Portretul funcţionarului anonim

În fiecare dimineaţă îl vezi coborând din autoturismul cumpărat în rate, îmbrăcat în costum de firmă, cu servieta scumpă, din piele şi pacheţelul pentru masa prânz. Este el, Funcţionarul anonim, care, vine punctual la serviciu. Elegant, păşeşte cu atenţie, arogant, impunând respect portarului care se grăbeşte să-i deschidă, servil, uşa. Trebuie să fie vreun mahăr, îşi spune omul de serviciu care, într-o instituţie publică cu câteva sute de angajaţi, nu poate cunoaşte pe toată lumea.

Cum păşeşte în interior, aroganţa dispare, fiind înlocuită de o atitudine umilă. Umilinţa se accentuează pe măsură ce se apropie de biroul pe care-l împarte cu alţi trei colegi. Ajuns aici, salută, priveşte ceasul din perete şi oftează adânc. Îl aşteaptă încă opt ore de program, o zi de muncă. Îşi trage scaunul de la birou, îl priveşte cu atenţie, îşi scoate batista albă din buzunar şi o flutură ca şi cum ar vrea să îndepărteze o urmă de praf imaginară. Nu se aşează, încă.

Încet, foarte încet, calculându-şi fiecare mişcare, deschide servieta scumpă, priveşte câteva zeci de secunde în interior, căutând, din priviri, ceva doar de el ştiut. Oftează, iarăşi, dându-şi seama că ceea ce caută nu se află în nici unul din buzunarele servietei. La fel de calculat îşi închide geanta şi o aşează jos.

Vine rândul pachetului pentru prânz. Îl ridică cu grijă, îl întoarce pe fiecare parte, admirând extaziat pliurile pe care hârtia de împachetat le face peste sandwişul cu pâine, salam şi muştar. Mulţumit de rezultatul examinării lasă pacheţelul pe birou. Se apleacă, deschide un sertar, de regulă ultimul, priveşte în interior, ridică o firimitură mai veche, după care, evlavios îşi aşează mâncarea ca şi cum ar fi o comoară de preţ.

Satisfăcut se îndreaptă de spate, priveşte în jur, spre colegii care s-au apucat deja de lucru, din nou spre ceasul din perete şi spre scaunul pe care se aşează. Au mai trecut, astfel, patru minute, poate cinci, deci, mai are de stat la serviciu 7 ore şi 56 poate 55 de minute. Oftează iarăşi, nemulţumit: nu s-a mişcat destul de încet.

Începe o nouă etapă. Îndreaptă topul de coli de pe birou, încearcă fiecare creion, să nu care cumva să fie vreunul cu vârful tocit după care, mulţumit, se lasă, uşor, pe spătarul scaunului, obosit de efortul depus.

Aşa petrece încă cinci minute, chiar zece, până când un coleg, prins în lucrarea pe care trebuie s-o predea rapid îi solicită ajutorul: are de xeroxat câteva documente şi nu se poate ridica până nu încheie ceea ce a început.

Faţa Funcţionarului anonim se înseninează. Asta aştepta. Ia actele şi cu o figură afectată, ca şi cum ar transporta secrete de stat, iese din birou îndreptându-se către copiator.
Nu se grăbeşte, îi lasă în faţă pe toţi cei care vin, la rându-le, să facă fotocopii. Are grijă să termine de copiat aproape de prânz, când trebuie să ia pauză.

Se întoarce în birou, unde ceilalţi funcţionari, prinşi cu lucru nici măcar nu i-au observat absenţa. Ca un adevărat învingător, depune originalele şi copiile în faţa colegului care se grăbeşte să-i mulţumească. În pauză își desface pachețelul cu mâncare. Mănâncă încet, savurând fiecare îmbucătură.

După pauza în care şi-a savurat sandwişul, Funcţionarul anonim o ia de la capăt. Un alt coleg are nevoie de de un serviciu care necesită deplasarea într-un alt birou. Îl serveşte cu cea mai mare plăcere, având grijă să nu revină decât aproape de finalul programului.

La încheierea celor opt ore de muncă, nici o secundă în plus, Funcţionarul anonim, îşi ia servieta, de această dată în grabă, să nu care cumva să întârzie şi porneşte grăbit spre ieşire.
Pe măsură ce se apropie de poartă, îi revine aerul arogant şi siguranţa care impune respect portarului.