luni, 15 noiembrie 2010

WWW.SAPTAMANALULROZE.RO

În cazul în care, la un moment dat, v-aţi întrebat de ce nu am mai postat nimic pe blog, ei bine sunt în măsură să vă comunic, folosind un termen la modă, că am pregătit un nou proiect, intitulat Săptămânalul roze. Un fel de ziar online al cărui scop este să vă facă să râdeţi, într-o oarecare măsură. Asta oficial.

Neoficial, v-aş putea spune că am fost prins cu alte chestii şi nu prea am mai avut vreme să scriu. Însă ar fi adevărat doar în parte. În realitate, nici nu am prea mai avut chef. Am simţit nevoia să iau o pauză aici, pe blog.

O pauză pe care, cel mai probabil o voi prelungi până voi pune pe picioare Săptămânalul roze.

joi, 23 septembrie 2010

Proiect din Vrancea, pe tema incluziunii romilor, câștigător într-o competiție europeană

Un proiect al Consiliului Județean Vrancea a fost desemnat câștigător în cadrul competiției „European social innovation“, inițiată de Rețeaua Euclid cu suportul Comisiei Europene. Este vorba de „Identitatea ta - o șansă pentru drepturi egale”, implementat în cadrul Programului PHARE 2005 - „Accelerarea Implementării Strategiei Naționale pentru Îmbunătățirea Situației Romilor”.

Aplicația s-a adresat romilor din județul Vrancea care nu au acte de identitate sau de stare civilă. Au fost puse în legalitate peste 1.100 de persoane expuse excluziunii sociale, motiv pentru care, Autoritatea de Management a Proiectului – PHARE a apreciat proiectul drept un succes.

În cadrul „European Social Innovation” au fost depuse peste 100 dosare de proiect, din 23 de țări europene, care au vizat teme precum îmbătrânirea, ocuparea forței de muncă, schimbările climatice, incluziunea socială, redresarea economică. Dintre acestea au fost selectate un număr de 10, unul singur din România, considerate a fi exemple de succes în domeniul inovației sociale.

Ele vor vor fi prezentate pe larg, ca exemple de buna practică, în publicațiile oficiale ale Comisiei Europene. De asemenea, reprezentanții instituțiilor câștigătoare vor participa la un eveniment, la Bilbao, Spania, în cadrul Social Innovation Park, cel mai mare parc inovativ în domeniul social din Europa.

vineri, 20 august 2010

Sorina Plăcintă a început să se îmbrace. Mai inspirat

La ultima-i apariție televizată (la care m-am uitat eu), de la Antena 3, am văzut-o pe senatoarea Sorina Plăcintă mult mai inspirat îmbrăcată decât de obicei.

Ceea ce mă face să cred că ori a apelat la un stilist care o ajută să-și aleagă hainele, ori a văzut ultima ediție a „Săptămânalului roze“ și a apelat la un stilist care o ajută să-și aleagă hainele.

Ceea ce nu este tocmai rău.

Și dacă tot a pornit pe calea cea bună, poate ar fi indicat ca, înainte de fiecare emisiune, să treacă și pe la coafor.

vineri, 6 august 2010

Băsescu pentru medici: MUIE BĂĂĂĂĂ!


Dacă individul Traian Băsescu care își rezolvă problemele de sănătate la Viena ar fi spus, într-un interviu, să nu facem o dramă din exodul medicilor, pentru că statul n-are bani să-i plătească, am fi spus că-i un bogătan cinic și egoist. Precum Videanu care se simte înghesuit în mausoleul de 1350 de metri pătrați.

Când o asemenea afirmație este făcută de președintele României ,Traian Băsescu, te gândești automat că poate n-ar fi rău să pui deoparte niște bani, chiar dacă tocmai s-a majorat TVA-ul sau ți-au scăzut salariul ori pensia. Ca să ai de înmormântare în caz că te îmbolnăvești.

Pentru că vizita la spital sau la cabinetul medical ar fi doar o pierdere de timp având în vedere că doctorii și asistentele emigrează pe capete iar medicamentele au devenit produse de lux. Și urmează a fi impozitate în consecință.

Totodată, ca cetățean nu poți să nu te întrebi, logic, cu ce p*da mă-sii se ocupă statul ăsta dacă nici unul dintre domeniile de interes național, precum economia, sănătatea sau educația nu funcționează ?

Ce mai caută Băsescu la Cotroceni și Boc la Guvern dacă, oricum, cu sau fără ei ne așteaptă același deznodământul?

sâmbătă, 31 iulie 2010

Metal-Manele

Ca să se oftice ăia care își râd de alde Guță și Copilul Minune, na că a apărut și prima trupă de rock-manele. Rock d-ăla greu. Și culmea nu este o trupă românească ci din Polonia și se numește, cum altfel, Inimă Sălbatică .

Iar dacă vreți să-i auziți intrați pe pagina lor de My Space.

Deci, fără număr de la frații lu' AC/DC pentru băieții jmekeri de la Metallica și Iron Maiden, de la Miki pentru tovarășii de la Rolling Stones.


vineri, 23 iulie 2010

În orice spital bate un suflet care speră



Stimate domnule Tibi Condrea, unic redactor al unicei redacții a Ziarului de astăzi, noi, Spitalul Județean și unităţile sanitare din comunele Vidra şi Dumbrăveni vă mulțumim pentru că ați descoperit la noi ceea ce alții nu au văzut: SUFLETUL . Ei bine domnilor și doamnelor , da.

Dincolo de zidărie, mortar și ferestre termopan, avem și noi un suflet care vibrează la frumos care se cutremură în fața unui cățel șchiop și care, mai mult de cât orice, speră.

Speră că într-o zi va găsi un alt sufle pereche alături de care să descopere dragostea.

Deci, mulțumindu-vă încă o dată, stimate domnule Tibi, vă asigurăm de întreaga noastră considerație și sperăm că veți reuși, în cele din urmă, să vă împăcați cu doamna imba română.

vineri, 9 iulie 2010

Susţinătorul lui Băsescu

Ca replică la Freddy care nu-i înghite pe Băsescu şi pe Boc, a apărut Ritzuţa, căţelul care strâmbă din nas la Antonescu şi la Ponta. Ceea ce într-o ţară democratică este absolut normal.

Pe lângă opţiunile de natură politică, pe cei doi îi mai desparte, totuşi, un mic amănunt: rasa. În timp ce Freddy este un labrador retreiver de curte, Ritzuţa pare, mai curând, un maidanez de colţul blocului.

Genul care dă din coadă la oricine îi pune în faţă o găleată portocalie şi o ciocolată şi se uită toată noaptea la Dan Diaconescu.

UPDATE: Dacă prviţi cu atenţie filmuleţul, pe undeva mi se pare că Ritzuţa ar fi tentată să pună botu' şi la Ponta.Ceea ce o plasează în categoria nehotărâţilor.




joi, 24 iunie 2010

Terorişti, mafioţi, ziarişti


Dacă lui Nixon i-ar fi trecut prin cap să adopte pentru Statele Unite, aflate în plin război cu Vietnamul, o strategie de securitate asemenea celei pe care o propune Băsescu, afacerea Watergate n-ar mai fi avut loc. Iar el n-ar mai fi demisionat. Pentru că cei doi ziarişti care au făcut cazul public ar fi fost urmăriţi de serviciile secrete iar principala lor sursă, Deep Throat, ar fi fost neutralizată.

Dacă ar fi făcut-o Iliescu, dincolo de faptul că i-ar fi sărit în cap toate ONG-urile civice, în frunte cu Monica Macovei, apărătoarea, pe vremea aceea, a drepturilor omului, Băsescu n-ar mai fi fost preşedinte. Ziariştilor li s-ar fi închis gura. Pe motiv că toate campaniile de presă care dezvăluiau corupţia din Guvernul Năstase au fost comandate pentru a denigra instituţiile statului şi pentru a influenţa decizia politică. Ceea ce ar fi reprezentrat o ameninţare la adresa securităţii naţionale.

Nici Nixon şi nici Iliescu n-au făcut acest lucru, deşi, în mod sigur, şi-ar fi dorit să pună botniţă „câinelui de pază al democraţiei“.

În schimb a făcu-o Traian Băsescu. Preşedintele care a ajuns la putere datorită mass-media şi care, într-unul din primele discursuri anunţa că va fi „un apărător devotat al libertăţii presei“. În totalitate. Fără să facă diferenţe între deontologi şi tonomate între patroni buni şi moguli răi, între articole obiective şi campanii de presă comandate.

Iar societatea civilă, atât de activă pe vremea lui Năstase, tace. În loc să ia atitudine şi să protesteze împotriva intenţiei preşedintelui de a încadra dezvăluirile jurnalistice în categoria ameninţărilor la siguranţa naţională.

Alături de terorism şi crima organizată.

marți, 22 iunie 2010

Dilemă: Ce-a fost mai întâi, Teo sau PDL-ul?



Conducerea PDL a propus excluderea lui Teo Trandafir din partid după ce vedeta-deputat a votat pentru moţiunea de cenzură, împotriva tăierilor de pensii. Dar, după propria-i declaraţie, nu pentru căderea Guvernului Boc. Democrat-liberalii s-au arătat deranjaţi nu neapărat pe votul dat de Teo cât pe gestul ei de după, când a ridicat mâinile, în semn de victorie. Asemenea unui fotbalist care a înscris golul vieţii.

Într-un fel, supărarea lor este justificată, ţinând cont că partidul n-a pierdut doar un vot al unui parlamentar oarecare ci un posibil vector de imagine. Una este să îţi spună Hoară că ţi se reduce pensia şi alta este s-o facă Teo Trandafir.

Dar de aici până la declaraţia lui Boc potrivit căreia Teo nu ar face cinste PDL este cale foarte lungă. Cum, la fel de nepotrivită mi se pare şi afirmaţia lui Ioan Oltean care-i bate obrazul pe motiv că ar fi nerecunoscătoare PDL ului care a promovat-o în Parlament.

Într-adevăr, PDL i-a propus lui Teo Trandafir să candideze pentru un post de deputat şi chiar a sprijinit-o în campania electorală. Dar, nu mai puţin adevărat este că democrat-liberalii au apelat la ea deoarece aveau şanse minime să câştige acel loc de parlamentar. De unde şi dilema din titlu:

Ce-a fost mai întâi, Teo sau PDL-ul ?

luni, 21 iunie 2010

Porno-Snagov. Băsescu către parlamentarii PDL: MUIE!




După obiceiul bine-i cunoscut, așa cum obișnuiește de fiecare dată după ce își rezolvă interesele, Traian Băsescu a mai dat o muie scurtă, de data aceasta în Palatul Snagov. La capătul organului s-au aflat parlamentarii PDL. Însă nu toți ci doar aceia care au pus botul și au votat împotriva moțiunii de cenzură, pentru tăierile de pensii și salarii.

Ceilalți au fost dați afară din sală sau nu au fost invitați, pentru că, probabil, lui Băsescu i-a fost teamă să nu-l muște.

Cam asta a fost mult mediatizata întâlnire de la Palatul Snagov despre care unii credeau că se va încheia cu sânge de ministru pe pereți. În stilul finalurilor din marile producții cu vampiri turnate la Holliwood.

N-a fost o superproducție ci doar o pornografie submediocră, în care, după ce a luat la pulă tripleta vedetă BVB, eroul principal a continuat cu o labă și a încheiat cu o muie colectivă . Pe care parlamentarii PDL au primit-o fără să comenteze , strângând din dinți și înghițind, conform unui îndemn mai vechi al lui Boc.

Noi ceilalți, care n-am avut loc la Snagov, vom juca, în viitorul foarte apropiat, rolurile victimelor în horror-ul „Colecționarul de pensii“, cu același Boc pe post de cosaș-marionetă.

sâmbătă, 19 iunie 2010

La pachet





XXXX Deputatul PD-L Alin Trășculescu i-a anunțat pe pensionarii și pe bugetarii din colegiul în care a candidat că din august vor primi mai puțini bani. După ce el și tovarășii săi din partid au votat în această direcție. Trășculescu este optimist și crede că va fi reales la parlamentarele din 2012. El se bazează pe faptul că mulți dintre cei afectați de tăierile de venituri fie vor muri – în special pensionarii – fie vor emigra – bugetarii.

XXXX Trei pensionari au încercat să se sinucidă după după ce au aflat că din august vor primi mai puțini bani la pensie. Băsescu și Boc n-au avut nimic împotrivă în timp ce Vlădescu și Șeitan s-au întristat puțin. Au ratat ocazia să mai economisească ceva la buget.

XXXX La Focșani, deputatul PD-L Sever Cotoi Voinescu le-a transmis pensionarilor de 70 – 80 de ani, cărora tandemul Băsescu-Boc le-a tăiat pensiile, să gândească în perspectivă. Plin de optimism, pedelistul Cotoi le-a prezis un viitor mai bun începând cu iarna lui 2011. Auzindu-l, bătrânii și-au scos economiile și au dat fuga la cimitir să-și cumpere locuri de veci. Măcar să fie îngropați cum se cuvine, dacă nu vor avea parte de o viață decentă.

XXXX Senatoarea Sorina Plăcintă a ales blogul personal ca să ne împărtășească propria-i părere despre propria-i persoană personală. Adică cum se vede ea pe ea însăși, în fiecare dimineață, când se uită în oglindă ca să-și verifice liniile machiajului. Și cum o descriu subalternii din partid, din firmă și, în general,toți cei pe care îi plătește. Frumoasă, deșteaptă, onestă și, bineînțeles, iubită de cetățeni. Dincolo de nota narcisistă în care își creionează imaginea, demersul doamnei este de înțeles. Vorba lui Fizz: „dacă nu eu atunci cine ?“

joi, 17 iunie 2010

Din nou despre prostie. Adică despre Cristinel Irimia



Când amesteci în cantități foarte mari cinismul cu prostia iese la suprafață Cristinel Irimia. Un cap frumos prin care trec ideile precum trenurile intercity prin haltele de comună, care se supără des și care, din interes, și-a vopsit bolta palatină în portocaliu.

Ei bine, Cap frumos reușește să ne lumineze în legătură cu tăierile de pensii și salarii. Adică ceea ce se chinuie zadarnic să ne comunice, de vreo lună de zile, întreg PD-L-ul în frunte cu Băsescu, urmat de Udrea și toți ceilalți înșiruiți până la ultimul membru. Pe nume Boc.

La obiect, argumentat științific și ilustrat cu date statistice din anii ’30, demonstrează elegant că planul de sărăcire pus la cale de guvernarea portocalie are ca finalitate creșterea gradului de sănătatea populației. Astfel, cu cât pensiile și salariile vor fi mai mici, cu atât pensionarii și bugetarii vor deveni mai viguroși și mai rumeni în obraji.

Unde mai pui că așa se rezolvă problema exodului de cadre medicale și a scumpirii medicamentelor care ne așteaptă după colț. Foamea ne va blinda atât de tare sistemul imunitar încât, în viitorul apropiat, nu vom mai avea nevoie nici de doctori și nici de rețetele lor costisitoare. Poate doar de gropari și de preoți.

Iar în finalul demonstrației, în chip de bomboană pe colivă, Cap frumos ne învață cum să ne adaptăm acestor vremuri în nuanțe portocalii-căcănii. După părerea lui, criza va fi suportată mai ușor de cei care vor renunța la țigări, băutură la bingo și la 6/49. Clar.

Neclar este ce se va întâmpla cu cei care nu beau, nu fumează și nu joacă la bingo.

Măi Cristinel, pentru ei, n-ai o rețetă a supraviețurii ?

miercuri, 16 iunie 2010

Pentru cine guvernează Băsescu ? II


În urmă cu câtva timp, la Snagov, potrivit presei, șeful statului le-ar fi spus parlamentarilor PD-L că nu va mai guverna pentru popor ci pentru țară. Dar ce este țara?

DEX-ul ne oferă două definiții care s-ar potrivi termenului „țară“ într-o situație precum cea la care face trimitere Traian Băsescu. Una se referă la „patrie“, teritoriu locuit de un popor, în timp ce a doua pune accentul pe „stat“, instituție politico-administrativă care asigură funcționarea socială a unui teritoriu locuit de un popor.

Dacă scoatem poporul din prima definiție, afirmația nu are logică decât dacă Băsescu urmărește să distrugă locuitorii pentru ca el și apropiații lui să stăpânească teritoriul. Greu de crezut și de acceptat, dar nu imposibil de realizat.

Spusele sale capătă sens dacă, vorbind despre „țară“ face referire la „stat“ ca instituție pentru supraviețuirea căreia va fi sacrificat poporul. Caz în care intră în conflict cu principiile democratice.

Într-o democrație guvernarea se face pentru individ statul fiind doar un instrument pus în slujba acestuia. Pentru a-i asigura condițiile necesare unui trai decent, așa cum prevede articolul 47 din Constituția României.

Interesul statului este mai important decât drepturile și libertățile cetățenești doar într-un sistem bazat pe ideologia totalitaristă care nu dă doi bani pe cetățean. Care poate fi, oricând și fără nici o justificare, jertifit în numele unei utilități obștești.

Și atunci, cu atât mai mult ar trebui să știm pentru cine guvernează Băsescu.

Pentru cine guvernează Băsescu ? I


Căderea moțiunii de cenzură reprezintă, în opinia europarlamentarului Cristian Preda, o altă victorie personală a lui Traian Băsescu. Fără nici o legătură cu Emil Boc sau cu PD-L.

Putem vorbi de o nouă victorie a Cotroceniului, doar că de data aceasta, adversarul ciuruit nu este opoziția parlamentară, cum ar dori să ne facă să credem Cristian Preda. Dimpotrivă opoziția a câștigat.

PSD și PNL au punctat la capitolul imagine atât în fața PDL cu Emil Boc cât și în fața lui Traian Băsescu. Iar sondajele de opinie o confirmă. Nu trebuie decât să-și păstreze avantajul electoral și să-l fructifice în 2012, bineînțeles, dacă vom mai avea alegeri libere.

În această luptă, Traian Băsescu și-a înfrânt proprii cetățeni.

Iar dacă a câștigat împotriva propriului popor, el pentru cine mai guvernează ?

marți, 15 iunie 2010

În PD-L a început războiul pe șpaga din pădure




Dezvăluirile despre combinațiille lui Sandu Lefter, candidat la șefia ITRSV Buzău nu sunt altceva decât un episod din războiul pentru resurse purtat între taberele din PDL Vrancea. Mai precis pe șpăgile oferite de mafia pădurilor.

Din moși strămoși se știe că cine deține șefia ITRSV deține și cheia de la casele cu bani ale marilor exploatatori de lemn. Dispuși să cotizeze oricât pentru a-și asigura bunul mers al afacerilor.

Închidem paranteza și revenind…

Exponenții celor două tabere aflate în conflict, de care aminteam în prima frază sunt, pe de-o parte Sandu Lefter iar pe de alta Laurențiu Dumitrache. Primul se bazează pe valizele cu bani puse la bătaie de cei mai influenți exploatatori de păduri din județ iar cel de-al doilea pe influența fostului său coleg de liceu Ghiță Flutur de la Suceava.

Există semnale care arată că valizele cu bani au cântărit mai greu decât cuvântul lui Flutur în fața șefilor de la ROMSILVA și Ministerul Agriculturii. Mai ales că Sandu Lefter a pășit pe poteci deja bătătorite.

Ceea ce nu s-a întâmplat în cazul lui Laurențiu Dumitrache, despre care se spune că, deși, ar fi mult mai lacom și hrăpăreț, nu împarte decât într-o anumită direcție.

