luni, 30 martie 2009

Săpunaru, Machiavelli, Caesar și colegiul electoral Dumitrești

Se pare că șeful liberalilor vrânceni, Nini Săpunaru , are semnale că va fi părăsit de o parte a primarilor pe care, cu greu, a reușit să-i adune în ultimii patru ani de guvernare PNL. Drept urmare, se dă deștept, vorbind în citate care, apropo, nu sunt din Machiavelli ci din Iulius Caesar.
Ceea ce ma nedumerește este cum de reușește Săpunaru să nu ajungă la balamuc. Dacă vorbește din propria experiență și îi privește cu suspiciune pe ex-pesediștii care au găsit un locșor în PNL Vrancea, sigur este bolnav de paranoia.
Mai curând, Nini Săpunaru încearcă să bage frica în primarii liberali și să-i țină aproape. Lucru destul de greu, consider eu, având în vedere că, din cauza bugetului mic, din acest an, mulți aleși locali se orientează spre PD-L și PSD. Pentru PNL Vrancea și mai ales pentru Nini Săpunaru aceasta ar fi o cruntă lovitură dat fiind că majoritatea primarilor liberali sunt în comunele care formează colegiul electoral Dumitrești. Or, fără primari, Nini Săpunaru va avea șanse foarte mici să mai iasă deputat peste patru ani.

vineri, 27 martie 2009

Exemplu de solidaritate și sacrificiu: Ei cu ei și noi cu criza

De câteva luni, de când cu criza, auzim de la conducătorii acestei țări, începând cu Traian Băsescu, continuând cu Emil Boc, Mircea Geoană, miniștri, parlamentari etc. faptul că trebuie să fim solidari. În aceste vremuri grele, este nevoie să facem sacrificii ca să nu ne ducem la fund. Spun politicienii, că noi, cetățenii, ar trebui să trecem cu vederea minciunile din campania electorală, să zâmbim când plătim impozite și taxe mai mari, să nu ne supărăm că ni se taie din salarii sau pensii și chiar, mai mult, să ne vindem verighetele sau amintirile de familie ca să ajutăm statul.

Din păcate atunci când îndeamnă la sacrificiu și solidaritate, liderii noștri se referă doar la noi, considerând că ei au renunțat la prea multe când au acceptat să ne conducă.

Citeam deunăzi că, într-una din țările baltice, președintele a reununțat la îndeminzația pe care o primea de la stat. Totodată, în mai multe țări din Uniunea Europeană și nu numai miniștrii și parlamentarii au renunțat la diverse privilegii și la o un procent din salarii (în Ucraina, miniștrii și-au redus lefurile la jumătate). Sunt gesturi simbolice, dar le arată cetățenilor acelor state că nu sunt singuri, că și politicienii sunt dispuși să pună umărul, alături de populație, care plătește cel mai greu, la depășirea acestor momente.

La noi, demnitarii, cei mai de lux bugetari, cu mașină la scară, telefon, casă și masă plătite de stat nici nu s-au gândit să renunțe la privilegii și salarii sau măcar, la o parte din ele, motivând tocmai că asemenea gesturi ar fi avut doar un efect simbolic.

Or, ce rost ar avea să renunțe la un sfert sau jumătate din îndemnizație, pentru că oricum nu s-ar fi simțit în buget? De altfel, românii știu că toți, de la președinte până la miniștri, parlamentari etc. sunt dispuși , în orice moment, să-și dea și viața pentru mai binele țării. Doar au demonstrat acest lucru renunțând la liniștea lor și acceptând să lucreze pentru popor.


P.S.: M-am înșelat. Parlamentarii s-au sacificat renunțând la înființarea unui studio de televiziune și la amenajarea unei sere. De asemenea, premierul Boc a anunțat că în acest an, demnitarilor nu li se vor mai majora salariile care sunt oricum la un nivel nesimțit.

Dar pe ei cine-i sancționează ?

Am decis să evit pe cât posibil să fac comentarii referitoare la articolele sau ziariștii din presa vrânceană, mai ales că mulți dintre cei care scriu mi-au fost colegi. O chestie (sigur nu este știre pentru că nu răspunde la cele cinci întrebări și pentru că nu contine nici o informatie) despre instituțiile statului obligate să facă achiziții prin sistemul electronic , m-a făcut să mă răzgândesc. Rar mi-a fost dat să văd așa ceva.
Băieții ăștia au dat drumul la o însăilare de cuvinte căreia, oricum ai suci-o și ori de unde ai încerca s-o apuci, este greu să-i descoperi un sens, un înțeles, ceva. Un profesor la o școală de jurnalism ar putea folosi chestia respectivă ca exemplu despre cum nu trebuie să arate o știre de presă. Nici măcar cei care au oferit informațiile în baza cărora s-a redactat chestia (îmi cer scuze pentru repetiție, dar nu știu cum să o numesc) n-ar reuși să deslușească despre ce se face vorbire.
Din păcate se întâmplă destul de des ca un ziarist să fie pus să explice cititorilor ceva ce nici el nu a înțeles.

miercuri, 25 martie 2009

Am fost deconspirat

O veste pentru cei care au avut grija sa imi fabrice biografia de ofiter sub acoperire, cu grad nedefinit, in presa vranceana ca si pentru cei ce inca mai incearca sa-mi descopere relatiile cu Securitatea: Sunt nevoit sa recunosc – am fost deconspirat de CNSAS

luni, 23 martie 2009

Liberalul Crin să fie Obama de România?

Noul președinte al PNL, Crin Antonescu, mi se pare un tip interesant, mult mai uman decat Călin Popescu Tăriceanu. Deși personal nu îmi inspiră prea multă încredere, nu m-ar mira ca tocmai el să fie acel Obama de România pe care îl așteaptă unii. Spre deosebire de alții care „editează“ fraze întregi fără să înțeleagă ceea ce spun, Crin Antonescu este un personaj charismatic cu un discurs seducător și fără pete, lucru rar întâlnit la politicienii români de după 1989. De altfel, în mod ciudat, i se reproșează tocmai că se descurcă cu cuvintele, fără să „editeze“ fraze întregi, dictate de alții și că se preocupă de imaginea sa, lucru perfect normal la un om politic.
Faptul că noul președinte al PNL a ieșit în forță în toată media după congresul PNL mi se pare, de asemenea, un lucru bun, având în vedere intenția sa de a candida la Președinția României. Dacă și în continuare va reuși să se mențină în topul aparițiilor la TV și în presa scrisă, cred că Antonescu va reuși să câștige destul de multă notorietate, astfel încât, în toamnă să i se opună cu șanse lui Traian Băsescu. Acesta este și motivul pentru care „intelectualii“ matelotului de la Cotroceni fac spume la gură când pomenesc numele noului lider al PNL. Cristian Preda și Traian Radu Ungureanu, cei doi contestatari, nu fac decât să-l legitimeze pe Crin Antonescu în fața electoratului de dreapta. În jurul lui Antonescu se vor strânge votanții anti-PSD, cei păcăliți de PD-L, în campania electorală, cu promisiuni mincinoase, cei dezamăgiți de editorialele „deontologilor“ pro-băsescieni precum și cei dezgustați de parodia cu candidatura fiicei celei mici la Europarlamentare.
Un alt tip de legitimare vine din partea președintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu care a afirmat că și l-ar fi dorit pe Crin Antonescu în PSD. Bătrânul politician știe ce face. Fanii lui Nea Nelu, deloc puțini, vor lua aminte la declarație și se vor apleca cu mult mai mare atenție spre cel indicat de idolul lor. Să nu uităm că în mod asemănător, sprijinit din umbră de Iliescu, independentul Sorin Oprescu a pornit, în vara trecută, în aventura ce s-a încheiat pe scaunul de Primar general al Capitalei.

joi, 19 martie 2009

Politica, jocul puterii

Se spune că în politică, la fel ca în dragoste sau în război, totul este permis, de la încălcarea promisiunilor față de cei ce ți-au acordat încredere și până la trădarea tovarășilor de drum. Pornind de aici s-a împământenit zicala potrivit căreia politica ar fi o curvă. Nimic mai fals.
A spune că politica este o curvă, este ca și cum ai spune că gimnastica este o perversiune doar pentru că există câțiva pedofili care ating orgasmul privindu-le pe micuțele sportive evoluând la bârnă sau la paralele.
Faptul că există politicieni cu trăsături de proxeneți nu transformă, în mod implicit, politica într-o cocotă fără scrupule. În realitate, așa cum spunea politologul francez Raymond Aron, politica nu este altceva decât acțiune. Este un joc al puterii, fără un regulament scris, în care, teoretic, jucătorilor li se permite orice în lupta pentru victorie, respectiv pentru putere. Însă tocmai pentru că nimic nu le este interzis, toți jucătorii respectă un cod de reguli nescrise, excluzându-i dintre ei pe cei care le încalcă.