duminică, 28 februarie 2010

De ce e Boc prost şi duduia Trăilă, de la ANRMAP, incompetentă


S-o lămurim din start:

Emil Boc este prost pentru că o ţine pe Cristina Trăilă, colega sa incompetentă, la conducerea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP).

Pentru necunoscători, este vorba de instituţia care ar trebui să vegheze ca toate achiziţiile pe bani publici din ţara asta să se desfăşoare conform legii. Pentru cei cu memoria scurtă, duduia Trăilă este cea care, folosindu-se de ANRMAP, a încercat să le scoată basma curată pe Moni şi pe Nutzi , din scandalurile de corupţie în care au fost implicate. De unde şi reţinerea lui Boc în a o demite.

Dar, destul cu introducerea şi să trecem la demonstraţie.

În urmă cu câteva zile, câţiva băieţi din Guvern, în frunte cu Emil Boc, zis şi Pinguinul, s-au gândit că n-ar fi rău ca, pe praful ăsta, să facă oleacă de ordine pe piaţa publicităţii de stat, ca să nu se mai ducă banii oriunde şi la oricine. Ci doar la cine trebuie.

Din această zbatere intelectuală a luat fiinţă Memorandumul Guvernului nr 398/2010, cu tema: „Suspendarea încheierii contractelor de publicitate şi promovare“. Ca să fie clar ce şi cum.

La rându-i, duduia Trăilă, în calitatea ei, s-a gândit că n-ar fi rău să-şi pună amprenta personală asupra documentului interpretându-l pe înţelesul tuturor. Din păcate, nu s-a oprit doar aici. Dorind să ne lumineze pe noi, ignoranţii, a pus interpretarea-i personală pe hârtie sub forma unei Notificări şi a postat-o pe site-ul ANRMAP. Însă, nota nu doar că nu lămurea ce a vrut să zică Pinguinul dar spunea cu totul şi cu totul altceva decât documentul pe care ar fi trebuit să-l clarifice.

Fapt ce dovedeşte incompetenţa duduii şi prin deducţie prostia lui Emil Boc.
Mai grav, nota a ajuns şi în presă înainte de a fi corectată, generând, pe bună dreptate, un val de indignare.
Ceea ce a făcut ca cineva din Guvern să întrebe pe un ton ridicat: „Cine p..la mea e dobitoaca asta care nu ştie să citească o hârtie şi cine pi..da mă-sii e boul care o ţine în braţe?“ Dar, cu toate că tonul ridicat a zguduit zidurile în Palatul Victoria, Emil Boc s-a făcut că plouă.

Însă, vineri 26 februarie, chiar de dimineaţă, a dat dispoziţie ca notificarea să fie scoasă de pe site-ul ANRMAP şi înlocuită cu memorandumul.

Acum că v-am spus povestea, vă voi lămuri şi în legătură cu diferenţele dintre cele două acte oficiale, pentru cazul în care n-aţi avut curiozitatea, până acum, să le descoperiţi singuri:

1. Memorandumul spune: timp de 6 şase luni, începând cu data de 17 februarie 2010 până la data de 17 iulie 2010, nu se va încheia nici un contract de publicitate şi/ sau promovare.“

Duduia Trăilă interpretatează: „autorităţile publice nu vor mai încheia nici un contract de publicitate şi/ sau promovare în cursul anului 2010 ;

2. Memorandumul spune: „se aplică tuturor ministerelor şi structurilor subordonate Guvernului şi ministerelor.“
Duduia Trăilă interpretează: „autorităţile publice“, băgând în aceiaşi oală primăriile şi consiliile judeţene care nu sunt în subordinea Guvernului sau a ministerelor;

3. Memorandumul spune: „În privinţa contractelor de publicitate şi/sau promovare, aflate în derulare, executarea acestora se suspendă (...)“
Duduia Trăilă interpretează: „Executivul a decis anularea tuturor procedurilor de atribuire aflate în derulare (...) ce au ca obiect publicitatea şi/sau promovarea.“;

3. Memorandumul spune: „În cazul în care apare o situaţie excepţională care necesită demararea procedurilor de atribuire a unui contract de publicitate/promovare, ordonatorul principal de credit va demara procedura numai în baza aprobării prealabile a Primului Ministru.“

Duduia Trăilă interpretează: „Prin excepţie, autorităţile contractante care au în derulare sau care intenţionează să iniţieze o procedură de atribuire a unui contract de publicitate şi/sau promovare care implică fonduri structurale, sunt obligate să solicite acordul prealabil al Prim ministrului Emil Boc“.
Practic, restrânge cazurile de excepţie doar la cele care implică publicitatea / promovarea pe banii UE.
Faza mai mişto este că, Emil Boc nu poate, nici în visele sale cele mai erotice, să controleze publicitatea/ promovarea pe banii europeni pentru că aceasta face obiectul unor reglementări speciale cu caracter obligatoriu, încheiate între UE şi Guvernul României. Mai mult, există şi programe de finanţare europeană care urmăresc tocmai promovarea şi publicitatea - DMI 5.3 din POR: „Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică“.
Şi ar mai fi un amănunt.

Duduia Trăilă face referire la Prim ministrul Emil Boc, ceea ce poate induce ideea, eronată, că prevederile memorandumului sunt valabile doar dacă Emil Boc rămâne prim-ministru.

Având în vedere toate acestea, la final mai spun o dată: Emil Boc este prost pentru că o ţine în funcţie pe Cristina Trăilă care este o incompetentă.


miercuri, 24 februarie 2010

Cum funcţionează presa românească. Superficial


Motto: „Nu există adevăr ci doar reportaje“
(replică dintr-un film)
Una din tarele cu care se confruntă mass-media românească (principala, cred eu) este superficialitatea. Cauzată, pe de o parte de goana după audienţă cu orice preţ, pe de alta, de promovarea, în redacţii, a unor oameni mediocri sau lipsiţi de experienţă. Din raţiuni economice. Un ziarist începător sau unul limitat din punct de vedere intelectual va accepta un salariu mai mic decât un jurnalist valoros.

Nu puţine sunt cazurile în care ştirile sunt preluate de la o instituţie media la alta, fără ca cel ce o face să-şi mai bată capul să le verifice sau să le completeze ]n conformitate cu realitatea. Lucru care se reflectă în calitatea materialelor publicate.

Să presupunem că lansează în spaţiul public o informaţie potrivit căreia un personaj – preşedintele ţării – a clocit un ou (scuze pentru lipsa de originalitate). Imediat, se vor găsi câţiva (televiziuni, radiouri, bloguri etc. ) s-o redea identic, sub formă de NEWS ALERT, fără să-şi pună problema dacă este reală.

În faza a doua, alte instituţii media care iniţial aveau îndoieli cu privire la veridicitatea ştirii, o vor prelua şi, ca să nu se spună că i-au copiat pe primii, o vor completa. Pe lângă datele iniţiale vor prezenta o poziţie oficială a Administraţiei Prezidenţiale (care, evident, va nega) de care, ulterior, nu va ţine nimeni cont sau/ şi opinia unui specialist în ouă. De cele mai multe ori ambiguu: „N-am mai auzit, dar nu exclud.“

În faza a treia se vor pune în mişcare şi cei mai sceptici dintre ziarişti, din proprie iniţiativă sau împinşi de şefii din redacţie: „Ceva este adevărat, din moment ce atâţia oameni comentează. Trebuie să dăm şi noi“.

Şi pentru că, până la acel moment s-a cam spus tot, vor scormoni în trecutul omului, îi vor căuta rudele, vecinii, prietenii, profesorii, coleguii de şcoală ş.a.m.d. Ca să dea consistenţă materialului. Vor identifica un verişor de-al doilea de-al bunicii din partea mamei unui unchi al tatălui. Acum în vârstă de 98 de ani el îşi va aminti că, în urmă cu vreo cincizeci de ani, a auzit o poveste asemănătoare despre nepot din partea unei surori de-a mamei unui alt văr de-al bunicului mamei preşedintelui. Atunci nu i-a venit să creadă dar, dacă s-a întâmplat şi acum, înseamnă că este o trăsătură de familie.

În paralel, subiectul va fi dezvoltat în talk-show-uri la radio şi TV. Comentatori, medici, susţinători şi contestatari, astrologi etc. îşi vor da cu părerea, vor aduce argumente pro şi contra, vor face speculaţii pe marginea culorii a mărimii sau a semnului zodiacal.

De aici vor lua naştere alte ştiri, pe aceiaşi temă, dar având subiecte diferite. Cum ar fi: „Cu o zi înainte să clocească oul, preşedintele a vizitat o fermă de găini“ sau „O mătuşă a preşedintelui a cumpărat o clocitoare, chiar în ziua în care presa a făcut dezvăluirile despre ou“.