Vom vedea zilele următoare cine va avea câștig de cauză.

luni, 14 iunie 2010

Trăznăi de senator. Din nou Sorina Plăcintă. Insultând cu cinism pensionarii

În urmă cu câteva săptămâni, senatoarea Plăcintă ne împărtășea viziunea sa despre reformarea sistemului bugetar. Lăsându-ne cu gura căscată. Spunea, domnia sa, că nu-i problemă dacă din instituțiile publice vor pleca oamenii valoroși, lăsând în loc incompetenții cu carnete de partid.

După alte câteva zile le bătea obrazul celor care se indignau din cauză că fii-su s-a pozat în timp ce se pișa pe o troiță maramureșeană.

Acum doamna senator Sorina Plăcintă lovește din nou , de data aceasta în pensionarii cu venituri mici și foarte mici. Și zice, cu subiect, predicat, punct și virgulă:

„Sincer, nu cred că pensionarii cu venituri mici vor avea mult de pierdut. Sunt oameni care au știut să-și gospodărească veniturile, ba chiar să facă mici economii“.

Dincolo de cuvintele alese cu grijă, afirmația senatoarei ne trasmite un mesaj care, tradus, ar suna cam așa:

„Cei care au trăit până acum în mizerie nu vor suferi prea mult de pe urma reducerii pensiilor pentru că, oricum, s-au învățat cu sărăcia .“

Cinic și insultător!

Despre mineriadă



Acum 20 de ani, la București, minerii îi luau cu bâta pe protestatarii din Piața Universității. Autorul moral al mineriadei este considerat Ion Iliescu.

Motiv pentru care, deși a ieșit la pensie și nu mai ocupă nici o funcție publică, este contestat cu vehemență de cei care au avut de suferit din cauza minerilor, în acele zile.

Din păcate, contestarea lui Iliescu prin orice mijoace, de la declarații de presă, la mitinguri de protest, este tot ceea ce a mai rămas din spiritul Pieții Universitățiil.

Nici vechii golani și nici autoproclamații urmași ai acestora, Noii golani nu par să-și mai amintească motivele care i-au scos atunci în stradă: lupta împotriva dictaturii și a abuzurilor statului.

A rămas doar Iliescu.

joi, 10 iunie 2010

La pachet



XXXX Elena Udrea intenționează să reia proiectul Canalului Dunăre-București, abandonat în urmă cu douăzeci de ani, odată cu tragica trecere în neființă a celuilalt Conducător iubit. Lucrările vor fi inaugurate în maxim 3 – 4 ani. Obiectivul urmează a fi realizate de opozanții președintelui Băsescu care vor lucra gratuit, în cadrul unui amplu proces de reeducare prin muncă forțată, 15 – 20 de ani. Ei vor contribui la relansarea economică și, în același timp se vor transforma în elemente de nădejde pentru viitorului stat modernizat și reformat în baza principiilor băsiste. Atât câți vor supraviețui. Doamna Udrea se așteaptă la un succes maxim având în vedere că sursele de inspirație pentru acest proiect au fost canalele realizate, în mod similar, de Stalin și Dej.

XXXX Deputatul Răzvan Mustea a făcut demersuri pe lângă ministrul Finanțelor ca să grăbească acordarea către Primăria Focșani a avizului necesar contractării unui credit destinat reabilitării unor străzi. Pentru acest servciu, Mustea Jr. a perceput comisionul obișnuit de 10%.

miercuri, 9 iunie 2010

Cu profetul mincinos prin deșert



În opinia lui Sebastian Lăzăroiu, Goebbels-ul cu barbă de la Cotroceni , doar Traian Băsescu este capabil să treacă poporul din deșert. Nimeni altcineva decât el.

Dincolo de mesajul subliminal pe care îl ascunde afirmația – dați-i puterea absolută – românii ar trebui să fie foarte proști ca să mai aibă încredere în actualul președinte. Pentru că nu și-a demonstrat niciodată competențele decât la nivel de discurs propagandistic sau atunci când a fost interesul său, personal, în joc.
Când a tras sforile ca să-și trimită micuța în Parlamentul European, când a forțat Constituția pentru Boc, ca să poată controla alegerile sau când a trecut la dezmembrarea Opoziției pentru a-i asigura o majoritate aceluiași Boc.

În rest, nu a mai demonstrat că se pricepe la altceva decât să bată cu pumnul în masă.

Și atunci de ce ar trebui să-l credem pe Lăzăroiu ?

Să ne amintim că anul trecut, cam pe vremea aceasta, când miniștrii Guvernului Boc stăteau cu mâinile încrucișate, președintele spunea că nu și-a propus să scoată România din deșert (criză). Ulterior, în mesajul de Anul nou, ne transmitea că am traversat deja pustiul.

În urmă cu o lună ne anunța nu doar că am trecut cu bine de ceea ce era mai rău, ci că singura soluție este să taie din pensii și salarii.

Iar acum consilierul său ni-l descrie drept unicul salvator.

Ce vom face, însă, dacă am accepta din nou să ne prostească și i-am încredința comanda supremă, așa cum își dorește, iar el va eșua din nou?

Dacă, peste câtva timp, în mijlocul deșertului, Salvatorul își va da seama că a greșit drumul și în loc să ne scoată la liman ne afundă mai rău?

Vom rătăci patruzeci de ani, precum evreii conduși de Moise, în căutarea pământului Făgăduinței?

Să nu uităm că aceștia au pribegit prin pustiu pedepsiți de Dumnezeu pentru că s-au îndoit de puterea Lui.

Singura vină a românilor, a fost aceea că au avut prea multă încredere în promisiunile false și în conducători mincinoși.

De ce ar trebui s-o facă din nou?

P.S.: Ar fi mai indicat ca, înainte să le ceară românilor să-l urmeze prin pustiu, Băsescu să facă același lucru cu poporul pedelist. Și să-l țină în deșert până își va ispăși toate păcatele, adică până când tocurile de 30 de cm. ai pantofilor Elenei Udrea nu vor depăși 1 cm.

marți, 8 iunie 2010

Bârfă ca un fel de sondaj de opinie



Din ciclul noi întrebăm, voi votaţi, ei vă iau pensiile, lansăm pe orbită un fel de sondaj de opinie cu un fel de întrebare și vreo trei feluri de răspuns. Doar ca să ne aflăm în treabă. Asemenea lui Emil Boc când apare la TV, după şedinţele de Guvern şi propune planuri de măsuri pentru combaterea crizei.

Ca să n-o mai lungim...

Nu la fel de genială ca celebra „Şi-a făcut Cioacă nevoile între Rucăr şi Bran?“ dar din aceiaşi familie de cuvinte adunate în propoziţii fără rost vă propunem întrebarea:

„Aşezat pe un scaun, la o masă, pe o terasă, cu un pahar în faţă, a făcut deputatul PD-L, Alin Trăşculescu, trafic de influenţă, prin telefon, în favoarea unui coleg de partid prins în pădure, la furat? “

Variante de răspuns:

a. Încă o dată !?

b. Iar l-a prins?

c. Şi ce dacă!

Alegeţi varianta care credeţi că se potriveşte şi trimiteţi răspunsul la DNA. Deşi s-ar putea să nu folosească la nimic.

luni, 7 iunie 2010

Mesaj către mândra mamă a unui adolescent huligan II



În preambul.

Stimată doamnă senator Plăcintă, cu voia dumneavoastră, îmi permit o sugestie: concediați-vă stilistul și consilierul de comunicare publică. Ambii vă dau sfaturi proaste.

În primul rând.

Stimată doamnă senator, nu înțeleg de ce alții trebuie să se simtă rușinați pentru ceea ce a făcut fiul dumneavoastră. Indiferent cine, cum, când sau din ce motive comentează, subiectul rămâne același: Andrei Plăcintă s-a pișat pe o troiță.

Un act de huliganism indiferent din ce direcție și de la ce distanță am privi.

Și dacă lui, poate, i-am găsi o scuză în vârsta fragedă, dumneavoastră sunteți de două ori mai vinovată. O dată pentru că i-ați dat o educație de huligan.

Iar a doua oară pentru că, deși îi cunoșteați isprava (de vreo doi ani, așa cum singură mărturisiți) nu i-ați cerut nici măcar să scoată poza de pe internet. Ceea ce mă face să cred că nici nu l-ați pedepsit.

În al doilea rând.

Spuneți că fiul dumneavoastră e bun deoarece, spre deosebire de alți copii de bani gata, nu cheltuie mii de euro, prin cluburi, cu cocote celebre. Poate ar fi fost mai bine dacă ar fi făcut-o pentru că, atunci, am fi spus că se pișă pe munca maică-sii.

Andrei Plăcintă s-a pișat, însă, pe munca altor oameni.

Pentru care, judecând și după florile plantate, troița reprezintă mai mult decât imaginea lui Dumnezeu. În mod sigur, au ridicat monumentul ca să marcheze un eveniment, vesel sau trist, din viața lor.

Sau ca să le amintească de cineva drag pe care l-au pierdut.

Așa că nu putem vorbi doar de teribilism sau de un act de răzvrătire a unui adolescent și nici de manevrele pe care le faceți pentru a obține un mandat de ministru al muncii (nu cred că aveți șanse la Educație).

Vorbim de lipsa respectului pentru valorile și munca altora. O chestie care ține tot de educația primită în familie.

Încheiere.

Înainte să le cereți altora să se rușineze pentru ceea ce a făcut fiul dumneavoastră, stimată doamnă senator, v-aș ruga, respectuos, să vă imaginați că sunteți unul dintre oamenii care au construit troița pe care a spurcat-o cel de faptele căruia sunteți atât de mândră.

Sau ...

Imaginați-vă că Andrei s-ar fi pișat pe crucea cuiva care v-a fost foarte drag și care a părăsit această lume înainte să-i descopere frumusețile și înainte să aibe propriile îndoieli și revelații legate de existența lui Dumnezeu.

Apoi, închideți ochii, trageți aer, adânc, în piept și rămâneți așa câteva secunde.

Nu credeți că oamenii aceia ar merita scuzele dumneavoastră?

Scuze pur și simplu, fără alte justificări legate de mizerabilele lupte politice în care sunteți implicată.

sâmbătă, 5 iunie 2010

Trăznăi de părinte. Sorina Plăcintă mândră de huliganul personal


Problema pe care puişorul senatoarei Plăcintă o are cu Dumnezeu poate fi explicată, cred, de psihologi şi, nefiind un tip îngust la minte, o pot înţelege. Şi accepta totodată. Sunt destui tineri care, din diferite motive, legate de neîmpliniri sau frustrări personale îl resping pe Dumnezeu.

La fel pot înţelege, deşi nu este treaba mea, de ce a postat pe internet fotografiile în care apare sărutându-se cu bărbaţi. E o problemă care îi priveşte doar pe el şi pe părinţii săi.

Nefiind un habotnic, pot privi cu o oarecare detaşare cum s-a pişat pe troiţa maramureşeană, lucru pe care n-aş dori, însă, să-l facă poliţiştii. Este totuşi un act de huliganism. Iar asemenea acte trebuie sancţionate, fie că s-a produs săptămâna trecută sau în urmă cu câţiva ani.

Mai pot accepta mentalitatea de cloşcă a doamnei Plăcintă. Există numeroase cazuri de părinţi care închid ochii la isprăvile progeniturilor lor şi le acceptă aproape orice. De cele mai multe ori dintr-un sentiment de vinovăţie. Considerând că astfel se recompensează pentru că n-au fost alături de copii atunci când aveau nevoie de dragostea şi îndrumarea părintească.

Că doamna cu pricina apreciază că i-a dat cea mai bună educaţie lui fii-su, astfel încât, deşi cunoştea ce a făcut, nu găseşte nimic condamnabil în fapta lui, o priveşte direct şi personal. N-o poate nimeni obliga să-şi pedepsească copilul pe care îl crede perfect. Sorina Plăcintă nu este Adrian Năstase care, aflând că băiatul său şi-a desenat o zvastică nazistă, l-a pedepsit punându-l să înveţe despre Holocaust, în vacanţă.

Ceea ce mă îngrijorează şi ar trebui să-i îngrijoreze pe toţi părinţii din România, este că o asemenea persoană care tolerează şi scuză asemenea acte antisociale, ar putea deveni ministru al educaţiei.

Câţi v-aţi dori ca educaţia copiilor voştri să fie coordonată de un ministru care dă vina pe mass-media pentru tâmpeniile lui fii-su ?

joi, 3 iunie 2010

Aroganță cu Pinguinul și Favorita nr. 1



În România, țară lovită din plin de criza economico-financiară este numit un guvern format din incompetenți și șmecheri. Incompetenții sunt nevertebrați iar șmecherii corupți.

În fruntea acestui guvern, ca să-l conducă, este numit Pinguinul, cel mai nevertebrat dintre incompetenți, căruia i se spune prim-ministru. Odată numirile făcute, cel care a numit guvernul dă ordin pinguinului ca el și miniștrii săi să stea degeaba. Până le-o zice să miște.

Primii, incompetenții-nevertebrați se execută fără nici un comentariu, pentru că oricum nu sunt în stare să facă nimic. Ceilalți, șmecherii-corupți, parcă n-ar vrea să piardă timpul chiar de pomană. Așa că bagă mâna în banul public și încep să-l împartă. O parte în buzunarul pentru vilă și mașină, altă parte la rude, o alta la partid, iar ce mai rămâne, dacă mai rămâne, pentru investiții în drumuri, școli și spitale.

Așa trece o bună bucată de timp, până când, plictisit de atâta stat și privit la șmecherii care împart bănuții, Pinguinul cere noi indicații. I se răspunde să mai stea o dată.

Și mai trece o vreme, până când, în sfârșit, pinguinul primește ordinul mult așteptat, sec și fără drept de apel: să taie tot. Pensii, salarii, îndemnizații, ajutoare etc.

Și se execută, fără să comenteze și, mai grav, fără să gândească.


În timp ce Pinguinul pregătește satârul ca să taie așa cum a primit dispoziție, din rândul șmecherilor-corupți, își face apariția Favorita nr. 1. Cea mai cea dintre toate. Dar nu apare ca până acum, glamouroasă, în taioare de firmă, viu colorate, cu decolteuri generoase, accesorizată la maxim, purtând cu nonșalanță poșetele de mii de euro.

Și-a schimbat look-ul.

Favorita nr. 1 se arată, special pentru cei care urmează a fi sacrificați, îmbrăcată în negru, încheiată până în gât, cu părul necoafat sau legat în coadă, nefardată și nemachiată, precum o călugăriță în doliu. Chiar dacă lipsa fardurilor și a machiajului îi accenutează defectele feței. Este un risc pe care și-l asumă deoarece oamenii trebuie s-o vadă suferind, să n-o mai perceapă ca pe o cocotă de lux.

Cum se întâmpla până de curând.

Iar celor care nu iau în seamă limbajul nonverbal, le împărtășește în direct, la tv ceea ce simte. Grijile îi provoacă insomnii, asemenea majorității românilor. La fel ca și ei, Favorita nr. 1 are datorii în bancă și se teme că nu le va putea achita.
Și spune asta fără jenă.

Pentru că o singură rată de-a ei valorează cât casa cu care a girat, un împrumut pe douăzeci de ani, un tânăr profesor. Casă pe care banca, l-a anunțat deja, o va scoate la vânzare, deoarece salariul, redus cu 25% nu mai ajunge pentru plata ratelor.

Doar că, de data asta, cei pe care odinioară i-a păcălit cu andrelele și mopul s-au prins că este vorba doar de ipocrizie și îi aruncă, fiecare, câte un bănuț.

Un mesaj cât se poate de clar.

marți, 1 iunie 2010

Mitocanul lovește din nou



Mitocanul Boureanu s-a dat iarăși în spectacol, în direct, la televizor, la oră de maximă audiență, insultând-o pe Gabriela Vrânceanu Firea.

Confirmând că numele pe care îl poartă nu i-a fost dat întâmplător.

Pentru că doar un bourean laș se poartă așa cu o femeie, atunci când știe că aceasta nu are un bărbat alături care să-i ardă două perechi de palme peste botul cu care debitează mitocănii.

Iar acum, văzându-i prestația, înțelegem și de ce prima nevastă l-a părăsit pentru nașul de cununie.

Puține sunt femeile care doresc să-și petreacă viața lângă un dobitoc chiar și atunci când și-a făcut mărire.

luni, 31 mai 2010

Guvernare de un kil de zahăr



Motivația pentru incompetența guvernului, minciunile prezidențiale, nesimțirea cu care banii publici sunt transferați clientelei politice în văzul tuturor și amenințările la adresa celor care protestează trebuie căutată în campanile electorale din 2008 și 2009.

Când mare parte dintre români și-au vândut voturile.

Care pentru o găleată portocalie, un kil de zahăr, un bidon de uleim, care pentru câțiva lei cu care și-au cumpărat câte o sticlă de tărie, pe care au dat-o pe gât chiar în duminica alegerilor. Simțind, astfel, mult mai intens, importanța evenimentului.

Alta ar fi fost situația dacă Traian Băsescu și PD-L și-ar fi câștigat mandatul pe bune, în baza unui angajament făcut în fața alegătorilor. Românii înșelați ar fi avut toate drepturile din lume să-și tragă la răspundere conducătorii pentru neîndeplinirea promisiunilor.

Însă, având în vedere că și-au cumpărat mandatul este normal ca Băsescu, Boc și PD-L să facă ceea ce vor mușchii lor, fără să țină cont de opinia nimănui și ignorând orice protest. Pentru că guvernează pe zahărul și uleiul lor.

De aceea, poate, nici oamenii nu se închesuie să protesteze prea tare împotriva tăierilor de pensii, de salarii și a celorlalte aberații. Știu că și-au vândut viitorul și nu prea mai au ce face. Chiar dacă au fost înșelați iar prețul primit nu a fost cel corect, au făcut-o de bună voie și nesiliți de nimeni.

Așa că trebuie să accepte orice, inclusiv restrângerea drepturilor civile și transformarea României într-un lagăr de muncă forțată.

duminică, 30 mai 2010

Alegeri pe timp de criză la PD-L Vrancea


Conducerea centrală a PD-L a hotărât că deputatul Trăşculescu zis Buturuga va rămâne în continuare preşedinte la filiala locală a partidului iar Madam Plăcy va presta mai departe din poziţia de prim-vicepreşedinte. Oficial s-a îngropat securea războiului.

Neoficial, madam Plăcy a rămas doar cu buzele umflate. Cu botox.

De unde tragem concluzia că pe vremuri de criză un pachet de carne şi o budană de vin valorează mai mult decât un costum cu monogramă.

joi, 27 mai 2010

La pachet

XXXX Adriean Videanu spune că politicienilor, care susțin tăierile de salarii și de pensii, le vine greu să mai iasă pe stradă în aceste zile. Motiv pentru care circulă în gipane înalte, cu geamuri fumurii, din care nu pot fi văzuți de pământenii de rând.

XXXX Ca să nu rămânem cu o părere greșită, Traian Băsescu ne-a lămurit cum vine treaba cu șpăgile. Nu miniștrii iau șpagă, așa cum am fi înclinați să credem cei mai mulți dintre noi, ci funcționarii. Într-adevăr, trebuie să recunoaștem că are dreptate, este absolut greșit să vorbim de șpagă în cazul miniștrilor. În cazul lor se cheamă comision și este cuprins între 10 și 50%.

XXXX Șeful Direcție de Tineret Vrancea, pe numele său din buletin Gongu a dispus ca tribunele sălii polivalente din Focșani să fie vopsite în portocaliu, în ton cu parchetul. Se pare că domnu’ Gongu a devenit preocupat de asorteuri în ideea că va trebui să-și caute un nou loc de muncă după ce, implacabil, va fi schimbat din funcție. Omul se gândește că poate, în schimbul serviciilor făcute, îi va da madam Plăcy un loc de stilist la fabrică.

XXXX Deputații Trășculescu și Mustea Jr. au intenționat să susțină un proiect de lege care să prevadă impozitarea vrăjitoarelor și ghicitoarelor. S-au lăsat păgubași după mai multe vrăjitoare practicante de magie i-au amenințat că le vor descânta de „ipotență “ și de picat la DNA.

Boc ne aduce mai aproape de dictatura luminată


Prin promovarea tăierilor de pensii și salarii în baza articolului 53 din Constituție, așa cum a anunțat Emil Boc, statul de drept și democrația românească ar primi o lovitură extrem de dură.
Un nou pas spre instaurarea unui regim totalitar.

Acceptând o asemenea motivație, judecătorii Curții Constituționale ar accepta, implicit, că România s-ar afla într-una din situațiile, prevăzute de Constituție, care impune restrângerea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Iar odată stabilit acest lucru, am putea asista la suspendarea altor drepturi și libertăți precum dreptul la grevă și proteste, libertatea de exprimare, de întrunire, dreptul la asociere, libertatea individuală, dreptul la viață intimă, familială și privată etc.

Motivate de același articol 53.

Iar din acel moment, nimic nu va mai putea sta în calea instaurării dictaturii luminate, de care are atâta nevoie țara aceasta, așa cum aprecia doamna Udrea.

luni, 24 mai 2010

Trăznăi de senator. Sorina Plăcintă faţă cu clientela de partid


Din vârful fotoliul senatorial, Sorina Plăcintă, ne împărtăşeşte, pe blogul personal , părerea domniei sale despre promovarea clientelelei politice în instituțiile publice de stat. La pachet, cu eliminarea din sistem a funcționarilor competenți.

Spulberând idealurile chiar și celor mai optimiști dintre tinerii care s-au pregătit pentru o carieră în România și să-i determine să aplice urgent pentru o viză de muncă în străinătate.

Și zice madam Plăcy, cu subiect și predicat:

„Îmi spunea cineva de curând ca temerea cea mare e că în administrația centrală și locală vor fi păstrați piloșii și dați afară oamenii buni. Mi se pare cea mai mică dintre probleme. Ba, mai mult, oamenii buni își vor găsi mai ușor un loc de muncă și vor deveni cu adevărat eficienți“.

Un punct de vedere la fel de neinspirat precum alegerea hainelor cu care se îmbracă.

Dar normal pentru cineva care şi-a numit furnizorul de internet la Protecţia mediului, şeful de secţie la Direcţia de tineret, directoarea din fabrică la AJOFM iar pe cea care îi vindea cosmetice (apropos sunt de calitate proastă) la Drumuri Naţionale.

Privindu-i comentariul dintr-o anumită perspectivă nu poți să nu-i dai dreptate. Într-adevăr funcționarii competenți își găsesc mult mai ușor de lucru în mediul privat.

Spre deosebire de incompetenții cu carnete de partid care nu știu decât să lipească afișe.

Și poate, într-adevăr, ar fi cea mai mică problemă, dacă nu ne-ar afecta şi pe noi, ceilalți, obligaţi, de aproape doi ani, să plătim pe urma incompetenţei şi deprofesionalizării instituţiilor statului.

Adică a programului de guvernare PD-L.

vineri, 21 mai 2010

Anticomunismul băsist



Când Traian Băsescu combătea comunismul şi se declara anticomunist, arătând cu degetul mijlociu spre Iliescu, cei mai mulţi ne gândeam la cu totul altceva decât el. Noi vedeam anticomunismul ca pe ceva opus comunismului, adică, democraţie, economie de piaţă, drepturi civile etc.

El se referea, însă, la exact acelaşi comunism, doar că pe dos.

Mai pe înţeles...

În accepţiunea clasică, marxist-leninistă, comunismul este un sistem social la care se ajunge prin exterminarea celor bogaţi. Pentru Băsescu, anticomunismul este exact acelaşi lucru doar că, urmăreşte exterminarea celor săraci.

Iar acest lucru ni l-a lămurit , din Franţa, şeful FMI, Dominique Strauss-Kahn care a dezvăluit că Fondul a cerut Guvernului României să crească impozitele pentru veniturile foarte mari. Doar că autorităţile portocalii au preferat să aplice anticomunismul băsist tăind pensiile, salariile, îndemnizaţiile, subvenţiile etc. Urmărind distrugerea claselor sociale inferioare.

Îndeplinind, totodată, şi recomandarea Comisiei Europene de a reduce gradul de sărăcie. Şi nu cu 25% ci cu 100%.

Iar, în următorii cinci ani, după ce pensionarii vor muri de sărăcie iar profesorii, doctorii şi ceilalţi bugetari se vor reuni, pe aiurea, în asociaţii de emigranţi, România va deveni primul stat anticomunist din lume.
Populat doar de pipiţe cu poşete Louis Vuitton şi manelişti posesori de Ferrari, băieţi de succesuri, parte a clientelei politice PD-L.


Trăiască Republica Anticomunistă Română!

Laşitatea poartă culoarea portocalie


Nici nu s-a încheiat mitingul sindicaliştilor şi pensionarilor din Piaţa Victoriei că morişca propagandei portocalii a şi început să toace. Ba că n-au fost 50.000 de protestatari, aşa cum au spus sindicatele, ba că n-au fost nici 30.000, cum au anunţat jandarmii, ba că strigau prea încet, fără vlagă, ba că erau prea veseli, ba că mişcarea sindicală nu mai e ce a fost, ba că sindicaliştii vorbeau piţigăiat... Ba că aia, ba că ailaltă...

Un singur om dacă ar fi fost în Piaţa Victoriei, multiplicat în mii sau zeci de mii, şi tot ar fi trebuit respectat. Pentru că este un român care şi-a strigat disperarea.

Or, este inacceptabil să iei în râs, să umileşti sau să ignori strigătul unui om aflat în necaz, aşa cum a făcut gaşca Băsescu – Boc.

Şi nu este vorba doar de lipsă de respect ci şi de laşitate. Laşitate care a căpătat culoarea portocalie.

Normal ar fi fost ca imediat după anunţul făcut acum două săptămâni de Traian Băsescu, parlamentarii, aleşii locali şi propagandiştii PD-L să iasă în stradă. Să explice oamenilor de ce, pentru ce şi cât timp vor trebui să se mai sacrifice.

Aş fi vrut să văd, a doua zi după protestele sindicatelor, un miting de aprobare a măsurilor propuse de Băsescu, la care să participe 30.000 + 1 susţinători. Ca să le dea peste nas protestatarilor.

Nu am auzit ca preşedintele Băsescu să fi organizat vreo întâlnire cu românii, pe tema reducerii veniturilor, în Piaţa Universităţii. Cum promitea în urmă cu trei ani.

Nu ştiu nici ca în programul domniei sale să fie prevăzute ieşiri în ţară, la adunări populare, precum în urmă cu un an, unde să explice pe înţelesul pensionarilor, de ce lor li se taie pensiile iar doamna Udrea îşi reduce doar abonamentul la telefon.

Nu am văzut parlamentari PD-L care să caute şi să arate cu degetul vinovaţii, pentru situaţia în care am ajuns, în altă parte, decât ascunşi în spatele blogurilor.

În calitate de alegător aş fi vrut ca parlamentarul PD-L din colegiul în care locuiesc să mă invite la o întâlnire publică, alături de pensionari, bugetari, mămici etc. şi să explice de ce tandemul Băsescu-Boc nu poate adopta altă soluţie în afara celei finale.

Aş fi mai fi vrut ca propagandiştii portocalii să aibă curajul să ne spună în faţă că suntem rataţi nu doar în articole publicate pe internet.

Acestea nu se vor întâmpla pentru că le lipseşte curajul.

Antipaticul Boc ne fereşte dezastru ca să ne bage-n dictatură



Emil Boc nu vrea să plece de la Palatul Victoria deşi a pierdut orice brumă de simpatie populară, motivând că un guvern simpatizat de popor ar putea duce România în dezastru. Şi nu vrea să lase pe altul să încheie ceea ce el a început.

Lăsând gluma la o parte, logica lui Emil Boc este la fel de proastă şi incoerentă ca întreaga guvernare PD-L. Ce poate fi mai rău decât ceea ce ne pregăteşte tandemul Băsescu-Boc, respectiv tăieri de salarii, pensii, ajutoarele sociale, majorări de taxe şi impozite, scumpiri la gaze, căldură, electricitate sau alimente? Poate un cutremur, precum cel din Haiti, sau un război mondial.

Nenorociri care nu depind de menţinerea sau plecarea de la putere a guvernului Boc.

Înlocuirea actualului guvern cu altul, format din oameni competenţi, credibili şi simpatici i-ar putea face pe români să accepte mai uşor măsurile de austeritate, redându-le speranţa într-un viitor mai bun. Ceea ce nu se întrevede acum.

Pe de altă parte, un guvern care nu se mai bucură de simpatie şi susţinere populară, precum guvernul Boc, este lipsit de autoritate şi legitimitate. În lipsa legitimităţii conferite de popor, puterea nu se poate menţine decât prin forţă.

O putere care se menţine prin forţă se numeşte dictatură.

Dar, staţi liniştiţi, Emil Boc va rămâne în continuare doar pinguinul. Dictatorul va fi altul.

vineri, 14 mai 2010

Cum a ajuns Băsescu la „soluţia corectă “?



În timp ce în stradă i se cerea demisia, Traian Băsescu a încercat să explice poporului suveran, prin intermediul ziariştilor, cum vine treaba cu tăierile. Strategic. Nu s-a întâlnit cu pensionarii pentru că exista riscul să fie întrebat chestii incomode şi enervante.

Iar pe bătrânii disperaţi n-ar fi putut să-i ia la mişto sau să-i ameninţe cum face cu sindicaliştii sau cu opoziţia. Dă prost la imagine.

Cu ziariştii a fost mai simplu deoarece o parte sunt de-ai lui, unii sunt timoraţi de prezenţa lui iar alţii în criză de idei. Unde mai pui că îi cunoaşte pe fiecare în parte şi le poate anticipa întrebările, chiar şi pe cele mai incomode.

