luni, 26 aprilie 2010

Societatea perfectă


„În imaginaţia mea societatea perfectă ar fi aceea în care toşi locuitorii să fie corecţi, în care părinţii să muncească, iar copiii să se ducă la şcoală, iar după terminarea şcolii generale şi a liceului să se apuce de un service. Cei care nu doresc să înveţe, să muncească.
Să nu existe patroni, singur patron să fie statul.
Să fie ales doar un singur om care să conducă fără alţi ajutători.
Fiecare families ă aibă proprietate comună. Statul să împărţească în mod corect producţia şi consumul.
Fiecare copil să facă un sport, iar cei invalizi să joace şah, table etc. “

Textul de mai sus a fost scris de un elev de gimnaziu, de clasa a opta, la ora de Cultură civică în 2005. La 15 ani de la căderea comunismului. Este un tânăr născut şi crescut în democraţie, deci nu se poate spune că ar fi un nostalgic după vremurile de dinainte de 1989.
În 2009 şi-a votat pentru prima oară preşedintele şi nu cred că între timp şi-a schimbat punctul de vedere. Dimpotrivă, a avut toate motivele să şi-l menţină.

Va vota şi o nouă Constituţie dacă va corespunde viziunii sale despre „societatea perfectă“.

joi, 8 aprilie 2010

Madam Plăcy dă cu praf peste patinoare

Imediat ce a fost executată, în direct la TV (cred eu că la rugămintea unor colegi de partid), pentru ţarcurile placate cu plastic plătite la preţ de vilă cu piscină, Madam Plăcy a ţinut să de dezvinovăţească într-o replică, pe blogul personal. Preluată imediat de deontologul domn C.

În calitate de mamă iubitoare, fost ministru responsabil, afaceristă de succes şi parlamentar interesat de încă un mandat, Madam Plăcy a explicat, în cuvinte simţitoare, de ce, pentru cine şi mai ales cu câtă dragoste au fost amenajate (în nici un caz construite) ceea ce numeşte domnia sa patinoare.

După lectura primelor fraze mi-au dat lacrimile.

Înaintând cu cititul, pe măsură ce mă apropiam de final, mi-am dat seama că lacrimile provin de la praful pe care Madam Plăcy mi-l aruncă în ochi. Încercând să mă prostească în calitatea mea de votant în colegiul dumneaei. Pentru că s-a dezvinovăţit încercând să ne convingă doar de necesitatea amenajării ţarcurilor, fapt pe care nimeni nu l-a contestat. Problema este preţul, de trei ori mai mare, l-a care s-a făcut.

Or, în calitatea sa de ministru, ordonator de credit, cum se zice la noi la ţară, înainte să scoată bănuţu’, Madam Plăcy trebuia să se intereseze dacă preţul este corect. Măcar din curiozitate, dacă nu din responsabilitate. Şi era extrem de simplu de aflat, căutând, aşa cum ne-a învăţat domnul Băsescu, pe Google. Sau, ca să înţeleagă şi Marean Vanghelie, pe Goagle.

Trebuia să se intereseze măcar şi pentru simplu fapt că predecesoarea sa din fruntea MTS, Monica Iacob Ridzi, şi-a pierdut scaunul tocmai pentru asemenea bisnisuri.

Madam Plăcy nu a făcut acest lucru, de unde, trag concluzia că ori a fost complice la toată combinaţia şi şi-a tras partea, ori a fost o incompetentă pe care şmecherii au dus-o de nas, ori a durut-o în cur de banii MTS pentru că nu erau de la ea din firmă.

joi, 1 aprilie 2010

Doamna P executată în direct la TV



Abia de s-a uscat cerneala (metaforic vorbind) de pe polemica cu domnul X pe tema patinoarului din plastic şi abia de s-au risipit fiorii provocaţi, pe dosu-i senatorial, de limba catifelată a domnului C, că dopamna P s-a trezit într-un mare rahat.

Acuzată de nişte ziarişti haini şi invidioşi pe succesurile sale, că a băgat mâna în banul public.

Astfel, cică, cele mai minunate dintre cele mai minunate minuni, minunat realizatede minunata doamnă P, în minunatul mandat de minunat ministru al minunatului guvern condus atât de minunat de minunatul domn Boc, minunatul premier desemnat de minunatul preşedinte Traian Băsescu, din rândurile minunatului partid care se numeşte, atât de minunat PDL, respectiv minunatele pationare din atât de minunatul plastic minune, ar fi de fapt un minunat tun dat într-un chip atât de minunat de un minunat afacerist din judeţul Cluj. Dar să încheiem cu minunile şi să revenim cu picioarele pe pământ.

Ziariştii, repet, haini şi invidioşi, spun că ţarcurile placate cu plastic de care doamna P este atât de mîândră au fost plătite de trei ori mai mult decât valorează. Umflând buzunarul colegului de partid, un oarecare domn Silagy.

Nu voi intra în detaliile investigaţiei jurnalistice, cei interesaţi putând s-o citească direct de la sursă , însă nu pot să nu remarc felul în care a fost executată doamna P, pe acest subiect, în direct, la Realitatea TV. Exact când credea că a fost invitată să vorbească despre amenzile de circulaţi şi să-şi etaleze, în public, noua faţă, remodelată.

De mult n-am mai văzut o asemenea execuţie şi un politician care să se prindă cu atâta uşurinţă în capcana ziariştilor, precum doamna P.

Şi aş mai remarca, răutăcios, încă un lucru.

Investigaţia aceasta ar fi putut porni de la Focşani, din peniţa (tot metaforic vorbind) domnului X. În realitate, domnul N. Era ajuns să compare valoarea la care a fost amenajat patinoarul, minunea doamnei P, cu alte oferte de pe piaţă. Dacă ar fi făcut-o, n-ar mai fi ajuns subiect de creaţie literară şi nici al miştourilor doamnei P sau a fanilor săi.

Ar fi fost necesar, doar, să renunţe, pentru câteva ore, să asculte ultimele manele apărute pe piaţă şi să caute pe internet şi altceva decât fotografii porno.


P.S.1: Stimată doamna P, dacă îmi permiteţi, un sfat. Când mai veniţi la TV, să vorbiţi în faţa naţiunii, lăsaţi aroganţa la intrare. Modelul Oana Badea nu vă prinde şi nici nu este justificat de performanţele guvernării partidului din care faceţi parte. Dimpotrivă, irită pe majoritatea românilor.


P.S.2: Când mai acceptaţi o invitaţie la o emisiune, aveţi grijă să vă pregătiţi pentru toate subiectele în discuţie ca să nu mai fiţi luată prin surprindere. E bine să vă interesaţi din timp de TOATE temele ce se vor dezbate, aşa cum fac toţi politicienii serioşi. Încă de pe vremea lui Kennedy.