Dacă în cazul lui
Gabriel Oprea, onor ministru al internelor, putem pune, fără teamă de a greși,
afirmația referitoare la cele „aproximativ
două victime“ pe seama exprimării lemnoase, cauzată de cunoștințele deficitare
de limba română și a lipsei de lecturi, declarațiile celor miniștrilor Mihnea Costoiu
și Liviu Dragnea, ocazionate de lansarea candidaturii lui Victor Ponta la
Cotroceni, au ceva pervers. Ceva ce ține, mai curând, de patologia analizată de
specialiștii în misterele de nepătruns ale minții umane.
Când unul, Dragnea,
susține că s-a întors încărcat de energie pozitivă din comunele sinistrate de
inundații iar celălalt, Costoiu, consideră că apa care a nenorocit câteva sute
de români va aduce noroc PSD și premierului, gândul te duce la Freud. Poate, în
copilărie, la școală, cei doi suceau gâtul vrăbiilor sau schingiuiau cățeii și
pisicile, sperând că așa vor lua note mai mari la teză.
Mai mult, dacă e
să comparăm, în paralel, începând cu Decembrie ‘89 și până
în prezent, evoluția societății românești și a PSD constatăm că pe măsură ce ai
noștri conducători devin din ce în ce mai prosperi, mai baroni, ceilalți, majoritatea
se cufundă mai mult în lipsuri și sărăci.
Și atunci... Oare nu cumva
noi, românii, suntem victimele unui experiment cinic pus la cale de o sectă de psihopați
care au ridicat suferința populară la rang de politică de stat? Crezând, în
superstiția lor bolnavă, că nefericirea celor mulți le va aduce noroc în viață
și în carieră.
Un experiment
care a început de pe vremea celui poreclit GhinIon Iliescu din cauză că, pe unde
trecea, constatau ziariștii, se întâmplau tot felul de calamități, de la inundații,
falimente, greve, până la corupție, mineriade etc.