joi, 24 decembrie 2009

Crăciun fericit!



În 1914, pe unul din fronturile primului război mondial, combatanţii din ambele părţi au lăsat armele jos şi timp de câteva ore s-au bucurat, împreună, de sărbătoarea Crăciunului. Au demonstrat că oamenii suferă şi se bucură la fel, indiferent de limba pe care o vorbesc sau de ideile în care cred.


joyeux noel

marți, 22 decembrie 2009

Arc peste timp



În decembrie 1989 ne-am obţinut raţia de libertate în schimbul căreia au plătit cu viaţa câteva mii de români. Un preţ extrem de mare. Motiv pentru care ar fi trebuit s-o preţuim aşa cum se cuvine.

După douăzeci de ani, în decembrie 2009, mulţi dintre noi şi-au vândut libertatea, câştigată cu sânge, pentru un kil de făină, un bidon de ulei şi o găleată portocalie. Incapabili să ne desprindem de trecutul comunist, în loc să avansăm, suntem pe cale să revenim în locul din care am pornit în urmă cu două decenii, închizând, astfel, un arc de cerc.

De această dată, însă, mi-e teamă că nimeni nu va mai ieşi în stradă să ne recupereze libertatea pe care suntem pe cale s-o pierdem.

luni, 21 decembrie 2009

Culmea cinismului: Băsescu ne strică sărbătorile cu Boc


Reînvestirea lui Emil Boc în funcţia de premier şi readucerea găştii Udrea, Videanu, Blaga Berceanu în guvern, nu reprezintă altceva decât o demonstraţie de cinism din partea preşedintelui Traian Băsescu. Semn că nimic nu s-a schimbat faţă de primul mandat.

Aceşti oameni au adus România, în 2009, în pragul falimentului iar acum, drept recompensă pentru ceea ce au făcut, primesc, iarăşi, pe mână, guvernarea ţării. Cel puţin aşa sunt percepuţi de marea majoritate a românilor.
Readucându-i la butoane, Băsescu arată că nu-i pasă de lecţia pe care i-au dat-o cei 50% dintre români care nu l-au votat, mulţi şi din cauza nenorocirilor comise de cei enumeraţi mai sus, la care a făcut referire cu ocazia validări alegerilor.

Foarte mulţi dintre alegătorii lui Mircea Geoană, din turul II, l-au votat nu pentru că ar fi văzut în el salvatorul României ci pentru că, împreună cu liberalul Crin Antonescu a propus un proiect nou. Un guvern condus de Klaus Iohannis. Un executiv format şi girat de PSD şi PNL, singurele partide care au înregistrat rezultate pozitive la guvernare în ultimii zece ani.

Un prim-ministru nou care ar fi propus o echipă nouă şi un alt program de guvernare ar fi reaprins speranţa în sufletul românilor care ştiu că 2010 va fi un an extrem de dificil. Mai mult, ar fi adus, pentru o perioadă de timp, liniştea necesară adoptării unor măsuri dure.

Or, reîncărcarea lui Emil Boc şi a sinistrului său guvern, consideraţi cei mai slabi din perioada post-decembristă, în pragul Crăciunului, nu face decât să strice sărbătorile de iarnă majorităţii românilor.

Şi să le sporească nemulţumirea şi iritarea.

vineri, 18 decembrie 2009

Traian Băsescu către alegătorii săi: MUIE!!!



Nominalizându-l iarăşi pe Emil Boc la funcţia de premier, Traian Băsescu nu a făcut altceva decât să dea o mare muie unui număr de 5,247 de milioane de fraieri. Cei care l-au votat. Cu credinţa că nu i-a minţit atunci când le-a spus că doreşte o Românie a bunului simţ sau că ei sunt majoritate care contează, pe care n-o va trăda niciodată.
Acum, după ce alegerile au trecut iar Băsescu a obţinut al doilea mandat, aceşti oameni constată că au fost păcăliţi. La fel ca în multe alte rânduri de-a lungul primilor cinci ani.

