Luni seara, Traian Băsescu și-a asumat o mică parte din responsabilitate pentru greșeala de a promulga Legea salarizării profesorilor, în condițiile în care nu există fonduri pentru aplicarea ei. Restul aparține, a declarat el, clasei politice, celor care nu l-au anunțat că vin vremuri grele și, bineînțeles, crizei globale care a venit peste noi, deși președintele ne asigura că nu vom avea probleme.
De data asta, Băsescu nu a mai spus că neaplicarea unei legi înseamnă dispariția statului de drept și că plata salariilor majorate ale profesorilor este o chestiune de voință și de prioritate. De altfel, de la instalarea guvernului Boc, prioritățile s-au mai schimbat.Educația a fost înlocuită de Turism iar legea salarizării profesorilor a fost dată pe lansarea imnului turistic și pe crearea brandului de țară pe 70 de milioane de euro .
După declarația de presă, nu a mai urmat nimic nimic. Președintele și-a asumat responsabilitatea și atât.
Nu și-a anunțat demisia în cinci minute și nici nu a fost destituit de vreun șef, precum fraierul de Adomniței . Nu a plâns, la fel ca în 2004, pe umărul lui Stolojan și nici nu și-a vărsat cenușă în cap, în fața națiunii - „am fost un dobitoc“ - precum Tudor Postelnicu. Nu și-a tras nici măcar două perechi de palme.
Aceasta deși „eroarea“ președintelui României afectează negativ câteva sute de mii de profesori care intră în grevă și câteva milioane de elevi ce riscă să nu-și mai termine studiile.
Parafrazând un vechi proverb românesc, putem spune că cine nu cască ochii la ce votează, nu-și mai ia salariul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu