De mai multă vreme trăiesc cu senzația că există două Românii. Una a noastră și alta a lor. A parlamentarilor, a miniștrilor, a prim-ministrului, a președintelui și în general a tuturor politicienilor, fie că sunt la putere sau în opoziție.
Ați crede sau cel puțin așa ar trebui să fie, că cele două Românii sunt identice. Ei bine nu este chiar așa. Între ele există câteva mici diferențe, la fel ca în testele de inteligență în care îți sunt arătate două imagini aproape identice și ești pus să sesizezi acele amănunte care nu se potrivesc.
Am identificat doisprezece asemenea amănunte, tot atâtea cât și realizările cu care se laudă președintele Traian Băsescu (numărul perfect, complet ). Ele sunt mult mai numeroase și cred că fiecare poate da câteva exemple.
Deci….
În România lor politicienii sunt perfecți, incoruptibili și competenți. În România noastră, perfecțiunea se topește odată cu ultima zi de campanie electorală.
În România lor cei care se declară scârbiți de stat și de șeful său sunt niște ticăloși. În România noastră, statul ne calcă în picioare și ne umilește iar șeful său își permite să insulte pe oricine nu-i face temenele.
În România lor ne plimbăm pe autostrăzi zburătoare. În România noastră, anual mor aproximativ 4.000 de oameni în accidente de circulație, multe produse din cauza drumurilor proaste.
În România lor, străinii cred că peștii zboară prin copaci iar femeile își pot lua câte 4 – 5 bărbați. În România noastră, străinii ne consideră criminali, violatori sau hoți și nu știu cum să scape de noi.
În România lor, este normal ca fiica un pic agramată a președintelui să ajungă europarlamentar iar pițipoancele de Pleșcoi, miniștri. În România noastră cei mai deștepți copii pleacă cu burse în străinătate și refuză să mai revină acasă.
În România lor, avem cea mai scăzută rată a șomajului din Uniunea Europeană. În România noastră, milioane de oameni rămași pe drumuri, au plecat în străinătate la muncă.
În România lor, o greșeală precum impozitul minim este recunoscută de Guvernul care a comis-o și atât. În România noastră această greșeală duce la închiderea a câtorva mii de firme, îngroșarea rândurilor șomerilor și scăderea economiei.
În România lor, trimitem oameni în Cosmos. În România noastră parcurgi distanța de la intrarea în București și până în centru în câteva ore.
În România lor, fratele președintelui vrea să câștige bani din vânzarea armamentului pentru dotarea armatei. În România noastră, soldații se duc să moară în Afganistan ca să-și poată permite să-și cumpere o casă.
În România lor, este normal să-și trateze hernia de disc la Viena și piciorul rupt la Bologna. În România noastră a devenit ceva normal ca oamenii să moară cu zile, în spitale, din cauza unor boli banale.
În România lor, este normal ca fiica președintelui să-și cumpere un apartament de aproape un milion de euro cu bani din vânzări anterioare. În România noastră este normal ca tinerii să moară de epuizare, muncind la multinaționale, ca să plătească ratele pentru garsonierele pe care abia reușesc să le cumpere.
În România lor noi existăm doar ca să îi votăm și ne plătim regulat impozitele. În România noastră, abia reușim să supraviețuim de pe o zi pe alta, cobai pentru experimentele lor sociale.
Și încă un amănunt, al treisprezecelea ( număr cu ghinion – dar ce mai contează o nenorocire în plus la atâtea altele):
În România lor, lucrurile bune se petrec doar la televizor, în discursuri și declarații de presă. România noastră lucrurile rele se petrec în realitate și ne lovim zilnic de ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu