Programul „Primul premier“ – fiece român, prim-ministru o săptămână

Deși cei mai mulți dintre noi credeam că guvernarea României, mai ales în perioadă de criză este o treabă destul de dificilă, de șase luni descoperim că nu este chiar așa. Văzându-i pe Traian Băsescu, Emil Boc sau pe Elena Udrea, ne dăm seama că oricare dintre noi ar putea fi președinte, premier sau măcar ministru. Pentru că nu contează ceea ce faci, atât timp cât o faci în fața camerelor de luat vederi și ești privit la televizor de o țară în treagă.

De exemplu, să zicem că ești filatelist. În acest caz, arta guvernării presupune să îți iei două clasoare sub braț, să mergi la un cerc de filatelie, undeva într-o localitate oarecare și, sub ochii ziariștilor care te însoțesc să faci un schimb de timbre. Două colițe Poșta Română pentru o serie de cinci cosmonauți, din URSS.

Dacă îți place fotbalul te duci pe stadion și spargi semințe, în galeria echipei favorite. Ori, dacă te pricepi să dai la coasă, mergi pe câmpiile patriei și îți exersezi mâna. În cazul în care n-ai nici o pasiune de acest fel și nici un talent mai special, atunci te plimbi prin toate orașele, te dai cu bicicleta, cu calul, șofezi mașini de curse, cânți la fluier etc.

Atunci când nu ești filmat poți să faci cele mai mari grozăvii, cu efecte catastrofale. Introduci un impozit forfetar care falimentează câteva sute de mii de IMM-uri. Tai salariile și sporurile profesorilor, medicilor, micilor funcționari și le menții pe ale colegilor tăi din ministere. Nu contează.

Important este ca din când în când să ieși la televizor și te lauzi că lucrurile merg din ce în ce mai bine, că măsurile pe care le iei au drept scop binele public și că cei care te critică sunt dușmanii acestei țări.

După cum vedeți, arta guvernării nu este deloc dificilă. Sunt lucruri pe care le poate face toată lumea. Drept urmare, de ce nu am conduce și noi câte un guvern? Am putea iniția și un program „Primul premier“. Orice român care nu a mai fost prim-ministru până acum, poate să ajungă de acum înainte.

Am putea s-o facem prin rotație, fiecare pentru câte o săptămână, în ordine alfabetică și, cu puțin noroc, în câteva sute de ani ne-ar veni rândul tuturor.