Deci nu aveau cu ce să-l ia prin surprindere.

Ceea ce s-a petrecut la Cotroceni trebuie privit din perspectiva a ceea ce s-a văzut la TV şi a ceea ce a urmărit, Băsescu, în realitate.

La TV s-a văzut un preşedinte cam nesigur pe datele pe care le are, fără prea multe informaţii.

Contrar a ceea ce susţinea, cu tărie, în urmă cu câteva zile. Când ne asigura că deţine soluţia corectă, spre deosebire de ceilalţi, diletanţii care nu prezintă şi cifre.

Acum, a rugat să nu i se pună întrebări tehnice, scuzându-se că nu stăpâneşte toate detaliile problemei. Iar ziariştii au picat în capcană şi l-au menajat. Nici unuia nu i-a trecut prin cap să-l întrebe de unde ştie că că soluţia pe care a oferit-o este corectă, dacă nu cunoaşte cerinţele problemei.

În liceu, când îi spuneam profesorului de mate că nu am reuşit să rezolvăm un exerciţiu, ne punea să-l enunţăm pe dinafară. Aşa îşi dădea seama dacă minţim. Dacă elevul ştia enunţul însemna că, într-adevăr, s-a zbătut să-i dea de capăt.

Dacă preşedintele ar fi încercat să rezolve problema, atunci ar fi ştiut şi enunţul precum şi celelalte variante de rezolvare, corecte sau incorecte. I-ar fi rămas rămas întipărite în memorie.

Aşa ar fi demonstrat tuturor că, într-adevăr, s-a preocupat şi a muncit căutând cea mai bună variantă iar soluţia găsită este optimă, în situaţia dată.

Altfel, de unde ştim că Băsescu nu a copiat de la finalul manualui ?

Vinovaţii de serviciu





Traian Băsescu nu-şi va asuma responsabilitatea pentru un foarte probabil eşec al programului de tăieri, pe care tocmai l-a anunţat. Deşi, deunăzi, ne vorbea de solidaritate.

Responsabili pentru un eventual dezastru vor fi, în viziunea prezidenţială, Guvernul şi Parlamentul. Guvernul pentru că, oricum, românii îl înjură pe Boc şi îi cer demisia iar Parlamentul pentru că, oricum, lui îi trebuie un motiv ca să-l desfiinţeze. Şi doar atât. Preşedintele nu trebuie atins pentru că dictatură fără dictator nu se poate.

Şi Băsescu asta îşi doreşte.

Să iasă peste câteva luni şi să arate cu degetul spre parlamentarii care, pe lângă faptul că sunt vinovaţi de colaps, nici nu dau dovadă de solidaritate cu poporul suferind. Ci, dimpotrivă, se bucură de privilegii nesimţite. Fără să le pese de soarta celor cărora le-au sacrificat pensiile, salariile şi îndemnizaţiile pentru copii.

Iar în final, după ce-i va arăta pe vinovaţi, preşedintele va cere poporului suveran, mai sărac şi în mare parte îndobitocit, un singur lucru, pentru a-l scăpa de paraziţi şi pentru a izbândi în procesul de reformare a statului:

PUTEREA ABSOLUTĂ.



P.S.: Nu cred că doamna Udrea ne sugera, pentru ieşirea din criză o dictatură luminată.

joi, 13 mai 2010

Programul Ultima şpagă


Moţiunea de cenzură a cetăţeanului român

Articol unic: Se reduce cu 25% sărăcia prin reducerea 100% a guvernului actual.

Programul „Ultima Şpagă“ este o manifestare a cetăţenilor liberi prin care îşi exprimă dezaprobarea faţă de incompetenţa, corupţia şi cinismul guvernului Boc-Udrea condus de premierul Traian Băsescu. Prin această acţiune le oferim guvernanţilor ultima şpagă şi îi poftim să ne părăsească.

AJUNGE!

Îi invităm pe toţi cetăţenii liberi ai ţării acesteia ca VINERI 28 MAI 2010 ora 18.00 să depună o monedă de 10 bani pe trotuarul din faţa clădirii Guvernului României şi a Prefecturilor judeţene. Haideţi să le dăm ultima şpagă şi apoi să ne lase în pace!

NE-AM SĂTURAT:

- să suferim noi ca să prospere ei;

- să fim întărâtaţi unii împotriva celorlalţi, cultivându-ne ura, într-o ţară cu o religie a iubirii;

- să închidem ochii la incompetenţă, corupţie şi dezgustul guvernului faţă de propriul popor;
- să ne vedem părinţii, bunicii şi prietenii plângând în faţa alimentarelor;

- să vedem profesori, medici, funcţionari publici tânjind în faţa galantarelor din supermarket;

- să fim stropiţi de limuzinele scumpe ale unor analfabeţi ale căror unice calităţi sunt lipsa de cultură şi instrucţie şi apropierea de banul public.

Rugăm pe toţi cei care împărtăşesc aceste credinţe ale noastre să se alăture demersului nostru. Rugăm mass-media, partidele politice, organizaţiile civice şi sindicale să se alăture demersului nostru.

E timpul ca acest guvern să plece împreună cu primul său ministru. E deja ceasul al doisprezecelea. Mămăliga nu mai trebuie să explodeze încă o data.

(primită pe e-mail)









miercuri, 12 mai 2010

Solidaritate la mişto II


Şi dacă, din solidaritate, doamna Udrea va renunţa la abonamentul telefonic pentru cartela cu minute incluse, iar domnul Oprea va scrie cu prescurtări ca să economisească pixurile şi hârtia ministerului, ar trebui ca şi persoanele particulare să le urmeze exemplul. Obligatoriu.

Drept urmare, pe lângă majorările de taxe pentru dobânzile depozitelor bancare, câştigurile de capital şi drepturile de autor, Emil Boc a dispus şi creşterea impozitelor pentru proprietăţi. Să simtă şi particularii ce înseamnă solidaritatea.

De asemenea, a venit vremea ca şi căcăcioşii ăia mici care consumă pemperşiii statului să dea dovadă de solidaritate şi să renunţe la alocaţii sau îndemnizaţii de creştere.

Ce atâta smiorcăială!

Că doar pentru ei se luptă dom’ preşedinte cu parlamentul ca să construiască o societate perfectă, multilateral dezvoltată. Că pe fetele lui le-a aranjat. P-aia mare în penthouse la Popoviciu iar p-aia mică şi un pic agramată, la Bruxelles, în Parlamentul European.

Solidaritate la mişto



Declaraţia Elenei Udrea potrivit căreia va reduce la jumătate cheltuielile cu telefoanele şi benzina la minister, „din solidaritate cu contribuabilii“, este asemenea replicii Mariei Antoaneta, când i s-a spus că parizienii nu mai au pâine: „să mănânce cozonac“.

Cinică, macabră şi, totodată, ipocrită.

În aceiaşi categorie se încadrează donaţiile preşedintelui, şi a celor care i-au urmat exemplul, în fondul de solidaritate, reducerea cheltuielilor cu pixurile şi hârtia la Ministerul Apărării şi impozitarea cu 90% a sumelor ce depăşesc 9.000 de lei, din salariile funcţionarilor.

Nu seamănă cu „împreună la bine şi la greu“ la care eram îndemnaţi, de pe toate gardurile, anul trecut.

Pentru că nu se compară reducerea numărului de minute petrecute la telefon de Elena Udrea cu renunţarea la medicamentele sau alimentele necesare supravieţuirii unui pensionar.

Decât dacă, pentru doamna Udrea, vorbitul la telefon este o chestiune de viaţă şi de moarte.

Cum nu se compară tăierea îndemnizaţiilor pentru creşterea copilului , la mame, cu scăderea cantităţii de rechizite cumpărate la Ministerul Apărării. Oricât de multe titluri universitare ar colecţiona ministrul Oprea, viitorul României nu stă în numărul pixurilor şi a colilor de scris consumate pentru a-şi scrie operele.

Pensionarului sau bugetarului care îşi vede veniturile diminuate sub nivelul de subzistenţă, nu îi foloseşte la nimic să ştie că nişte îmbuibaţi îşi varsă lefurile într-un borcan numit fond de solidaritate. Oricum, sunt prea mici comparativ cu şpăgile pe care le primesc de la clientela căreia îi facilitează afaceri de la buget.

În plus, nu ştim cum vor fi folosiţi banii strânşi. Oare pentru achiziţia de găleţi portocalii, bidoane de ulei, pungi de zahăr şi făină care să fie împărţite în numele PD-L, în perioada care a mai rămas până în 2012 ?
Şi nici nu putem verifica dacă donaţiile se fac într-adevăr sau dacă e vorba doar de un exerciţiu de imagine. Anul trecut, Boc anunţa că reduce salariile miniştrilor cu 20%, însă nimeni nu a văzut vreun fluturaş din care să reiasă aşa ceva.

Am putea vorbi de solidaritate dacă facturile utilităţilor pentru populaţie ar scădea, dacă TVA-ul pentru medicamente şi alimente ar fi redus. Şi dacă reducerile s-ar reflecta în facturile cetăţenilor, nu doar în profitul comercianţilor.

Am putea vorbi de solidaritate dacă băncile ar fi „convinse“ să-şi diminueze profiturile prin reducerea dobânzilor pentru creditele acordate, uşurând povara celor care plătesc rate.

Altfel, vorbim doar de sacrificiu. Sacrificiul nostru.

marți, 11 mai 2010

La pachet

XXXX Traian Băsescu a anunţat că îşi va dona întreg salariul, până la finalul anului, unui fond de solidaritate care urmează să fie constituit pentru sprijinirea celor afectaţi de criza economic. Imediat ce a văzut ştirea la TV, nea Vasile de la scara III, de ocupaţie pensionar, a salutat plin de entuziasm gestul preşedintelui. Totodată, şi-a exprimat speranţa că exemplul şefului statului va fi urmat şi de ceilalţi miniştri şi parlamentari. A avut doar un singur amendament. Preşedintele & Co. să nu-şi doneze salariile la fondul de solidaritate ci şpăgile şi comisioanele.