Povestea va lua amploare odată cu numărul celor care îşi vor da cu părerea din auzite sau din bănuite.
Iar publicul, asaltat din toate părţile, va ajunge să creadă, dacă nu în totalitate măcar parţial, că are un preşedinte care cloceşte ouă.

În scurt timp şi un studiu de caz aplicat.

marți, 23 februarie 2010

Ion Iliescu şi arta politică


La ultimul Congres al PSD, Ion Iliescu şi-a arătat, din nou, clasa de mare politician, poate singurul din România.

A transformat un outsider, Victor Ponta, într-un învingător şi, totodată i-a umilit pe „nesăbuiţii“ care în 2005 au vrut să-l scoată anticipat, la pensie. Demonstrându-le că nu sunt în stare nici măcar să văruiască, în PSD, ceea ce a construit el, „ un bătrânel de 80 de ani “ .

Ca să-şi atingă scopul, Iliescu n-a bătut cu pumnul în masă, n-a ameninţat şi nici n-a cerut să se schimbe regulamentul în favoarea sa, ca un politruc . Dimpotrivă, folosindu-se de regulile existente, adaptându-le scopului său, profitând de slăbiciunile celorlaţi, a elaborat şi pus în practică strategia câştigătoare.

Iar acest lucru merită admirat, deoarece nu este la îndemâna orişicui.

Neo comunismul a la Boc


De aproape un an, Boc şi prietenii toacă continuu, la OTV sau laB 1, despre privilegii, salarii, pensii, îndemnizaţii de boală şi, mai nou, alocaţii nesimţite. Care ar trebui reduse la maxim.

Ca să instaurăm echitatea socială, declamă Boc, canalizând, astfel, oprobiul unei populaţii din ce în ce mai paupere, în direcţia celor care, fofilânndu-se printre meandrele legislative, beneficiază de venituri mai mari. Nu neapărat ilegale.

Orbiţi de indignare, oamenii nu mai disting ce se ascunde în spatele mâniei proletare căreia, ne îndeamnă Boc,să-i dăm curs. Că, în realitate, aşa zisa reformă a salariilor şi pensiilor urmăreşte, pe termen mediu şi lung, uniformizare veniturilor la nivelul de jos.

Total diferită de acel „Să trăiţi bine!“ din 2004.
Fără nici o legătură cu criza economică, pentru că altfel, legea ar fi precizat că este vorba doar de măsuri cu caracter temporar, până la îmbunătăţirea situaţiei economice.

Boc ne propune instaurarea egalităţii în sărăcie.

Adăugaţi aici fiscalizarea aberantă a firmelor – forfetarul, majorarea asigurărilor sociale, plata anticipată a impozitului pe profit etc. – a cărei finalitate este distrugerea mediului de afaceri privat. Concomitent cu menţinerea în funcţiune şi protejarea întreprinderilor de stat, în ciuda pierderilor pe care le înregistrează.

Mai puneţi alături şi dorinţa ministrului Finanţelor de a majora impozitele agricole şi pe proprietate într-o ţară care abia mai răsuflă din cauza nivelului ridicat de taxe şi impozite raportat la veniturile reduse, după care trageţi linie.

Concluzia este că actuala putere nu e nici pe departe de dreapta, aşa cum se autoproclamă. Nu este nici măcar de stânga. Măsurile prin care înţelege să guverneze, plasează PD-L undeva la extrema stângă.

În rândul partidelor de orientare comunistă.

joi, 18 februarie 2010

Prezumţia de vinovăţie


„Hoţii de pensii se ascund în spatele invalizilor şi a celorlalte categorii de sociale care primesc îndemnizaţii de boală. Infractorii se îmbuibă din banii poporului, după ce au falsificat acte medicale cu complicitatea doctorilor imorali. Dar vom avea noi grijă să-i demascăm şi să recuperăm ceea ce au furat“.

Discursul acesta îl auzim aproape zilnic, la fiecare apariţie televizată a lui Emil Boc şi a colegilor săi din Guvern. O întreagă categorie de oameni, a asistaţilor social sunt arătaţi cu degetul şi demonizaţi, fără ca acuzatorii să ne prezinte o dovadă. Fără să fi început, măcar, o investigaţie care să indice o asemenea practică.

