiziţiile dubioase de la Ministerul Turismului, refuzul Elenei Udrea de a se pune la dispoziţia comisiei parlamentare de anchetă, implicarea lui Mircea Băsescu în afaceri cu comercianţii de arme, dezvăluirile despre interlopii cu care a stat la masă l-au luat pe nepregătite. O demonstrează explicaţiile bâlbâite sau tăcerea prelungită, nejustificată în cazul unuia care ne-a obişnuit să riposteze la orice.

Traian Băsescu avea nevoie de un moment de respiro ca să-şi pregătească apărarea şi riposta.

Şi atunci a fabricat o nouă temă de dezbatere, tehnică cunoscută şi utilizată de specialiştii în comunicare politică. Despre care s-a făcut chiar şi un film cu Dustin Hoffman şi Robert De Niro, „Wag the dog“.

Aşa s-ar explica refuzul lui Boc şi al PD-L de a accepta dezbaterea publică solicitată, practic, de întreaga opinie publică. De la mass-media, la sindicate, organizaţii profesionale şi până la partidele parlamentare.

Bănuiam de mai multă vreme că Boc face ce face ca să-l scape pe Băsescu din corzi.

Iar bănuielile mi-au fost întărite când i-am văzut la TV pe doi dintre liderii PD-L, deputaţii Ioan Oltean şi Cristian Rădulescu.

În aceiaşi zi în care Ludovic Orban, preşedintele comisiei parlamentare de anchetă a anunţat că a cerut Parlamentului demararea procedurilor de începere a urmării penale împotriva Elenei Udrea .

Invitaţi în două emisiuni diferite, în care se discuta despre scandalul Udrea, cei doi lideri PD-L au insistat ca moderatorii să schimbe subiectul şi să abordeze tema legilor pe care Boc doreşte să-şi asume răspunderea.

Bineînţeles că ceea ce am prezentat este doar o ipoteză bazată pe mai multe coincidenţe.
Unora poate li se pare exagerat, însă Traian Băsescu a demonstrat în numeroase rânduri că nu are scrupule şi că este dispus să sacrifice orice şi pe oricine pentru interesul său.

Fie că este vorba de flota României, colaboratori, parteneri politici, parlamentul, relaţiile internaţionale, justiţia, profesorii sau, de ce nu, educaţia.