luni, 10 martie 2014

Despre blugii Elenei Udrea, audiența TVR și UDMR, primarul Postolache și traseul său politic



**** Elena Udrea a declarat, în cadrul unei întruniri la Tulcea că Mișcarea Populară este partidul în blugi. Venită din partea ei, afirmația ne duce cu gândul la o pereche de blugi  de firmă, preferabil D&G,  decorați cu  strasuri și paiete. Din păcate acești blugi, culeși din dulapul cu haine second-hand  al PDL, nu se mai poartă de vreo câțiva ani,  de prin 2008 – 2009.

**** Unde s-a ajuns: doi tineri au atacat și jefuit un curier, în gara Sihlea, cu un spray lacrimogen și un pistol cu electroșocuri. He-he, unde sunt vremurile de altă dată ? Înainte, un singur tânăr ar fi dat o asemenea lovitură direct în tren, cu mâinile goale:  înșfăca două valize și un pachet, sărea din mers, în gara Sihlea,  iar curierul își dădea seama că a fost jefuit abia când ajungea la Râmnicu Sărat. 
**** Potrivit statisticilor, după simularea examenului de bacalaureat, doar cincizeci la sută dintre elevi au reușit să obțină note mai mari de cinci. Ceilalți au declarat că oricum nu-i interesează bacalaureatul deoarece vor să facă o carieră în politica de performanță: Guvern, Parlament, Președinție. 

**** Un număr oarecare de cetățeni s-au declarat indignați că UDMR obținut, în urma negocierilor pentru intrarea la guvernare, mai multe emisiuni pentru  maghiari, la TVR.  În opinia lor, această concesie făcută de PSD și Victor Ponta insultă sentimentele naționaliștilor.  Și totuși, deși nu pare, este ultima soluție, disperată, de a mai crește un pic audiența televiziunii naționale. 

**** Primarul din Țifești, Vrancea  Gabriel Postolache a făcut pasul spre PMP, via Fundația Mișcarea Populară. Un nou record personal, având în vedere că este al șaptelea partid prin care trece, după PNȚCD, Mișcarea Ecologistă, PD, PSD, PDL, PNL. Mândru de această performanță, pe care puțini politicieni au reușit să o atingă, Gabriel Postolache și-a exprimat regretul că, totuși, nu se înființează atâtea partide la câte poate el să-și depună adeziunea.

vineri, 7 martie 2014

Free Gică! Sau, mai bine, nu



Dacă legea românească ar fi prevăzut, asemenea legislațiilor din alte state, ca un evazionist demascat să returneze de patru – cinci ori suma pe care a sustras-o, aș fi fost de acord cu cei ce susțin eliberarea lui Gică Popescu. Fără să mă intereseze prea mult argumentele pro sau contra. 

Confiscarea sumei respective plus umilința de a se afla în boxa infractorilor, chiar și pentru câteva minute cât a durat citirea sentinței ar fi fost o pedeapsă îndeajuns pentru el.

De regulă, însă, ceea ce descoperă autoritățile reprezintă doar o mică parte din ce se fură, mai ales că, în cazul de față, activitatea infracțională s-a întins de-a lungul  a mai mult de un deceniu. Drept care, nu pot fi de acord cu grațierea. Ar fi o bătaie de joc la adresa celor ce și-au plătit impozitele la zi precum și a celor care și-au văzut veniturile și bunurile sechestrate sau scoase la mezat din cauză că nu și-au putut onora obligațiile. 

Oricum, dincolo de propaganda câtorva politicieni, nu cred că românii de rând, fie și susținători ai fostului fotbalist, se omoară plângându-i de milă: „stă trei ani după gratii și când iese rămâne cu banii furați.“ 

Un mare campion, artist, muzician, o personalitate adulată de  milioane de fani nu are dreptul să facă absolut orice îi trece prin cap și, cu atât mai puțin, să încalce legea. Statutul privilegiat de care se bucură îl obligă ca, prin ceea ce face, să se ridice deasupra indivizilor obișnuiți. Trebuie să fie un model în societate, având în vedere că este urmărit și, de multe ori, imitat. 

Or, campionul Gică Popescu a renunțat la acest privilegiul în clipa în care a băgat în buzunar primul leu ce nu i se cuvenea.  Drept care nu merită mai mult respect decât alți pușcăriași chiar dacă, în trecut, a adus glorie României, pe terenul de fotbal. 

În schimb, dacă este ținut după gratii, el poate deveni un exemplu pentru colegii săi infractori, cei care înșeală sau se gândesc să înșele statul român, pe considerentul: „dacă până și Gică Popescu a ajuns la pușcărie...“

joi, 6 martie 2014

Duios, PDL trece prin opoziție, sedus și abandonat de Băsescu



La numai o zi după ce a amenințat în direct, la TV, că nu va învesti noul Guvern dacă VictorPonta nu-și va asuma în Parlament un alt program politic, Traian Băsescu s-a răzgândit. În stilu-i caracteristic, a reevaluat situația. „A uitat“ că, în urmă cu 24 de ore, explica în direct, unei țări întregi, de ce nu poate semna decretele de validare a noilor miniștri câtă vreme există o contestație la Curtea Constituțională.