Ni se spune doar că dosarele de pensionare pe caz de boală vor fi verificate la sânge. Până atunci, însă, cei ce beneficiază de asemenea îndemnizaţii sunt, în opinia lui Boc, potenţiali infractori.

Acelaşi punct de vedere l-a avut premierul în 2009, când a introdus impozitul minim. A justificat introducerea sa spunându-ne că va curăţa economia de evazioniştii care s-ar fi ascuns în spatele IMM-urilor.
La fel ca şi acum, la grămadă, Guvernul a insultat o întreagă clasă economică, a micilor întreprinzători, acuzând-o de furt .

Consecinţele sunt cunoscute din statisticile de la Registrul Comerţului. Numărul IMM-urilor care şi-au închis porţile, preferând să-şi trimită angajaţii în şomaj, în loc să aducă bani de acasă, a explodat. Dar cu toate acestea, culmea nesimţirii, după un an de aplicare, acelaşi Boc ne-a anunţat, triumfător, că impozitul minim şi-a atins scopul.

Fără să ne spună cu cât s-a redus evaziunea şi, mai ales, cu ce consecinţe.

Potrivit aceloraşi statistici, nu doar că nu s-a redus evaziunea, dar a scăzut şi nivelul taxelor şi impozitelor colectate la buget. Pentru că, mulţi dintre cei care n-au plătit au afacerile pe chituci, din cauza crizei.

Însă, din perspectiva Executivului şi a lui Emil Boc, toţi micii întreprinzători şi toţi pensionarii pe caz de boală sunt infractori, chiar fără să li se dovedească vreo vină. Doar datorită apartenenţei la aceste categorii. Şi, tot după mintea lui, ar trebui trataţi ca atare, atât de autorităţile statului cât şi de opinia publică. Până când îşi vor demonstra nevinovăţia.

Micii afacerişti închizându-şi afacerile sau plătind,indiferent dacă au sau nu de unde, ceea ce le pretinde Fiscul iar invalizii şi bolnavii renunţând la îndemnizaţii.

marți, 16 februarie 2010

Infractorii de onoare ai PD-L


Că într-un oraş de peste 100 de mii de locuitori cât numără Râmnicu Vâlcea, un sfert sunt de acord cu desemnarea unui puşcăriaş drept cetăţean de onoare, pot înţelege. E oraşul lor, omu’ lor, fac ce vor. În ce mă priveşte, eu nu pot decât să am grijă ca pe viitor să mă ţin cât mai departe de un asemenea loc.

Nu este deloc indicat să îţi petreci prea multă vreme într-un loc în care infractorii sunt priviţi cu atâta simpatie.

Grav este că partidul aflat la putere,în cazul de faţă PD-L, îşi însuşeşte punctul de vedere al celor 25% dintre localnici şi îl transpune în realitate. Chiar dacă este vorba doar de consilieri locali.

Însă cel mai revoltător este că gestul pedeleilor de la Vâlcea a fost legitimat de conducerea centrală a partidului care nu a luat atitudine împotriva sa. Ceea ce deschide noi perspective în această direcţie.

Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla, în viitor, în cazul în care un ministru, să zicem Monica Iacob Ridzi, ar fi condamnat pentru corupţie. Numele său ar putea fi atribuit oraşului în care s-a născut sau în care domiciliază. Bineînţeles tot la iniţiativa unui grup civic.

Şi uite aşa, am avea Petroşani-Ridzi, Pleşcoi-Nutzi, Murtfatlar-Băse etc.

vineri, 12 februarie 2010

Ipocrizia „anticomuniştilor“ portocalii


Nu sunt un fan Marius Oprea pentru că, după părerea mea, în multe cazuri, a făcut anumite jocuri politice, în favoarea unui anumit partid. Omul merită, însă, toată consideraţia pentru eforturile pe care le face ca să redea familiilor, chiar şi după cincizeci de ani, corpurile martirilor omorâţi de comunişti.

Gestul valorează de miliarde de ori mai mai mult de cât raportul Tismăneanu sau deconspirarea Securităţii. Cu care se laudă Traian Băsescu, ori de câte ori i se dă prilejul, la OTV sau laB 1.

Pentru victimele terorii comuniste şi pentru cei care şi-au pierdut rudele sau prietenii atunci, recuperarea morţilor echivalează cu adevărata condamnare a comunismului. Doar ei au cunoscut adevărata suferinţă, în puşcării sau în domicilii forţate, bătuţi şi schingiuiţi, forţaţi cu pistolul la cap să-şi denunţe fii, fraţii sau părinţii la securitate.

Aceşti oameni nu pot fi păcăliţi cu anticomunismul de ocazie afişat, cu ipocrizie, la manifestările electorale sau la şedinţele de partid. Oricare dintre ei, dacă îi vei întreba, îţi va spune că Băsescu, Boc, Tismăneanu sau Patapievici sunt la fel de comunişti precum Geoană, Năstase sau Iliescu.

Pentru că respectul lor nu poate fi câştigat prin vorbe sau lozinci ci prin fapte precum cele ale lui Marius Oprea. De aceea, înlăturarea sa de la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc este privită drept o victorie a comunismului şi a Securităţii.

Iar înlocuirea cu Vladimir Tismăneanu, fiul unui nomenclaturist care a făcut carieră în epoca celei mai crunte prigoane împotriva celor ce nu îmbrăţişau ideile marxism-leninismului, reprezintă o gravă insultă.

Lucru care nu-i deranjează prea tare pe „anticomuniştii“ portocalii. Deoarece numărul celor insultaţi, foşti deţinuţi politici şi luptători anticomunişti se reduce pe zi ce trece datorită vârstei şi a bolilor căpătate în locurile de detenţie sau de exil.

Spre deosebire de foştii securişti care se bucură, încă de pensii consistente şi de tratamente scumpe în centre de sănătate special. Şi care, mulţumită conexiunilor şi dosarelor pe care încă le mai deţin, încă aui o influenţă puternică în societatea românească.

miercuri, 10 februarie 2010

Ridzi Reloaded


Ca să nu-l mai înjure lumea pe Pinguinul de la Guvern pentru scăderea pensiilor şi salariilor şi creşterea taxelor şi a şoimajului, Casa de Filme Cotroceni a lansat pe piaţă noua producţie Ridzi Reloaded. Aceiaşi acţiune, cu aceiaşi actori, dar cu câteva replici în plus. Înregistrate de DNA şi făcute publice pe surse, prin intermediul unor băieţi care nu pun prea multe întrebări.

Scenariul a fost construit la mare fineţe, pentru atmosferă, cu o grămadă de detalii nesemnificative din anchetă şi dialoguri picante, menite să insinueze implicarea Tataului. Fără a se apropia destul de mult încât să se facă o legătură clară cu el sau ai lui.

Exact cât să dea de treabă talk-show-iştilor dar să poată fi combătută, oricând, cu succes de apărătorii săi şi luată în hăhăit de el însuşi.

Din toată povestea lipseşte motivaţia reală pentru care Monica Iacob Ridzi şi-a pus în joc cariera de ministru şi libertatea pentru că este greu de crezut că a făcut-o ca să strângă bani pentru vila şi maşina personală.

Însă, nici EvZ şi nici Tolo & GSP nu îşi duc investigaţiile dincolo de faptele ex-ministrei. Nici una dintre sursele citate aceştia, care, de altfel, se dovedesc foarte bine informate, nu suflă un sunet despre motivele pentru care ex-ministra a „sifonat banul public“.
Iar o asemenea abordare a subiectului nu este nici profesionistă şi nici deontologică.

marți, 9 februarie 2010

Sherlock Holmes şi misterul din mintea lui Cristinel. Irimia (II)


Aşa cum a promis, imediat ce la TV s-a anunţat că nu s-a înregistrat nici un câştigător la Loto 6/49, celebrul detectiv Sherlock Holmes a reluat demonstraţia care în final trebuia să ducă la dezlegarea misterului din mintea lui Cristinel. Pentru mai multe amănunte citiţi prima parte .

- Nici săptămâna asta nu mi-au ieşit decât trei numere. Ceva necurat se petrece la Loterie, reluă discuţia celebrul detectiv, după ce închise televizorul şi aruncă, cu năduf, telecomanda pe măsuţa din apropiere.

- Şi mie mi-au ieşit tot trei numere.