Urmează, probabil, o altă ieşire spăşită a preşedintelui, la OTV, în care îşi va cere scuze: „Am greşit. “

P.S.: Noi ceilalţi care am refuzat să-l votăm pe Traian Băsescu tocmai pentru că ne aşteptam să ne tragă iarăşi clapa, putem spune că am scăpat de muie. Vom trage însă ponoasele, alături de ceilalţi.

joi, 17 decembrie 2009

Calul lui Caligula se numea Incitatus. Al lui Băsescu, Emil Boc



Spuneam , în urmă cu câtva timp, că, interpretând Constituţia în stilul băsescian, am putea trăi vremurile în care un preşedinte îşi va pune animalul preferat în funcţia de prim-ministru şi-l va trimite în Parlament să-şi construiască majoritatea. Iată că s-a întâmplat mai repede decât mă aşteptam. Emil Boc este noul premier desemnat.

Băsescu l-a nominalizat, aşa cum în istoria Romei, împăratul Caligula şi-a desemnat calul preferat, Incitatus, senator.

Preşedintele a demonstrat lipsă de respect faţă de Parlamentul care l-a demis prin moţiune de cenzură, faţă de milioanele de români care nu l-au votat şi din această cauză dar şi faţă de noii parteneri de guvernare. UDMR va face parte dintr-un executiv la răsturnarea căruia a participat în urmă cu numai trei luni pe motive de incompetenţă. Ceea ce îi umple de penibil.

Emil Boc este personajul care într-un singur an a adus România în pragul falimentului şi a cărui singură competenţă demonstrată a fost la coasă.

Băsescu a identificat inamicii pentru viitorul război


Deşi, oficial, încă nu şi-a luat noul mandat în primire, Traian Băsescu a şi identificat vinovaţii pentru a justifica un viitor eventual eşec al celui de-al doilea mandat. După ce Crin Antonescu i-a întors, politicos, spatele: „de data asta sunteţi singuri, pe p*la voastră“.

Folosindu-se de pixul unuia dintre penibilii de serviciu s-a grăbit să ni-i arate pentru că vin vremuri grele iar noi toţi, ciuruiţi sau nu (criza nu alege) trebuie să ne obişnuim din timp să ne revărsăm năduful asupra lor. E vorba de Blaga, Videanu şi Berceanu.

Ei sunt retrograzii care se opun reformării statului român şi, implicit, intrării domnului preşedinte în manualele de istorie. Ei nu vor ca noi să trăim bine şi de aceea în propun pe Emil Boc premier. În spatele lor se prefigurează deja o monstruoasă coaliţie formată din mogulii Vântu, Patriciu, Voiculescu, trusturile lor de presă, nostalgicii comunişti în frunte cu Ion Iliescu, Hrebenciuc şi Vanghelie.

Deci, la primăvară, dacă noi, cei care vom supravieţui nenorocirilor care se prefigurează, vom ieşi în stradă disperaţi , asupra lor trebuie să ne îndreptăm ura.

Din vârful Controceniului, Traian Băsescu ne va conduce revolta. Aşa cum ne-a promis în campanie, va lupta pentru noi şi va avea grijă ca nimeni (inclusiv noi) să nu scape de ceea ce îi este frică. Lupta aceasta, ultima, este planificată în aşa fel încât doar el să fie unicul învingător.

Singurul despre care copiii să înveţe la lecţiile de istorie.

luni, 14 decembrie 2009

ŞOCANT!!!! Geoană ia doar 5.000 de euro pentru un loc în Parlament



În sfârşit a ieşit pe piaţă şi caseta cu filmuleţul compromiţător al cărui actor principal este Mircea Geoană. Şi este mai rea decât o casetă porno. Îl arată pe Geoană încasând 5.000 de euro de la o voce brunetă, cel mai probabil Ana Birchall, pentru pentru un loc eligibil la parlamentare.