După întrevederea cu Ponta, a trecut peste reținerile care-l opreau să accepte hotărârea Legislativului, de aprobare a noului Executiv, fără modificarea programului, pe motiv că s-ar crea un precedent de neconstituționalitate. A bătut palma cu premierul, în ciuda a ceea ce, susținea el, prevede Constituția. Pe principiul, „las că merge și așa, o reparăm din mers.“ 

Din nou, Băsescu s-a scos, invocând, culmea, aceleași argumente ca și cu o zi înainte, dar numai că pe dos. S-a bazat pe faptul că sunt detalii, de ordin tehnic, juridice, pe care mulți le văd dar puțini le înțeleg și care nu influențează pe fond activitatea guvernamentală. Niște virgule constituționale cum bine spunea cineva.

Apropo, înțelegerile bazate pe cuvântul de onoare al politicienilor țin loc de Constituție? Întreb pentru a vă face să reflectați la cele de mai jos, partea interesantă a acestui joc politic. 

Încă o dată, urmându-și interesul, Traian Băsescu i-a înșelat pe cei de la PDL care și-au asumat, la sugestia sa, alături de PMP, contestația pentru Curtea Constituțională. I-a manipulat, aducându-i la același nivel cu partidul Elenei Udrea - o formațiune aflată la dispoziția sa, altfel neluată în serios de nimeni - după care i-a abandonat. 

Spre deosebire de liberali, care au dat subiectului exact dimensiunea pe care o merita, Blaga și ai săi s-au lăsat atrași în capcana președintelui. S-au abandonat la dispoziția lui. În loc să se înțeleagă direct cu PSD, să negocieze politic, ceva, orice, s-au lăsat folosiți pe post de instrument de presiune menit să-l aducă pe Victor Ponta în postura de a trata cu ocupantul de la Cotroceni. Ceea ce s-a și întâmplat. 

Acum, Băsescu trage foloasele, pentru el și PMP, în timp ce PDL pică în derizoriu, cu o contestație lipsită de obiect la Curtea Constituțională. Indiferent de soluția ce va fi dată.

miercuri, 5 martie 2014

Bancuri despre noul lot de pușcăriași din fotbal



*Deși a câștigat detașat, la o diferență de șase boabe, marcate la Poarta Albă, Cristi Borcea n-a mai prestat dansul Shakirei. 

*A fost pentru prima oară când MM Stoica n-a mai sărit la gâtul arbitrilor când, după fluierul de final al dosarului, rezultatul i-a fost absolut nefavorabil.

*Pus în celulă cu mai mulți băieți din Cartierul Ghencea, George Copos a afișat la capul patului un banner pe care scria „Singur împotriva tuturor!“

*Imediat ce au trecut de poarta închisorii, frații Becali au contactat directorul încercând să aranjeze un transfer la un penitenciar din străinătate. 

*Rugat de ziariști să comenteze hotărârea instanței care i-a dat cea mai mare condamnare din dosar, șase ani și patru luni, Cristi Borcea i-a expediat cu o declarație seacă: „Lăsați-ne să ne pregătim pentru Liga Campianilor“.

Retragerea lui Crin de la Senat, o floare stingheră ce nu va aduce primăvara electorală în PNL



Demisia lui Crin Antonescu din fruntea Senatului a fost o lovitură de imagine care, speră, îl va aduce un pic mai aproape de ținta sa, fotoliul de președinte. N-a fost nici pe departe o sinucidere, așa cum stângaci a încercat să-l ironizeze Victor Ponta.

În primul rând a  fost o provocare directă la adresa lui Ponta, pe care l-a făcut să pară lipsit de curaj. E drept, gestul a fost din aceiași categorie cu atacurile lansate de Don Quijote împotriva morilor de vânt. Nimeni nu-și închipuia, ba chiar ar fi fost o copilărie să crezi așa ceva, că premierul va renunța la funcție, doar ca să ridice mănușa aruncată de Crin. Nici dacă ar fi vrut, Ponta n-ar fi putut să facă așa ceva. Căci în spatele său se află o haită de baroni înfometați ce l-ar fi sfâșiat înainte să coboare de la tribuna parlamentului. 

Pe de altă parte, Antonescu a vrut să puncteze, spălându-și din imagine, în fața idealiștilor care mai cred că actualul PNL este același partid de boieri, cu joben și baston de abanos, care se duelau în turniruri cavalerești pentru ideile lor. Este vorba de cei care cred că PSD și Ion Iliescu sunt cele mai mari rele cu care ne confruntăm, din 1989 încoace. Oameni care, de regulă, stau acasă în ziua alegerilor, dar care, atunci când întrevăd o cauză pentru care să lupte, fac diferența la vot.

Din păcate pentru Antonescu, demisia de la Senat a trecut aproape neobservată, eclipsată de condamnările din Dosarul Fotbalului.  Nu cred că a fost o decizie premeditată, gândită în așa fel încât să-i aducă un avantaj consistent în lupta electorală. A fost o hotărâre de moment, ale cărei efecte nu au fost calculate. 

De altfel, chiar să fi ocupat primetime-ul televiziunilor de știri, nu cred că gestul său ar fi produs emoții prea mari în rândul electoratului. Ceea ce a făcut în plenul Parlamentului ar avea un efect major doar dacă ar fi dublat, zilele acestea, de o demisie în bloc, în semn de solidaritate, a tuturor prefecților, subprefecților și a celorlalți șefi de instituții, liberali, ajunși pe funcții datorită apartenenței la USL. 

Altfel, oricât și-ar da silința, cu demsia unui Crin nu se face primăvară iar contestatarii care-i pun în spate toate nenorocirile guvernării alături de PSD, nu i se vor alătura. Îl vor privi în continuare cu suspiciune și, la alegerile prezidențiale, vor rămâne în lumea lor.