- Asta este, încercăm data viitoare. Dar să continuăm pentru că îţi rămăsesem dator cu o lămurire. Să îţi spun, dragă Watson, de ce cred eu că povestea este o prostie şi că misterul este doar în mintea lui Cristinel. Ai văzut că toată povestea se învârte în jurul unei aşa zise fraude cu fonduri europene. Mai precis, dragul meu Watson, Cristinel, prin peniţa celui care i-a scris, susţine că banii de la UE, destinaţi reabilitării centrului respectiv, ar urma să acopere nişte lucrări efectuate doar pe hârtie. Iar dovada acuzatoare ar fi o anume hotărâre, nr 53, a Consiliului Judeţean prin care se aprobă modificarea unor indicatori tehnico-economici. De acord?

- Da.

- Ei bine, soluţia problemei este chiar dovada acuzatoare.

- Cum aşa, Sherlock ?

- Îţi voi explica, dar mai întâi te rog să-mi dai pipa de pe birou, de lângă tine.

Dr. Watson îi îndeplini rugămitea partenerului. Celebrul detectiv o luă, îi mulţumi şi, după ce o umplu cu tutun din cel mai fin, o aprinse. Pufăi de câteva ori şi trimise în aer câteva rotocoale de fum care, pe măsură ce se ridicau spre tavan, formau literele C, R, I, S, T, I, N, E, L, I, R, I, M, I, A, E,S,T, E, P, R, O, S, T, Z, I, A, R, I, S, T. Apoi, chicoti, încântat de ceea ce reuşise.

- Dragul meu, denunţătorul vorbeşte despre suplimentarea unor sume alocate de Consiliul Judeţean pentru lucrări la respectivul obiectiv. Or, în realitate, hotărârea modifică o serie de „indicatori tehnico –economici“ (cu enumerarea cărora nu te mai plictisesc deoarece îi poţi citi şi singur), aprobaţi printr-o altă hotărâre, nr 5, din 2007. Dacă vei avea curiozitatea să parcurgi hotărârea din 2007, aşa cum ar face orice ziarist începător, vei constata că nu este vorba de investiţii aflate în faza de execuţie. Este vorba de investiţii aflate în faza de studiu de fezabilitate. Mă urmăreşti?

- Oarecum. Dacă am înţeles bine, în 2007, Consiliul Judeţean a aprobat, un studiu de fezabilitate pentru reabilitarea şi modernizarea unor clădiri aparţinând centrului Elena Doamna. Iar în 2009, s-a aprobat modificarea unor indicatori din acestui studiu. Corect?

- Exact. Practic au fost actualizate, conform legii, preţurile din devizul general. Abia apoi urma să se treacă la execuţia propriu-zisă, în momentul existenţei fondurilor necesare. Între timp, s-a aprobat proiectul de finanţare europeană pentru reabilitarea întregului complex de la Elena Doamna, în baza unei documentaţii care nu se suprapune cu studiul actualizat.
- Încep să înţeleg.

- Deci, ca să concluzionez, dragul meu Watson, nu este vorba de o dublă finanţare ci doar de interpretarea greşită a unor informaţii din hotărârile Consiliului Judeţean. Era de ajuns ca acest Cristinel să întrebe un specialist şi s-ar fi lămurit. Însă nu a făcut-o…

- Acum am priceput de ce ai spus, la început, că singurul mister aici este felul prost în care funcţionează mintea lui Cristinel.

- Bineînţeles. Elementar Watson. Vrei să îmi mai torni, te rog o ceaşcă de ceai? Încerc să înţeleg dacă Cioacă şi-a făcut, totuşi, nevoile între Rucăr şi Bran...


(SFÂRŞIT)




Scutul american taie conducta de gaze ruseşti


În timp ce americanii ne-au introdus, cu tot cu scut, în grupul select al ţărilor potenţiale ţinte pentru grupările teroriste, ruşii au hotărât, la rându-le să ne facă o altă surpriză. În plin viscol au anunţat că ne vor tăia gazele.

Adică au bătut şaua ca să priceapă tot românul că americanul nu protejează împotriva gerului şi, la o adică, nici nu ieftineşte factura la încălzire. Ba dimpotrivă, s-ar putea să o scumpească, dacă ruşii, la mişto ne vor impune un alt preţ mult mai mare, pentru gazul cumpărat de la ei. Chestie care nu ne va face viaţa mai uşoară ci, dimpotrivă.
Başca cele câteva rachete iraniene care s-ar putea să ne pice în cap, dacă americanilor le va trece prin cap să se încontreze cu soldaţii Ayatolahului.

Or, având în vedere culoarea căcănie a vremurilor ce va să vină asupra noastră, suprapunându-se peste calamitatea numită guvernarea Emil Boc, ar trebui ca preşedintele să apeleze, din nou, la voinţa suverană a poporului.

