Împotriva parlamentului unicameral

Am văzut argumentele cu care susținătorii parlamentului unicameral își susțin campania de propagandă. Sunt demagogice și populiste. În loc să explice de ce o cameră parlamentară este mai bună decțât două, se urmărește manipularea publicului. Pentru reducerea legislativului.

Ni se spune că jumătate din țările Uniunii Europene, mai precis 14, au parlament unicameral.

Însă nu ni se spune că cele mai mari dintre statele respective sunt, ca populatie, la jumatatea României.

În plus, ni se atrage atenția că însăși Parlamentul European este unicameral, iar cei 736 de europarlamentari reprezintă circa 500 de milioane de locuitori. În timp ce Parlametul României, bicameral, format din 471 de deputați și senatori, reprezintă doar 22 de milioane de locuitori.
Nu ni se spune că sunt două instituții cu totul și cu totul diferite, ca mod de constituire, reprezentare și atribuții.

Ni se spune că un parlament unicameral, cu mai puțini parlamentari, ar lucra mult mai eficient decât acum.

Poate că așa este pentru că democrația este mai puțin eficientă, ca timp de lucru, decât dictatura. Deciziile, luate de o majoritate democratică, după dezbateri pro și contra, sunt, însă, cele mai eficente. Într-o dictatură, hotărârile sunt luate rapid, de un grup restrâns de oameni și, cel mai adesea, la recomandarea unui dictator care își impune punctul de vedere personal. Bun sau prost.

Este de preferat un parlament mai mare care, deși lucrează mai greoi, ia deciziile optime, decât unul mai mic, care lucrează repede și prost. Unde mai pui că un număr mai mic de parlamentari este mai ușor de corupt decât unul mai mare.

Ni se mai spune că un parlament unicameral cu mai puțini aleși implică cheltuieli mai reduse, per ansamblu.

Argumentul este populist. Dacă este să luăm în serios o asemenea susținere, ar trebui să ne îngrozim deoarece ar însemna că suntem condamnați la sărăcie veșnică.

Cei 7.000 sau 10.000 de euro cheltuiți lunar pentru un parlamentar, nu reprezintă o sumă mare, pentru un stat cu 22 de milioane de locuitori, cu un venit mediu de 2.000 – 3.000 de euro/lună. Este de preferat să cheltuim 7.000 de euro/parlamentar, la un venit lunar, mediu, de 2000 de euro, decât 1.000 de euro/parlamentar la venituri de 200 – 300 de euro/lună.

Criza economică prin care trecem este (sperăm) temporară, în timp ce desființarea unei camere parlamentare s-ar putea dovedi o măsură greșită, cu caracter permanent.

La așa ceva ar fi cazul să lucreze politicienii noștri, în primul rând.

Concluzie parțială

Majoritatea democrațiilor consolidate, Franța, SUA, Marea Britanie, Germania etc. sunt guvernate după legi adoptate în urmă cu zeci sau poate sute de ani. Practic, în aceste țări ar exista toate motivele pentru reducerea legislativului și diminuarea rolului său.
Țările respective ar fi conduse de guvern sau de președinte. Ar fi mai economic și mai eficient. Cu toate acestea, nici unui politician de aici nu i-a trecut prin cap să propună o asemenea grozăvie.

Parlamentul este simbolul democrației, nu guvernul sau președintele.

Dacă este puternic vom avea o democrație solidă, dacă este slab și obedient în fața unui președinte sau prim-ministru cu atribuiții sporite, democrația va fi fragilă, ușor de transformat într-un regim dictatorial.

Concluzie finală

Dacă Parlamentul nu merge atât de bine pe cât ne-am dori nu înseamnă că trebuie desființat ci îmbunătățit, făcut să funcționeze la parametri optimi.