Notițele lui Emiluș: O zi din viața unui bărbat de înălțime medie (I)

Introducere

Emiluș este un tip pe care ar putea fi considerat absolut normal dacă ar fi cu 30 de centimetri mai înalt. Din păcate nu are cei 30 de centimetri și nici vreo perspectivă de a și-i adăuga. El totuși speră. În fiecare seară, când își face rugăciunea către Îngerașul lui cel bun, cere doar să-i fie completați cei 30 de centimetri, sau măcar 20, ca să se poată fotografia alături de adulți, fără să se mai înalțe pe vârfuri ca să râdă ziariștii și copiii de el.
Așteptând ca vreo zână bună să-l cadorisească cu centimetrii lipsă, Emiluș merge zilnic la serviciu și își notează toate evenimentele importante ale zilei într-un carnețel. Bineînțeles cu coperți portocalii.
În cele ce urmează, veți avea ocazia să citiți, într-un număr mai mic sau mai mare de episoade, notițele zilnice ale lui Emiluș.



Ora 9.30 Am ajuns la servici. Deși vin de vreo cinci luni, aproape în fiecare zi, la birou, paznicul de la intrare încă nu îmi răspunde la salut. Zice că nu mă observă. Ieri, în timp ce așteptam la lift a strigat după mine: „Băiețaș, n-ai voie să intri aici fără să anunți la cine mergi. Ia zi, mergi la mămica sau la tăticu, cum îi cheamă, să dau telefon? “ Când m-am întors și m-a recunoscut, și-a cerut scuze că i-a bătut soarele în ochi și nu a văzut bine. S-o creadă el, ieri a fost înnorat. I-am zis de-atâtea ori lui Nica să-l schimbe, să-mi aducă un băiat de înălțime medie, la fel ca mine, nu un gigant. De fiecare dată se plânge că nu a găsit în nici o unitate militară, din țară, un soldat pe măsura mea. Cică singura soluție ar fi să-l ia în armată pe Piticul Porno însă ăsta nu vrea să renunțe la filmele XXX ca să păzească Palatul Victoria. Mă gândesc să reintroduc armata obligatorie.

Ora 10.15 M-a sunat Șefu’ pe firul scurt. Tocmai se trezise și voia să știe dacă sunt la servici și dacă l-a mai înjurat presa mogulilor. Norocul meu că apucasem să citesc ziarele de dimineață și am reușit să-i fac o prezentare. Iar s-au luat de aia mică, pentru că și-a parcat mașina de-a latul pe Dorobanți. Șefu’ a râs: „Copil ce să-i faci…“ Nu s-a supărat. Norocul meu că altfel cine știe ce pedeapsă îmi mai dădea. Data trecută m-a pus să fac alianță la guvernare cu PSD.

Ora 10.30 M-a sunat din nou Șefu’. Nu avea treabă cu mine, dar voia să-mi audă glasul. Cică îl binedispun când se trezește mahmur. Mă bucur că-i sunt de folos.

Ora 10.40 A sunat din nou Șefu’. Nu avea treabă, voia doar să știe ce fac.

Ora 10.45 Idem.

Ora 10.48 Idem.

Ora 13.43 Nuți m-a anunțat că vine la mine să stăm de vorbă la ora 14.00. Zicea că se grăbește. Trebuie să o primesc, altfel se supără și îl sună pe Șefu’. Doamne păzește apoi. Pentru Nuți sau pentru aia mică, Șefu’ e-n stare să răstoarne guvernul.

Ora 14.10 A sunat Șefu’ să mă anunțe că vine Nuți să vorbească cu mine.

Ora 15.48 A venit Nuți. Are obiceiul să-și bage nasul în hârtii așa că mai bine închid notițele până pleacă.

Ora 16.39 A plecat Nuți. Vrea să dărâme Sfinxul și Babele din Bucegi pe motiv că sunt prea vechi și au ieșit din trend. În locul Sfinxului vrea să punem figura Șefului, după poza din tinerețe, cu chipiul de căpitan de vas pus șmecherește pe o parte. Pe locul Babelor vrea să amplaseze un grup statuar cu ea, în costum de baie, dând cu mopul și cu aia mică dansând pe masă în club. E de părere că așa s-ar revigora turismul în zonă. Vrea să construiască și drum din Bușteni până sus pe platou. I-a promis Cășuneanu că i-l face la juma din preț, pentru că-i prieten cu Șefu’. Cred că idea e bună, dar de unde să iau banii? Lui Nuți i-am spus că mă gândesc. Dacă-i ziceam că nu am bani se bosumfla și mă pâra la Șefu’ că nu mă interesează proiectele ei de relansare a turismului românesc.

Ora 16.39 și cinci secunde M-a sunat Șefu’ să mă întrebe ce părere am de ideea lui Nuți. Lui i-a plăcut și crede că ar trebui să-i dăm bătaie. Nici lui nu-i puteam spune de bani că mă punea să tai bugetul la învățământ sau la sănătate, ca de obicei. Mâine îl chem pe Pogea să găsească o soluție, un impozit nou, un împrumut de la FMI, ceva.

Ora 17.00 I-am zis secretarei să nu mă deranjeze nimeni pentru că am de lucru foarte mult la strategia de guvernare. Nu aveam treabă, jucam Solitaire, dar trebuie să aștept să plece toată lumea acasă. Așa fac în fiecare seară. Nu pot risca să mă întâlnesc cu vreunul la lift și să vadă că am o înălțime medie. Tăriceanu a angajat doar giganți. Cred că a făcut-o special ca să mă simt eu complexat.

Ora 18.15 Gata. Am terminat pe ziua de azi. Mă duc acasă să mă uit la talk-show-uri. Poate mă întreabă Șefu’ mâine ceva și eu nu știu. După aia iar mă pedepsește.

Ora 18.16 Era să uit. Sunt un bărbat de înălțime medie. Sunt un bărbat de înălțime medie. Sunt un bărbat de înălțime medie. Sunt un bărbat de înăl…

(VA URMA)


NOTĂ: Acesta este un pamflet. Drept urmare, până la apariția noilor coduri ale justiției nu vă deranjați să mă chemați în instanță. După aia mai vedem.