XXXX Ministrul Videanu a declarat că industria este în creştere, semn că a început relansarea economiei şi implicit ieşirea din criză. Cel puţin aşa se vede de pe Coasta de Azur, unde îşi petrece el concediul.

A cui este vina ?





Am văzut, în aceste zile, o mulţime de comentatori, deontologi şi analişti grăbindu-se, care mai de care, să justifice tăierile propuse de Băsescu printr-o vină colectivă care ar aparţine tuturor celor ce au condus România în ultimii 20 de ani. Şi cărora li se datorează situaţia dezastruoasă de acum. Învinovăţirea s-a făcut la grămadă, fără discriminare şi fără circumstanţe atenuante.

Şi probabil că s-ar fi extins cu acuzaţiiile şi dincolo de cele două decenii, până la Nicolae Ceauşescu. Norocul său că a fost împuşcat şi a scăpat.

Într-adevăr, toate guvernele care s-au perindat după 1990 prin Palatul Victoria au lăsat în urmă câte ceva neterminat. Bineînţeles că toate chestiile începute şi neterminate, făcute prost sau lăsate de-o parte s-au cuantificat şi au produs efecte în prezent.

Însă, nici o guvernare de până acum nu a dat dovadă de atâta rea-credinţă şi incompetenţă precum cea condusă de Emil Boc. Nici un guvern de până acum nu a risipit cu atâta nonşalanţă resursele publice într-o perioadă de criză. Ca să nu mai vorbim de nivelul corupţiei şi a clientelei politice.

Nu mi se pare normal ca, din perspectiva responsabilităţii, Iliescu, Constantinescu, Ciorbea, Năstase sau Tăriceanu să fie aşezaţi pe acelaşi palier cu Băsescu, Udrea şi Boc.

Pe vremea celor dintâi nu s-a auzit de trei directori numiţi pe un singur loc sau de un inginer numit ministru de finanţe. Şi nici de barmaniţe puse să gestioneze fonduri europene, vânzătoare de cosmetice să administreze drumuri, informaticieni să protejeze mediul sau alte asemenea năzbâtii.

Nu i-am auzit nici pe Iliescu şi nici pe Constantinescu spunând, într-o zi, că lucrurile încep să meargă bine pentru ca apoi, a doua zi, să anunţe tăieri de pensii şi salarii. Aşa cum nu i-am auzit reproşându-i unui premier că a eşuat în aplicarea reformelor şi că a adus ţara în colaps dar, cu toate acestea, menţinându-l la putere.

Şi atunci de ce ar trebui ca responsabilitatea pentru dezastrul actual să se împartă egal la toţi?

Nu e corect ca românii să creadă că toată clasa politică este la fel de vinovată, doar pentru ca PD-L să beneficieze de un colac de salvare în perspectiva alegerilor din 2012.

luni, 10 mai 2010

Răul pur şi simplu


Reducerea pensiilor, a ajutoarelor de şomaj şi a salariilor bugetarilor nu este nici pe departe răul cel mai mic , aşa cum vor să ne convingă tandemul Băsescu – Boc. Nu este nici măcar începutul răului şi cu atât mai puţin finalul său.

Este doar RĂUL.

Care se propagă asupra fiecăreia dintre păturile societăţii. A început, anul trecut, cu distrugerea IMM-urilor, provocată de impozitul minim şi va continua, acum, cu pauperizarea bugetarilor şi exterminarea pensionarilor, respectiv a şomerilor.
Şi nimeni nu oferă vreo garanţie că răul se va opri.

Aşa că va urma, într-un viitor nu prea îndepărtat (maxim 6 luni), creşterea TVA şi a impozitului pe profit.

Preşedintele nu a pus alături de tăierile salariale un plan adevărat de relansare economică sau, măcar, o propunere de remaniere guvernamentală. Deşi nimeni nu se mai îndoieşte de incompetenţa guvernului Boc Iar banii vor fi gestionaţi, la fel ca şi până acum, de aceiaşi miniştri incompetenţi şi de clientela lor politică.

Graba cu care asociaţiile patronale s-au declarat de acord cu reducerile propuse ca alternativă la majorările de taxe, nu este decât o dovadă de naivitate. De care Puterea se foloseşte pentru a învrăjbi şi a controla mai uşor patronatele şi bugetarii.

Lucru care se va vedea atunci când bugetarii, pensionarii şi şomerii, câţi vor mai supravieţui, vor aplauda, de pe margine, creşterea fiscalităţii pentru mediul de afaceri.

Măsură care va fi prezentată, la momentul respectiv, drept răul cel mai mic.

Prostul şi democraţia cu pumnul în gură


Trebuie să recunosc, citesc aproape tot ceea ce scrie Cristinel Irimia deşi, de fiecare dată, îmi provoacă o stare de iritare. Pentru că rar mi-a fost dat să mai văd, atâtea prostii, debitate de un singur prost, într-un singur loc. O fac totuşi într-un fel de experiment masochist.

Periodic, intru pe site-ul său ca să văd ce prostii a mai debitat mintea prostului.

Proştii sunt de două feluri, cei care ştiu că sunt proşti şi cei care nu ştiu sau nu vor să accepte. Primii sunt superiori celorlalţi deoarece îşi cunosc limitele. Ceilalţi nu sunt doar proşti ci şi periculoşi deoarece, atunci când scapă de sub control, provoacă dezastre. Omoară oameni în spitale cu diagnostice greşite, bagă nevinovaţi la puşcărie, falimentează afaceri profitabile sau, mai grav, distrug ţări întregi.

De cele mai multe ori, ne dăm seama că un prost este periculos atunci când este deja prea târziu, când nenorocirea săvârşită de el nu mai poate fi oprită. Aceasta pentru că, din păcate, prostia nu doare şi nici nu lasă semne. Altfel i-am recunoaşte uşor.

Cu cât s-ar zvârcoli mai tare sau cu cât mai multe cicatrici ar avea, cu atât ne-am da seama că a făcut mai multe prostii.

Cristinel Irimia face parte din cea de-a doua categorie, a periculoşilor. Doar un prost care nu-şi cunoaşte limitele ar putea susţine că preşedintele trebuie să-şi impună punctul de vedere vis-a-vis de reforma statului folosind forţa coercitivă, fără a se consulta şi fără a da socoteală nimănui.

Democraţie cu pumnul în gură.

Foarte asemănător cu ceea ce au făcut, în istoria apropiată, Hitler, Stalin sau Ceauşescu.




În loc de Post Scriptum:

Mesaj pentru Cristinel

Dragul meu, deşi sunt sigur că n-ai să înţelegi ceea ce spun, fac totuşi o încercare.

Dacă tot ai asemenea idei, nu crezi că ar fi mai bine, poate, să-ţi schimbi meseria? Până nu este prea târziu. Să te apuci de ceva mai uşor care să-ţi permită să petreci mult timp în aer curat şi nici să nu-ţi solicite prea mult creierul.

Ai putea, de exemplu, să baţi covoarele vecinilor sau să plimbi căţeii prin parc.

vineri, 7 mai 2010

Puteţi avea încredere. Ne îndreptăm spre dezastru


Imediat ce a anunţat că pensiile, salariile bugetarilor ajutoarele de şomaj şi subvenţiile vor fi tăiate, Traian Băsescu le-a cerut românilor să aibă încredere în el, în Guvern şi în Parlament. Pentru că ei ştiu ce au de făcut.

În urmă cu un an, spuneam că Emil Boc, în lupta cu criza, procedează precum Hitler spre finalul războiului . Atunci când armata germană era înfrântă pe toate fronturile. Cu cât Germania se apropia mai mult de groapă, cu atât Hitler şi apropiaţii dădeau asigurări că victoria este mai aproape. Germanilor li se cerea doar răbdare şi încredere.

Şi mulţi au crezut în propaganda hitleristă, aşteptând până în ultima clipă o minune din partea conducătorului iubit.
Acum, în pragul colapsului, Băsescu cere românilor acelaşi lucru, răbdare şi încredere nestrămutată în guvernanţi, fără să ofere ceva în schimbul sacrificiilor pe care le cere. Nici programe anticriză, nici remanierea incompetenţilor, nici măcar o zi în care criza se va încheia. Doar pe cuvântul lui, pe care l-a încălct de fiecare dată după ce şi-a atins scopurile.

Dar, cu toate că au fost păcăliţi de fiecare dată, cu toate că, de un an şi jumătate, nici el, nici guvernul pe care îl girează, nu au mişcat un deget pentru redresarea situaţiei, mulţi îl vor urma orbeşte.

Sperând într-un miracol băsescian.

miercuri, 5 mai 2010

La pachet. Despre fondurile europene

XXXX De câtva timp pe mai multe televiziuni rulează, cu insistenţă, o reclamă la Programul Operaţional Regional – REGIO. Aia cu dominoul. Cea în care suntem anunţaţi că REGIO, gestionat de Ministerul Dezvoltării condus de Elena Udrea, finanţează proiecte de dezvoltare pe fonduri structurale. Se pune întrebarea ce promovează clipul respectiv, având în vedere că fondurile s-au cam epuizat. Să fie vorba, oare, de plata, pe banii Ministerului Dezvoltării, a unor servicii din campania electorală? Sau pur şi simplu Nutzi doreşte ca toată lumea să afle că ea se ocupă de banii europeni?

XXXX Dacă tot se vorbeşte de numărul mic de proiecte depuse pentru banii europeni, să dăm şi un exemplu despre cum se mişcă lucrurile. Ca să înţelegem cum vine treaba cu rata scăzută de absorbţie. În 2008, Primăria Odobeşti a depus un proiect, „Elaborarea «Strategiei de Dezvoltare a Oraşului Odobeşti, perioada 2009-2020»“ , în cadrul Programului Operaţional dezvoltarea Capacităţii Administrative (PODCA). În 2009, după un an, a fost declarat eligibil. Contractul de finanţare a fost semnat undeva în primăvar acestui an. Practic, de la momentul depunerii dosarului şi până la începerea implementării, a trecut circa un an şi jumătate. Destul cât să-ţi treacă pofta de banii europeni.