Văzând-o, am înţeles de ce Traian Băsescu a interzis celor din staff-ul său de campanie să o dea publicităţii. Într-adevăr este inimaginabil. Singurul lucru mai traumatizant de atât ar fi fost doar un filmuleţ în care Geoană refuza banii.

Şi atunci cum să faci public faptul că la PSD un loc în Parlament se vinde la preţ de Logan fără cauciucuri când la PD-L ,se spune, unii au dat şi două milioane de euro. Se strică dracu’ piaţa. Şi toţi fraierii cu bani, care speră să-şi agaţe de coadă titlul de deputat sau senator, s-ar converti brusc la social-democraţie.

Doar ca să facă economie la parale.

Trăznăi de „intelectual“: Florin Micu Iliescu vs Salonul literar Dragosloveni


Florin Micu Iliescu este un personaj care se crede intelectual. Nu pentru că ar fi devorat biblioteci sau ar fi scris cine ştie ce tratate ci pentru că citează, pe dinafară, chestii învăţate din culegerile de citate celebre. Genul de răşinos până în măduva oaselor.

Salonul literar Dragosloveni, este o manifestare culturală cu o tradiţie de mai bine de un deceniu. Un fel de şezătoare anuală, destinată scriitorilor şi oamenilor de cultură, din Vrancea şi nu numai. Evenimentul a căpătat şi-o oarecare dimensiune internaţională prin participarea unor literaţi din Republica Moldova.

În urmă cu câtevca luni, mulţumită carnetului portocaliu de partid, sus numitul personaj, zis şi Florin Micu Iliescu, a ajuns un fel de director la Direcţia pentru Cultură Vrancea. Fără scaun. Pentru că era ocupat de Paraschiv Usturoiu (Dumnezeu să-l odihnească!).
Din această poziţie, timp de aproape un an, şi-a încasat salariul pe card, înjurându-l pe Usturoiu şi acuzându-l de incompetenţă. Toate astea din sediul PD-L, pentru că pe la serviciu nu a prea semnat condica.

A venit şi ziua lui, însă. Ziua în care Micu urma să-şi demonstreze competenţele şi capacităţile manageriale, în care să arate că este mai bun decât predecesorul său. Din păcate, s-a suprapus cu alegerile prezidenţiale aşa că a trebuit să aleagă. Şi a făcut-o.

Şi-a băgat picioarele atât în cultura vrânceană cât şi în Salonul literar, pentru care trebuia doar să-şi dea acordul, ca să se poată desfăşura, având în vedere că totul fusese pregătit de regretatul Paraschiv Usturoiu. Şi a preferat munca de partid.

Dar a încasat, totuşi, pe card, salariul de director coordonator al Direcţiei pentru Cultură Vrancea, plătit din bugetul la care noi, fraierii contribuim cu taxe şi impozite. Ca să n-o lungim prea mult, până acum, scorul este:

Florin Micu Iliescu 1 – Cultura vrânceană 0

joi, 10 decembrie 2009

Crin Antonescu, adevăratul învingător al prezidenţialelor


Adevăratul câştigător al alegerilor prezidenţiale care tocmai s-au încheiat nu este nici pe departe Traian Băsescu. Cele 70.000 de voturi în plus (unele furate)îi permit doar să-şi conserve puterea, nu să se declare câştigător.

Adevăratul învingător este Crin Antonescu care, pe zi ce trece, demonstrează că are anvergură de mare lider. Charismatic, inteligent şi cu un discurs foarte bun este mult peste ceea ce avem la ora actuală în politica românească.

Într-o perioadă grea, Antonescu reuşeşte să păstreze partidul unit şi să-i convingă pe liberali că cea mai bună soluţie nu este să se arunce în braţele lui Traian Băsescu. Chiar dacă primarii săi nu mai au resurse bugetare. Dacă nu va ceda presiunilor venite de la şefii organizaţiilor locale, de a intra la guvernare şi va rămâne în opoziţie, Crin Antonescu are toate şansele să transforme PNL în cel mai important partid de dreapta. Iar el să devină următorul preşedinte al României.

Nu trebuie decât să intre în opoziţie şi să lase PD-L să guverneze în minoritate.

Perioada următoare va fi extrem de dificilă pentru orice partid care va prelua puterea. Cu atât mai mult pentru Traian Băsescu care vine după un mandat eşuat şi un PD-L care şi-a atins limitele incompetenţei în mai puţin de un an. Un guvern alături de PNL le-ar oferi un plus credibilitate şi un cal de bătaie pe care Băsescu să-l acuze în cazul unui eşec.

Altfel, obligaţi să-şi asume singuri o guvernare aproape imposibilă, presaţi în Parlament de o opoziţie majoritară şi în stradă de o populaţie tot mai săracă democrat-liberalii se vor prăbuşi în picaj. Cu excepţia situaţiei în care vor face minuni.

Or, nici Boc şi nici Videanu, Blaga, Berceanu, Pogea, Udrea sau Anastase nu seamănă cu Harry Potter.

marți, 8 decembrie 2009

Într-adevăr ne-am înfrânt …


Ne-am înfrânt singuri pentru că am fost naivi și am crezut că nu vor îndrăzni să fure mai mult decât vom vota noi. Dar au făcut-o, deși noi am ieșit în număr mare la vot.

Ne-am înfrânt pentru că am devenit atât de săraci încât ne-am vândut votul pentru un kil de carne, o găleată și un bidon de ulei. Adică mai nimic. Iar ei au fost acolo și, asemenea Diavolului, ne-au cumpărat viitorul pe nimic. Deoarece pentru noi, cei care trăim dintr-o pensie de CAP sau dintr-un ajutor social, nimicul lor valorează foarte mult.

Ne-am înfrânt pentru că, deși îi vedem cum ne fură pe față, fără nici un pic de jenă, în loc să dăm cu ei de toți pereții, lăsăm capul în jos și ne facem că nu observăm. Sau ne retragem în colțul nostru, intimidați de tupeul cu care ne mint în față, spunându-ne că nu vedem bine.

Ne-am înfrânt pentru că n-am emigrat atunci când ni s-a ivit ocazia și am crezut că, odată cu integrarea în Uniunea Europeană, România se va schimba. S-a dovedit că ne-am înșelat. La patru ani de la integrare, nepotismul și carnetul de partid rămân principalele criterii de promovare în carieră. Contează doar a cui fiică ești sau ale cui afișe le lipești în campania electorală.

Ne-am înfrânt pentru că, deși, ne prostesc de ani buni, seară de seară, încă ne mai înghesuim în fața televizoarelor atunci când ne anunță că au descoperit-o pe Elodia.
Ne-am înfrânt pentru că avem memoria scurtă și uităm repede tot răul pe care ni l-au făcut în anii ce au trecut. Și ne lăsăm păcăliți de fiecare dată când apar în fața noastră, jurând strâmb sau promițând fals.

Și pentru că ne-am înfrânt singuri, acum trebuie să ne retragem iarăși în colțul nostru și să suportăm consecințele. Iar ei au tot dreptul să rânjească și să ne umilească: „Un fleac, i-am ciuruit!“

Sau să ne strige în față: „Bă!“
P.S.: Un parlamentar PD-L, Canacheu (cam așa ceva) ne recomanda, pe un post de televiziune, să închidem ochii pentru o perioadă ca să nu mai vedem și să nu mai citim nici o știre transmisă de mass-media. Nu aveți o senzație de deja vu?
Cât credeți că va mai dura până când vom acvea doar două ore de program TV pe zi iar ziarele vor scrie doar știrile oficiale despre realizări mărețe ?




luni, 7 decembrie 2009

N-am sperat decât o seară...


Se pare că, totuși, ei au reușit să fure mai mult decât am putut să votăm noi. Culmea este că, deși au votat masiv, mai mult decât în turul I, nu românii care trăiesc în România și-au ales conducătorul.

Au decis pentru noi cei care trăiesc în afară, cei a căror viitor nu depinde de ceea ce se petrece aici. Iar mulți ne-au vândut viitorul pentru 100 - 150 de euro.

Acum, nouă, cei care nu acceptăm să fim urmașii lui Traian și nici să vedem viața în portocaliu, pe care îl vor proclama culoare națională, nu ne mai rămâne decât să ne căutăm o altă țară. Sau să așteptăm ordinele de deportare.

Pentru că, e clar, în România lor nu vom mai avea loc.


duminică, 6 decembrie 2009

Bine că s-a încheiat


În sfârşit s-a încheiat.

Traian Băsescu şi-a văzut visul şi de mâine poate pleca pe mare, aşa cum şi-a dorit.

Sper că de mâine vom vedea un altfel de politică care va urmări înfăptuirea binelui comun prin negociere nu prin violenţă.

Sper ca de mâine să nu ne mai temem de ceva de care nu vom scăpa iar Parlamentul va redeveni ceea ce trebuie să fie, simbolul democraţiei.
Sper ca de mâine să nu mai îndrăznească nici unul dintre puternicii zilei să ne ameninţe cu deportarea în Bulgaria, doar pentru că gândim altfel.
Sper ca de mâine să revenim la o stare de normalitate însă nu aceea în care suntem urmăriţi sau ne sunt ascultate convorbirile private.
Sper ca de mâine să se încheie politica tupeului, a minciunii şi a fărădelegii.

Exit-polluri parţiale şi zvonuri despre ce va fi după...

Cifrele de la ora 15.30:
CSOP: 50,80% – Băsescu 49,2%
CCSB: Geoană 52,7% - Băsescu 47,3%
INSOMAR: Geoană 53,4 - Băsescu 46,6
CURS: Geoană 52% - Băsescu 48%

Pe bloguri circulă informaţia că Traian Băsescu se va declara învingător, conform exit-pollului, de la B1 TV şi va scoate oamenii în stradă. Aşa cum s-a întâmplat pe1 decembrie.

Cică în mai multe oraşe din ţară, în jurul orei 21.00 vor fi organizate mitinguri „spontane“ iar poliţia ar avea dispoziţie să nu intervină cel puţin o oră. Aşa se vor putea mânări, pe ultima sută de metri, nişte procente şi nişte buletine de vot ca să iasă cine trebuie.

UPDATE: Prezenţa la vot la ora 16.00 - 40,10%. Mai mare ca în primul tur

vineri, 4 decembrie 2009

Vântu l-a bătut pe Geoană


Dacă Mircea Geoană va pierde alegerile, acest lucru nu se va întâmpla din cauza lui Traian Băsescu ci din cauza „prietenului“ Sorin Ovidiu Vântu. Şi nu neapărat pentru că Geoană l-a vizitat în preziua dezbaterii.

Sorin Ovidiu Vântu i-a tras-o în direct la Realitatea TV , când a intervenit şi a povestit că sunt în relaţii bune de multă vreme, că între ei există un aranjament care-i permite lui Geoană să facă declaraţii mai dure la adresa lui în campania electorală şi că s-au văzut ca să se relaxeze. L-a pus, astfel, într-o poziţie delicată.

Cu puţin timp înainte, Mircea Geoană declarase, într-un interviu, că Vântu este un personaj malefic. Degeaba a mai dezvăluit că, în trecut, a avut numeroase întâlniri şi cu Traian Băsescu, publicul era interesat, în special, de relaţia sa cu Geoană.

Şi pornind de aici apare o altă întrebare: dar dacă Vântu şi Băsescu s-au înţeles, în secret, „să-l facă“ pe Geoană?

Îmi vine greu să cred că momentul în care a fost arestat Nicolae Popa a fost întâmplător. La fel cum nu cred că, oricât de prostănac ar fi, Geoană s-ar fi dus la o întâlnire cu Sorin Ovidiu Vântu, cu câteva ore înainte de confruntarea cu Băsescu, ştiindu-se ascultat şi monitorizat. Geoană s-a dus la Vântu pentru că nu a avut încotro.

Iar acum teoria conspiraţiei:

Băsescu s-a înţeles cu Vântu să-l atragă pe Geoană într-o capcană ca să-l compromită şi să-l facă să piardă alegerile. În schimbul acestui serviciu, actualul preşedinte va avea grijă ca Nicolae Popa să nu fie extrădat şi să rămână în Indonezia, la fel ca Nicolaiciuc în SUA sau Munaf în Irak.

joi, 3 decembrie 2009

Care-s mai anticomunişti? Ai lui Geoană sau ai lui Băsescu?


La douăzeci de ani de la evenimentele din 1989, Traian Băsescu a realizat o performanţă la care Ion Iliescu n-a îndrăznit să se gândească nici măcar în visele sale cele mai profunde. Cele pe care nu ţi le aminteşti la trezire.
A reuşit să coalizeze toate forţele democratice din România în jurul lui Mircea Geoană şi a PSD aşa cum, în 1996, s-au coalizat în jurul lui Emil Constantinescu şi a CDR.

Şi a făcut din PD-L un partid nefrecventabil, asemenea PSD-ului de dinainte de 2004.
Până şi Doina Cornea, Ion Diaconescu şi surorile seniorului Corneliu Coposu şi-au declarat susţinerea pentru Mircea Geoană, semn că Băsescu este un pericol pentru democraţia. Iar aceştia chiar sunt simboluri ale luptei împotriva comunismului.
Nu doar membri PD-L care şi-au lăsat acasă gecile portocalii şi au ieşit în stradă.

Anticomunistul comunist Traian Băsescu


Când s-a decis Traian Băsescu să condamne comunismul acesta era deja aşezat în coşciug, pe masă, cu vată în nas şi mâinile aşezate pe piept. Se stingea, singur, părăsit de toţi, de moarte bună. Foştii tovarăşi, dedulciţi la gustul economiei de piaţă, s-au transformat în capitalişti neaoşi iar bătrânii torţionari, odinioară stâlpi de susţinere ai sistemului, îngrijesc răsadurile de legume. După o viaţă de muncă cinstită, cu pulanul pe spatele deţinuţilor politici.

Dar, cu toate că-l vedea cu un picior în groapă iar în jur mirosea a tămâie arsă, Băsescu a insistat să-i mai tragă una, cavalereşte, să fie sigur că nu se mai ridică. Şi să se poată lăuda el a pus cruce comunismului.
L-a ridicat din coşciug, ni l-a vârât sub ochi, înghiontindu-l pe sub coaste ca să pară mai vioi şi l-a lovit în moalele capului cu cele câteva sute de pagini ale raportului Tismăneanu .
Şi asta a fost tot.

Foştii tovarăşi îşi văd mai departe de afaceri iar bătrânii torţionari continuă să aştepte ziua de pensie, la fel ca şi cei pe care, în trecut, îi snopeau în bătaie.

Preşedintele nu a făcut nici măcar gestul simbolic de a publica o listă a ruşinii cu numele călăilor care au schingiuit şi au omorât oameni, în numele comunismului pe care l-a condamnat. Despre retragerea privilegiilor acestora nici nu a fost vorba.

Iar adevăraţii luptători anticomunişti au simţit imediat că este vorba doar de un gest ipocrit, refuzând să se lase antrenaţi în combinaţia băsesciană.

Cu toate acestea, la final de mandat, la fel de ipocrit şi lipsit de respect Traian Băsescu repetă obsesiv că este singurul preşedinte care a condamnat comunismul. Doar pentru că a avut tupeu să citească un discurs în Parlament în huiduielile lui Corneliu Vadim Tudor.