Şi să ne întrebe ce ne-ar încălzi mai tare, gazul mai ieftin de la ruşi sau scutul american anti iranian.

Sherlock Holmes şi misterul din mintea lui Cristinel. Irimia (I)


Într-una din serile trecute, în timp ce românii se luptau cu viscolul iar Emil Boc stingea lumina în tot cartierul încercând să-şi calce singur (iarăşi!!!!) pantalonii, celebrul detectiv Sherlock Holmes şi asistentul său, dr. Watson îşi sorbeau ceaiul de muşeţel cu gălbenele în faţa şemineului electric. Aparat de calitate, fabricat în China şi vândut fără licenţă în Europa.
Şi ca să nu se plictisească în timp ce aşteptau să se anunţe la TV numerele câştigătoare la 6/49, s-au apucat să dezlege marile mistere ale omenirii. De la moartea dinozaurilor şi până la dispariţia Elodiei. La lumina flăcărilor de halogen, celebrul detectiv căuta o răspunsul corect pentru celebra întrebare diaconesciană „Şi-a făcut nevoile Cioacă între Rucăr şi Bran?“

Era prea mult, însă, chiar şi pentru Holmes.

Văzându-şi partenerul incapabil să iasă din cercul vicios al deducţiilor ilogice, dr. Watson interveni, schimbând subiectul:
- Dragul meu Holmes, las-o pe Elodia în seama lui Dan Diaconescu. Altfel, dacă îi vei dezlega misterul, va trebui să închidă „Televiziunea poporului“. Şi atunci de unde bani pentru yahturi, maşini scumpe şi locuinţe de lux? Unde mai pui că Băsescu, Boc şi Udrea nu vor mai avea unde să se producă şi vor fi obligaţi să apeleze la Mogulii cei răi ca să se mai vadă la televizor. Îţi propun, în schimb, să-i întindem o mână lui Cristinel Irimia. Băiatul cere ajutor ca să dezlege misterul unei posibile fraude la centrul „Elena Doamna“ din Focşani.

- Watson, te rog... Singurul mister aici este felul în care funcţionează mintea lui Cristinel. Adică prost.

- Dar, Holmes...

- Nu mă întrerupe, te rog şi îţi voi explica. Băiatul a primit un pont de la o sursă jurnalistică. Cel puţin aşa spune. Chiar şi tu ştii că nici un ziarist care prinde un capăt de informaţie, din care ar putea ieşi un material investigaţie, nu o va face publică în felul acesta. Va verifica singur toate detaliile şi va publica un articol. Pentru că aşa se face meseria, nu copiind din comunicatele de presă ale DNA sau ale poliţiei. Este elementar. Dacă ar fi procedat precum acest Cristinel, Carl Bernstein şi Bob Woodward n-ar fi dat de capătul afacerii Watergate nici până în ziua de astăzi.

- Cred că te înşeli Holmes, băiatul este ziarist sportiv, nu se ocupă de investigaţii. Nu avea de unde să ştie cum se procedează.

- Atunci, să scrie doar despre ceea ce se pricepe, despre cornere şi despre loviturile de la 11 metri.

- Ai dreptate. Şi totuşi, să revenim la subiect…

- Am să te lămuresc, dar un pic mai târziu după ce vedem numerele la Loto.


(VA URMA)

luni, 8 februarie 2010

Pinguinul pe viscol


De plictiseală, singur acasă, Pinguinul de la Palatul Victoria a convocat Comitetul pentru situații de urgență. Duminică pe la prânz, în direct, la oră de maximă audiență. Asta pentru că, pe de-o parte, Asociația de locatari i-a interzis să-și mai calce singur pantalonii, ca să nu mai lase blocul fără curent electric, iar, pe de alta, ședința se transmitea în direct la TV.

Și nu putea rata ocazia de a-și arăta mușchii proaspăt lucrați la sală.

Numai că, surpriză, în tradiția bunelor relații care guvernează Executivul, miniștrii, inclusiv Funeriu, l-au onorat cu absența. Marș mă d-aici!

Doar nu erau să-și strice week-endul pentru un amărât de cod galben-portocaliu, de dragul unui pinguin. Vorba cântecului:

„Un pinguin conduce Guvernul
Și totul se mișcă greu, greu, greu
Un pinguin ce-aduce infernul
Dar care se crede zmeu.“

miercuri, 3 februarie 2010

Media față cu sibutramina


Zilele trecute, mass-media a anunțat că fotbalistul Adrian Mutu a fost depistat pozitiv la un control anti-doping. Știrea, potrivit căreia s-a dopat cu pilule care conțin sibutramină, folosite în tratamentul obezității, a fost prezentată de toate televiziunile și ziarele românești. Mai ales că este recidivist.

Dincolo de caracterul exploziv al reportajelor ar trebui menționat și felul „profesionist“ în care mass-media românească a relatat informațiile referitoare la cazul Mutu. Bineînțeles, preluate de la autoritățile italiene.

Toată lumea a prezentat numele substanței și efectele pe care le produce asupra celor care apelează la ea. Senzația de sațietate și plusul de energie. Și poate n-ar fi fost atât de grav dacă lucrurile s-ar fi oprit aici.

Însă, probabil din dorința de a da lovitura pe piața știrilor, unele televiziuni, precum Pro-TV, au mers și mai departe, dezvăluind numele medicamentelor care conțin substanța, pe cel al producătorilor și prețul de comercializare. Și ca să fie totul ca la carte, au cerut opinia unor specialiști care au arătat că, în anumite combinații, pastilele respective pot da stări euforice. Asemenea unor droguri.

Exact ceea ce și-ar dori să afle cineva dornic să experimenteze tratamente minune pentru slăbit, în ciuda riscurilor pe care le presupun.

Pentru că trebuie să fie eficente, din moment ce le folosește și Mutu.

luni, 1 februarie 2010

Președinție de cumetrie




Sâmbătă, 30 ianuarie 2010. În noaptea precedentă, astrele s-au aliniat într-un anumit fel. Bobii aruncați de adevăratele fiice ale Mamei Omida, ale Mamei Campina și ale altor mame din șatră s-au rostogolit. Pe fața de masă cumpărată din angrou cu 10 lei.

Înainte de răsărit, exact în momentul în care întunericul se destrăma în fâșii, lăsând locul luminei zilei, maidanezii au început să latre. Spre lucrătorii de la Salubritate care se încălzeau, lângă tomberoane, cu câte o cafea de la automatul din colț și o sticlă de pufoaică.

Chiar și vrăjitorul personal, celebrul Aliodor, a băut o cafea, de dimineață. Și asta imediat ce s-a trezit. Înainte de a întreba constructorul, la telefonul plătit de Administrația Prezidențială, care mai este stadiul lucrărilor la cartierul din Vaslui.

Pentru un inițiat, toate acestea reprezentau semne de necontestat că în această zi urma să se petreacă ceva important. La concurență cu întrunirile politice ale PNL și PD-L de la Poiana Brașov.

Ziua de 30 ianuarie 2010 va rămâne în istoria ezoterică a umanității pentru ceva mult mai tare, mai măreț, mai glamorous, ca să nu zic mai lucitor. Pentru că a găzduit niște super-evenimente.

Pe de o parte concursul Miss Piranda 2010 și încoronarea Regelui Manelelor ce urma să fie ales dintre Salam, Guță și Jan de la Craiova.

Iar pe de alta, de departe cel mai tare și mai superior și mai mișto dintre toate, botezul Renatei Doinița, fiica Formației, fata lui Bercea Mondialu’,alias Președintele rromilor, cumătru cu Teodor Stolojan și cu mai mulți magistrați, procurori și judecători.

Micuța și nevinovata Doinița a fost botezată de Mircea Băsescu, fratele președintelui României. Fapt ce a dat posibilitatea celuilalt președinte să intre în cealaltă familie prezidențială. Cu dosare penale cu tot.

Și chiar dacă Traian s-a ținut, strategic, departe de petrecerea de botez, preferând, sanchi, să-și petreacă uichendul la munte, tot cumătrul lui Bercea se cheamă că este. Că așa se zice în popor.

Astfel, nimic nu-l va împiedica pe Mondialu’ să-l sune pe cumătrul Traian, pe telefonul roșu, exact în momentul în care se va afla în fața unui procuror pentru vreo evaziune, ceva. Dar asta numai pentru că își va aduce aminte, brusc, la audieri, să-l felicite pentru ziua de naștere ce urmează peste câteva luni.

În nici un caz pentru ca Justiția să se simtă intimidată de cumetria de la Președinție.