XXXX Şi tot în direcţia asta ar mai fi de spus că, deşi a trecut un an de când au depus proiecte pentru finanţare pe Măsura 322, a PNDR, primăriile din Vrancea nu au primit, încă, nici un fel de răspuns.

De ce Boc va fi remaniat abia în toamnă


Sebastian Lăzăroiu, acest Gobbels cu barbă de la Cotroceni ne-a anunţat, într-un interviu, că Traian Băsescu ar putea lua în calcul remanierea Guvernului Boc. Dar nu imediat, ci undeva pe la toamnă.

Pe lângă micile inadvertenţe din declaraţiile consilierului (perioada de acomodare a guvernului de un an şi jumate, nu de trei luni sau atribuţiile preşedintelui privind remanierea guvernamentală ) pe care reporterii, binevoitori, le-au trecut cu vederea, a mai rămas neclarificată încă o chestie.

De ce remanierea nu se produce acum, după ce FMI a ajuns la concluzia că executivul nu a făcut nimic pentru a scoate România din criză? Motiv pentru care vom plăti taxe şi impozite mai mari.

De ce remanierea nu a avut loc după convocarea de la Cotroceni? În preambulul căreia Traian Băsescu spunea că va discuta cu miniştrii despre măsurile anticriză şi după care, Emil Boc ne-a prezentat proiectul de modificare a constituţiei?

De ce la toamnă şi nu acum?

Un motiv ar fi alegerile din PD-L, programate în luna iulie.

Remanierea lui Emil Boc, unicul candidat la şefia partidului, acum, înainte de alegeri, ar putea avea efecte incontrolabile asupra delegaţilor la Convenţia Naţională. Care, văzând mişcarea, ar putea trage concluzia că micuţul dat afară, pentru incompetenţă, de la Guvern, n-ar fi potrivit să conducă PD-L.

Ceea ce ar echivala cu o revoluţie în gândirea pedeleiilor de care ar putea profita un alt lider, mai puţin obedient faţă de Cotroceni. Care, folosindu-se de curentul nemulţumiţilor, s-ar putea instala în fotoliul de preşedinte al PD-L. Încurcându-i planurile de viitor lui Băse.

Un alt motiv ar fi legat de ceea ce ni se pregăteşte, la dispoziţia FMI.
Nu cred că mai există român care să se aştepte, în perioada următoare, la ceva bun din partea actualei guvernări. Dimpotrivă. Pe lângă cutremurul prevestit de Carmen Hara, vom avea parte de concedieri masive, majorări de taxe şi impozite, scăderea pensiilor şi a salariilor, creşteri de preţuri. Într-un cuvânt, dezastru.

Or, din punct de vedere electoral, este de preferat ca toate nenorocirile să se producă în guvernarea Boc. Compromis deja. Iar în toamnă, după ce toate acestea se vor fi întâmplat, preşedintele va scoate din joben un alt prim-ministru. Curat şi plăcut uscat. Exact la timp pentru a reaprinde speranţa în sufletul poporului ajuns la limita suportabilităţii şi pentru a-l menţine sub papuc pe timpul iernii, câştigând timp până în primăvară.
Amăgindu-l din nou.

luni, 26 aprilie 2010

Societatea perfectă


„În imaginaţia mea societatea perfectă ar fi aceea în care toşi locuitorii să fie corecţi, în care părinţii să muncească, iar copiii să se ducă la şcoală, iar după terminarea şcolii generale şi a liceului să se apuce de un service. Cei care nu doresc să înveţe, să muncească.
Să nu existe patroni, singur patron să fie statul.
Să fie ales doar un singur om care să conducă fără alţi ajutători.
Fiecare families ă aibă proprietate comună. Statul să împărţească în mod corect producţia şi consumul.
Fiecare copil să facă un sport, iar cei invalizi să joace şah, table etc. “

Textul de mai sus a fost scris de un elev de gimnaziu, de clasa a opta, la ora de Cultură civică în 2005. La 15 ani de la căderea comunismului. Este un tânăr născut şi crescut în democraţie, deci nu se poate spune că ar fi un nostalgic după vremurile de dinainte de 1989.
În 2009 şi-a votat pentru prima oară preşedintele şi nu cred că între timp şi-a schimbat punctul de vedere. Dimpotrivă, a avut toate motivele să şi-l menţină.

Va vota şi o nouă Constituţie dacă va corespunde viziunii sale despre „societatea perfectă“.

joi, 8 aprilie 2010

Madam Plăcy dă cu praf peste patinoare

Imediat ce a fost executată, în direct la TV (cred eu că la rugămintea unor colegi de partid), pentru ţarcurile placate cu plastic plătite la preţ de vilă cu piscină, Madam Plăcy a ţinut să de dezvinovăţească într-o replică, pe blogul personal. Preluată imediat de deontologul domn C.

În calitate de mamă iubitoare, fost ministru responsabil, afaceristă de succes şi parlamentar interesat de încă un mandat, Madam Plăcy a explicat, în cuvinte simţitoare, de ce, pentru cine şi mai ales cu câtă dragoste au fost amenajate (în nici un caz construite) ceea ce numeşte domnia sa patinoare.

După lectura primelor fraze mi-au dat lacrimile.

Înaintând cu cititul, pe măsură ce mă apropiam de final, mi-am dat seama că lacrimile provin de la praful pe care Madam Plăcy mi-l aruncă în ochi. Încercând să mă prostească în calitatea mea de votant în colegiul dumneaei. Pentru că s-a dezvinovăţit încercând să ne convingă doar de necesitatea amenajării ţarcurilor, fapt pe care nimeni nu l-a contestat. Problema este preţul, de trei ori mai mare, l-a care s-a făcut.

Or, în calitatea sa de ministru, ordonator de credit, cum se zice la noi la ţară, înainte să scoată bănuţu’, Madam Plăcy trebuia să se intereseze dacă preţul este corect. Măcar din curiozitate, dacă nu din responsabilitate. Şi era extrem de simplu de aflat, căutând, aşa cum ne-a învăţat domnul Băsescu, pe Google. Sau, ca să înţeleagă şi Marean Vanghelie, pe Goagle.

Trebuia să se intereseze măcar şi pentru simplu fapt că predecesoarea sa din fruntea MTS, Monica Iacob Ridzi, şi-a pierdut scaunul tocmai pentru asemenea bisnisuri.

Madam Plăcy nu a făcut acest lucru, de unde, trag concluzia că ori a fost complice la toată combinaţia şi şi-a tras partea, ori a fost o incompetentă pe care şmecherii au dus-o de nas, ori a durut-o în cur de banii MTS pentru că nu erau de la ea din firmă.

joi, 1 aprilie 2010

Doamna P executată în direct la TV



Abia de s-a uscat cerneala (metaforic vorbind) de pe polemica cu domnul X pe tema patinoarului din plastic şi abia de s-au risipit fiorii provocaţi, pe dosu-i senatorial, de limba catifelată a domnului C, că dopamna P s-a trezit într-un mare rahat.

Acuzată de nişte ziarişti haini şi invidioşi pe succesurile sale, că a băgat mâna în banul public.

Astfel, cică, cele mai minunate dintre cele mai minunate minuni, minunat realizatede minunata doamnă P, în minunatul mandat de minunat ministru al minunatului guvern condus atât de minunat de minunatul domn Boc, minunatul premier desemnat de minunatul preşedinte Traian Băsescu, din rândurile minunatului partid care se numeşte, atât de minunat PDL, respectiv minunatele pationare din atât de minunatul plastic minune, ar fi de fapt un minunat tun dat într-un chip atât de minunat de un minunat afacerist din judeţul Cluj. Dar să încheiem cu minunile şi să revenim cu picioarele pe pământ.

Ziariştii, repet, haini şi invidioşi, spun că ţarcurile placate cu plastic de care doamna P este atât de mîândră au fost plătite de trei ori mai mult decât valorează. Umflând buzunarul colegului de partid, un oarecare domn Silagy.

Nu voi intra în detaliile investigaţiei jurnalistice, cei interesaţi putând s-o citească direct de la sursă , însă nu pot să nu remarc felul în care a fost executată doamna P, pe acest subiect, în direct, la Realitatea TV. Exact când credea că a fost invitată să vorbească despre amenzile de circulaţi şi să-şi etaleze, în public, noua faţă, remodelată.

De mult n-am mai văzut o asemenea execuţie şi un politician care să se prindă cu atâta uşurinţă în capcana ziariştilor, precum doamna P.

Şi aş mai remarca, răutăcios, încă un lucru.

Investigaţia aceasta ar fi putut porni de la Focşani, din peniţa (tot metaforic vorbind) domnului X. În realitate, domnul N. Era ajuns să compare valoarea la care a fost amenajat patinoarul, minunea doamnei P, cu alte oferte de pe piaţă. Dacă ar fi făcut-o, n-ar mai fi ajuns subiect de creaţie literară şi nici al miştourilor doamnei P sau a fanilor săi.

Ar fi fost necesar, doar, să renunţe, pentru câteva ore, să asculte ultimele manele apărute pe piaţă şi să caute pe internet şi altceva decât fotografii porno.


P.S.1: Stimată doamna P, dacă îmi permiteţi, un sfat. Când mai veniţi la TV, să vorbiţi în faţa naţiunii, lăsaţi aroganţa la intrare. Modelul Oana Badea nu vă prinde şi nici nu este justificat de performanţele guvernării partidului din care faceţi parte. Dimpotrivă, irită pe majoritatea românilor.


P.S.2: Când mai acceptaţi o invitaţie la o emisiune, aveţi grijă să vă pregătiţi pentru toate subiectele în discuţie ca să nu mai fiţi luată prin surprindere. E bine să vă interesaţi din timp de TOATE temele ce se vor dezbate, aşa cum fac toţi politicienii serioşi. Încă de pe vremea lui Kennedy.