Şi chiar se crede îndreptăţit să-şi scoată susţinătorii în stradă, la revoltă, în numele unor idei în care n-a crezut niciodată cu sinceritate. Pentru că altfel ar fi refuzat să se fotografieze alături de securistul Neţoiu

miercuri, 2 decembrie 2009

La pachet

XXXX Nutzi Udrea se plânge pe blogul personal că se simte în aceste zile ca pe vremea regimului Iliescu – Năstase. Persecutată, cenzurată, asediată etc. Singura problemă este că, şi atunci, şi acum, doamna Udrea se afla la putere. Atunci ca membră PSD, acum ca ministru PD-L.

XXXX Emil Boc susţine că România a depăşit nivelul critic al crizei economice şi că se pregăteşte relansarea economică. Declaraţia a fost făcută într-un interviu la televiziunea micului mogul Dan Diaconescu, cu câtevca minute înainte ca acesta să anunţe, iarăşi, că a descoperit-o pe Elodia.

XXXX Potrivit unui site local, mai mulţi simpatizanţi PD-L au scandat, în seara de 1 decembrie, în Piaţa Teatrului din Focşani „mai bine hoţi decât comunişti!“ Având în vedere că liderii de bază ai PD-L sunt Videanu, Berceanu, Ridzi, Udrea, putem spune că oamenii ştiau cu siguranţă ce scandau.

Trăznăi din stradă. Anticomunistul Mugurel Mălureanu


Nu mi se pare de condamnat că vreo câteva sute de oameni au ieşit în stradă, în mai multe oraşe din ţară, şi au protestat împotriva comunismului. E dreptul lor să o facă. Aşa cum la Geneva, câteva mii de oameni au protestat împotriva capitalismului, la întâlnirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Altceva mă intrigă.

Faptul că, cel puţin la Focşani, printre cei care au ieşit în stradă şi au strigat „Jos comunismul!“ nu se aflau oameni care au avut de suferit înainte de 1989. În schimb, am văzut din cei care au dus-o bine atunci şi care o duc bine şi acum, datorită conexiunilor pe care le-au avut cu Partidul.

Unul dintre ei este Mugurel Mălureanu. Al cărui tată, Florentin, a profitat din plin de pe urma vechilor relaţii tovărăşeşti, punând mâna, la începutul anilor ’90 pe fosta întreprindere comercială de stat. Şi care, în urmă cu vreo zece ani, încă îi mai înjura pe „golanii“ din Piaţa Universităţii şi vedea în Ion Iliescu singura salvare a României.

Acum, Mugurel şi-a descoperit vocaţia anticomunistă. Aş vrea să-l cred, însă mi-e greu s-o fac, atât timp cât băiatul a ajuns ceea ce a ajuns nu datorită calităţilor sale ci mulţumită banilor tăticului.

Bani obţinuţi din combinaţiile cu foştii tovarăşi.

marți, 1 decembrie 2009

Anecdotă electorală


Doi reprezentanţi ai staff-ului de campanie al candidatului prezidenţial Mircea Geoană discută despre metodele pe care le folosesc pentru atragerea a cât mai multe voturi.

Primul: „De fiecare dată când merg la restaurant (ştii cât de mult îmi place) comand cele mai rafinate şi mai scumpe mâncăruri şi băuturi. După ce termin, chem la masă ospătarul, bucătarul şi şeful de sală, laud servirea, calitatea mâncării şi ambianţa. Plătesc nota, foarte consistentă, fără să mă uit la valoare şi las câte un bacşiş gras fiecăruia dintre ei. Apoi, înainte să plec, îi îndemn: «Votaţi Mircea Geoană!»“.

Al doilea: „Şi eu merg la restaurant, la fel ca tine. Dar comand cele mai ieftine mâncăruri şi băuturi. Schimb două – trei feluri, critic bucătarul şi îi transmit că n-am mâncat ceva mai prost, înjur ospătarul şi şeful de sală. La final, cer nota, îi pun să o recalculeze. De fiecare dată mă arăt nemulţumit şi îi acuz că încearcă să mă jefuiască. Nu le las nici un bacşiş ci, dimpotrivă, le cer restul până la ultimul bănuţ. Apoi, înainte să ies pe uşă, le strig: «Votaţi Traian Băsescu!»“.