Vi s-a întâmplat vreodată ca, într-o discuție pe o anumită temă, într-un grup de cunoștințe, la o conferință publică, seminar etc. să renunțați să vă susțineți propriul punct de vedere pentru că era în contradicție cu opinia predominantă? Vi s-a întâmplat să renunțați la o idee, nu pentru că ar fi fost prost argumentată ci pentru că nu era împărtășită de majoritate ?
În multe cazuri, mass-media a ajuns să impună trendul de gândire care „trebuie“ urmat. A devenit o obișnuință ca instituțiile media să spună cine este corupt sau cine este salvatorul patriei, cine merită să intre la pușcărie și cine să fie promovat în funcții de conducere.
Pe cale de consecință, numeroși oameni evită să spună ceea ce gândesc cu adevărat, de teamă să nu fie izolați și luați în râs pentru că fac opinie separată de susținerile din presă, însușite, cu punct și virgulă, de comunitatea în care trăiesc sau își desfășoară activitatea. De teama marginalizării sociale, așteaptă, întâi, să-și spună ceilalți părerea. Apoi, în cazul în care nu corespunde cu ceea ce cred ei, se retrag în propria carapace, autocenzurându-se și impunându-și să se înscrie în linia dominantă.
Impulsionați de știrile televizate sau de editorialele din coloanele ziarelor, renunță să mai treacă prin filtrul gândiri informațiile ce li se servesc. Se rezumă doar la a prelua și transmite mai departe teorii gata mestecate de alții.
Lăsându-i pe alții să gândească în locul lor, se transformă în masă de manevră, ușor de manipulat și controlat de către o minoritate interesată care are acces la mijloace de informare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu