Dacă aș fi în locul lui Traian Băsescu iar negocierile premierului desemnat, Lucian Croitoru, cu liderii majorității parlamentare ar eșua, așa cum se previzionează, i-aș cere să-și depună mandatul imediat. În secunda doi, l-aș anunța ca prim-ministru pe Klaus Iohannis. Aș pune o singură condiție, în schimb. Noul premier să construiască un cabinet de uniune națională din care să facă parte inclusiv PD-L. Ideea este agreată deja de UDMR.
O asemenea mutare i-ar lua pe toți prin surprindere, mi-ar readuce o parte din procentele pierdute și timpul necesar elaborării unei noi strategii. Ar fi un semn de forță care ar demonstra că stăpânesc jocul și că sunt capabil nu doar să provoc crize ci să le și rezolv. În favoarea mea.
În fața opiniei publice m-aș prezenta ca un președinte responsabil, capabil să treacă peste orgolii și peste disputele personale, dispus să cedeze atunci când interesele superioare ale țării o cer.
De asemenea, nominalizarea lui Iohannis ar crea premisele destrămării coaliției PSD, PNL, UDMR, minorități. Scoasă din corzi și lipsită de motivația care o ține unită în prezent, respectiv candidatura lui Iohannis și adversarul comun, președintele, noua majoritate parlamentară va fi mai ușor de îngenuncheat. Și cu puțin noroc, acest lucru s-ar putea întâmpla chiar până în alegeri alegeri.
Din acel moment spațiul de manevră s-ar lărgi considerabil și mi s-ar deschide în față o multitudine de căi de acțiune. Dacă aș câștiga un nou mandat, aș negocia o nouă majoritate parlamentară în jurul PD-L și aș remania guvernul, eliminând miniștrii care nu îmi convin. L-aș păstra pe Klaus Iohannis și aș încerca să-l atrag de partea mea, ceea ce mi-ar aduce multiple avantaje.
Cam acesta ar fi scenariul pe care l-aș urma dacă aș fi în locul lui Traian Băsescu, m-aș afla în mijlocul unei crize politice și aș fi cu adevărat un jucător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu