miercuri, 27 ianuarie 2010

Fără număr pentru Boc şi fraţi' lui de la Guvern

Dacă tot ne guvernează ei la mişto şi ne iau banii, măcar să fie caterinca până la capăt...


luni, 25 ianuarie 2010

Efectele materiale ale flăcării violet


În ciuda celor care nu cred în ea, flacăra violet produce, într-adevăr, efecte. Dincolo de semnele de întrebare legate de sănătatea mintală a unui preşedinte care guvernează funcţie de mirosul băşinilor vrăjitorului personal sau de căderile energetice ale soţilor Geoană.

Intensitatea efectelor creşte proporţional cu timpul şi spaţiul alocat de mass-media dezbaterilor pe această temă. Şi culmea, nu se cuantifică în unităţi de măsură de ordin spiritual, aşa cum ar fi tentaţi să creadă unii ci de natură materială. Mai precis în lei noi, euro şi, după caz, dolari.

Cu cât se vorbeşte mai mult despre minunile lui Aliodor, specialistul prezidenţial în îmbârligarea minţilor adversarilor băsescieni, cu atât creşte şi numărul celor care apelează la puterile sale. Şi asta, bineînţeles, contra-cost.

România este plină de fraieri, de la politicieni la fete mari, de la afacerişti la simpli bişniţari, dispuşi să plătească bani grei unora care să le aprindă flacăra violetă în suflet. Fiecare dintre ei îşi doreşte succes în alegeri, să-şi găsească soţul ideal, să dea tunul vieţii în afaceri sau să câştige la bingo.

Şi către cine să se îndrepte, dacă nu spre cel care l-a făcut preşedinte, pentru a doua oară, pe Traian Băsescu? Şi uite aşa, Aliodor va face bani rapid pentru construcţia a încă unui cartier rezidenţial la Vaslui. Iar casele şi le va vinde la suprapreţ, în ciuda crizei, aceloraşi care se vor bate pentru spaţiu de locuit aflat sub protecţia lui Harry Potter de Cotroceni. Unde mai pui că energia pe care o va atrage de la adversarii prezidenţiali ar putea fi utilizată la aprinderea becurilor din locuinţele cu pricina.

Ceea ce se va reflecta în reducerea valorii facturii la întreţinere.

vineri, 15 ianuarie 2010

Ţara arde, babele se piaptănă


Sebastian Vlădescu, ministrul Finanţelor Publice a anunţat că vor fi concediaţi , în acest an, 100.000 de bugetari.

Bugetul pe 2010 a fost construit doar pentru a-i răsplăti pe cei care au contribuit la realegerea lui Traian Băsescu pentru cel de-al doilea mandat şi pentru susţinerea clientelei politice . Orice alte nevoi ale românilor sunt ignorate. Boc & Co. nici măcar nu încearcă să ascundă acest lucru.

Pensiile şi salariile profesorilor, doctorilor şi micilor funcţionari au îngheţat şi, în mod sigur, vor fi diminuate. Sunt alocate, în schimb, fonduri suplimentare pentru lefurile celor ce lucrează în instituţiile de forţă – poliţişti, jandarmi, servicii secrete, procurori. În eventualitatea unor revolte populare , să fie cineva dispus să ne tragă ciomege pe spate.

România are cel mai incompetent guvern, condus de cel mai mincinos premier din ultimii 20 de ani. Boc cel mic ne anunţă că deja am ieşit din criză în condiţiile în care, analizele arată că românii o vor duce greu încă multă vreme.



Pe de altă parte, ne vom mândri cu cel mai mare Mall din lume, în Casa Poporului, la propunerea PD-L-istului Silviu Prigoană iar Ministerul Finanţelor ne va scoate şi ultimul bănuţ din buzunar pe muzica lui Dan Bittman .



Ioan Ghyuri Pascu

luni, 11 ianuarie 2010

Mythbuster-ul Florin Micu Iliescu


După ce proptit în gard „Salonul literar Dragosloveni“, Micu Iliescu, noul şef al Direcţiei pentru Cultură şi bla bla Vrancea îşi doreşte, până în aprilie, un album de promovare şi tot felul de alte materiale promoţionale despre frumuseţile judeţului. Pe banii noştri.

Că doar n-o să le plătească din banii luaţi de la Ministerul Culturii, ca director fără loc, pentru zilele în care nu semna condica de prezenţă la serviciu. Mai ales că biroul era ocupat e regretatul Puiu Siru. Dar asta-i altă poveste...

Acuma, nu că zic, dar tare mi-e că iniţiativa micului Florinel nu este altceva decât o combinaţie străvezie prin care nişte băieţi care au lucrat la promovarea PD-L în campania electorală vor fi răsplătiţi pentru serviciile prestate. Caz în care se mai sparge un mit. Al tânărului politician provenit din societatea civilă, plin de principii până-n borta curului, integru şi atent cu cheltuirea banului public.

Asta după ce PD-L a mai dat de pământ cu miturile ziaristului obiectiv şi deontolog care nu scrie la comandă pentru diverse recompense (T.R.Ungureanu, R. Turcescu, A. Pora ), a intelectualului rafinat şi educat în spiritul luminilor europene care nu se vinde pentru o sinecură babană sau o funcţie publică (H.R. Patapievici, M. Mihăeş, G. Liiceanu, A. Pleşu etc.), a militantului civic care luptă pentru reformarea statului şi nu renunţă la ideile sale pentru un loc de ministru sau de parlamentar (M. Macovei), a tânărului competent care va schimba mentalitatea învechită şi va înnoi clasa politică (EBA, Prigoană Jr. Ridzi, Udrea, Boureanu).

Iar după toate astea, nouă ne mai rămâne de făcut un sigur lucru. Să punem mâna pe topoare şi să sărim pe ei, ca la ‘907.

Şi astfel s-ar duce pe apa sâmbetei şi mitul românului prost – cetăţean alegător – care îndură fără să crâcnească, orice mizerie şi umilinţă la care îl supun cei ce îl conduc.



Întrebări


Se ia un guvern format de un partid care acum cinci ani făcea parte din Internaţionala Socialistă şi care a devenit peste noapte de orientare populară, doar pentru că era un loc liber în Partidul Popularilor Europeni. Se adaugă în programul de guvernare introducere de impozite noi şi creşterea unora dintre cele existente.

Se amestecă bine cu nişte declaraţiile liderilor partidului, de genul „Pe cuvântul meu de onoare că soluţia pentru ieşirea din criză este o guvernare de dreapta. Să mor io dacă nu-i aşa!“. Apoi răsturnăm totul pe masă, ne luăm cu mâinile de cap şi încercăm să ne dumirim cu privire la ceea ce a ieşit.

Prima întrebare: Rezultatul este o guvernare de dreapta sau de stânga?

A doua întrebare: Când stabilim răspunsul de la prima întrebare ne luăm după declaraţiile guvernanţilor sau după faptele lor ?
Hai să vedem acum cine îşi încearcă norocul şi răspunde la cele două întrebări.

Cele mai convingătoare răspunsuri vor fi premiate cu câte un exemplar din programul de guvernare al PD-L (dacă există, bineînţeles).

marți, 5 ianuarie 2010

Băsescu către alegătorii săi, iarăşi: MUIE!


La început de an, proaspătul preşedinte le-a mai tras o muie scurtă propriilor alegători, de data aceasta prin intermediul lui Boc cel mic şi mincinos. Care, acum vreo două luni, ne anunţa la OTV că s-a cam dus criza. Nu doar că nu s-a dus, dar din cauza incompetenţilor care ne guvernează, vom avea parte de ea încă vreo câţiva ani de acum încolo.

Iar cei care vor avea primii de suferit sunt pensionarii cu venituri mici. Conform programului guvernamental anticriză, începând din acest an şi continuând cu cel viitor, pensiile lor se vor reduce şi mai mult.

Dureros este că mulţi dintre aceştia şi-au dat votul în schimbul găleţilor portocalii, a kilului de zahăr, a litrei de ulei şi a două – trei portocale. Şi au avut încredere în balivernele despre câinii cu covrigi în coadă cu care i-au prostit vărul Săndel şi în Dan Diaconescu pe ETNO şi OTV.

Acum, când distracţia a trecut, trebuie să înghită tot, că de aia le-a recomandat Emil Boc să ţină dinţii încleştaţi. Să nu scuipe nimic afară.

luni, 4 ianuarie 2010

Candidatura adolescentului miop


Cu puţine zile înainte de sfârşitul lui 2009, printre caldaboşi, cârnaţi şi scumpirile din 2010, o nouă temă de dezbatere politică şi-a făcut loc pe ecranele televizoarelor. Este corect sau nu ca Prigoană Jr. să candideze pentru Camera Deputaţilor din partea PD-L?

Tot felul de indivizi, în special deontologi de cei ce-l pupă în cur pe Băsescu dimineaţa, la prânz, seara precum şi în pauzele gustare, au tot încercat să ne convingă de faptul că această candidatură n-ar fi tocmai corectă. Că pute de la o poştă. Şi că n-ar fi tocmai moral pentru că astfel, PD-L îşi plăteşte, serviciile prestate de Etno şi Taraf TV în campania pentru prezidenţiale.

Chestie pe care a înţeles-o, de altfel, tot poporul.

Singurul motiv de dezbatereaici este legat de ipocrizia celor care n-au suflat o vorbuliţă când Băsea introdus nepotismul în politică odată cu fii-sa aia mică şi un pic agramată. Pe cine doreşte PD-L în Parlament nu ne priveşte. Ar putea foarte bine, ca în locul lui Honorius să candideze Bahmuţanca, mă-sa (soacra lui Prigoană) sau, de ce nu, javra aia mică pe care a măritat-o cu potaia lui Dârţă.

Mai au un cuvânt de spus, dar nu acum, ci în ziua votului, alegătorii din colegiu. E problema lor dacă vor fi atât de fraieri încât să pună botu’ la caterinca gunoierului. Se vor alege, în Parlament cu un adolescent întârziat, miop şi rârâit care încă se mai spală, pe faţă, cu Clearasil să scape de bube.