Emiluș este un bărbat de înălțime medie – cel puțin așa crede – ajuns într-o înaltă funcție de stat. Alții spun că nu este altceva decât un pitic cu pretenții și că i-ar mai trebui vreo treizeci de centimetri ca să se considere un tip de înălțime medie. Emiluș este complexat și ar face orice (dacă-i dă voie Șefu’) ca să capete cei treizeci de centimetri care îi lipsesc. Seară de seară se roagă la îngerașul păzitor, sperând că într-o zi i se va îndeplini cel mai arzător vis. De asemenea, mai nou, Emiluș se roagă îngerașului să-l ajute să ne treacă de criză. Altă speranță nu mai are. Până când îngerașul îi va îndeplini măcar una din cele două dorințe, eroul nostru merge la serviciu, zilnic, și notează într-un carnețel cu coperți portocalii cele mai importante evenimente ale zilei.
Ora 12.45: Acum am ajuns la birou. Aseară am fost la Şefu’ la Palat. A dat de băut că a reuşit să-i găsească servici lu’ aia mică. Europarlamentar la Bruxelles. Bun servici. Oricine şi-ar dori aşa ceva pentru fata lui. Şi cât s-a mai zbătut Şefu’ până a angajat-o. Nu-i vorbă că l-au ajutat şi fetele, Nuţi şi Moni, l-am ajutat şi noi, cu partidul. Câte 10 – 15 voturi de la fiecare secţie de votare nu a fost mult pentru partid. Iar Şefu’ merita asta, doar a făcut şi el o grămadă de lucruri bune pentru noi. Bine că a ieşit bine că altfel, cine ştie ce făcea la nervi. Remania Guvernul şi mă lăsa pe mine fără servici.
Ora 13.10: Mă doare capul de mor. Aseară a ţinut Şefu’ să bea neapărat cu mine, de bucurie, o sticlă cu whiskey. Mai mult el a băut. Că duce. Doar a fost marinar. Eu am început să văd dublu după primul pahar. Dar nu mai conta. Şefu’ a fost bine dispus şi a făcut ce face el când este foarte bine dispus. S-a îmbrăcat în uniforma de elev-marinar, şi-a pus bereta pe cap, s-a cocoţat pe un scaun şi a răcnit la noi, ca un căpitan de vas, ce-a fost, să ridicăm pânzele ca să pornim în larg.
Ora 13.20: După două pahare cu whiskey, aseară, mă simţeam ca pe vapor. Se clătina camera cu mine şi m-a luat ameţeala. De la răul de mare. Şefu’ la cârmă, neclintit, cu sticla în mână, cânta de mama focului: „Căpitanul Roberto şi ai săi marinari…“ Iar Nuţi îi ţinea isonul: „Opreşte Nae vaporul, opreşte că mă scufund…“ Şefu’ o ţinea după umeri şi o încuraja: „Stai liniştită fata mea. Nimic nu ţi se poate întâmpla cât eşti cu mine!“ Se vede că Şefu’ o apreciază. Ştie ce valoare are.
Ora 13.46: Uff, ce mă doare capul. Dar ce-am mai petrecut. Parcă-l văd şi acum pe Şefu’ cum s-a întors către noi şi a strigat: „Copii aveţi încredere în mine, în bătrânul lup de mare. Vă scap de Geoană şi de Antonescu, aceşti marinari de apă dulce şi vă conduc spre tărâmul făgăduinţei. Vom îneca corăbiile PSD, PNL şi UDMR, după care, împreună, doar eu şi voi, vom împărţi ministerele şi bugetul, fără să ne mai pese de alţii.“
Ora 14.00: Să cer o aspirină şi o cafea tare. Poate îmi mai trece mahmureala.
Ora 14.24: M-a mai lăsat migrena.
Ora 14.25: După ce a cântat marinăreşte şi s-a jucat de-a vaporul, Şefu’ m-a tras deoparte, doar pe mine, şi a vrut să mai bem o sticlă de whiskey împreună. La fel ca pe prima, adică mai mult el. Apoi mi-a povestit cât de greu i-a fost până şi-a văzut fetele bine. A simţit nevoia să mi se împărtăşească mie şi nu altuia, pentru că şi eu sunt tată de fete.
Ora 14.27: Mi-a povestit Şefu’ce greu i-a fost cu fetele. „Ai să vezi tu Emiluş ce te aşteaptă, când or să mai crească. Ce probleme am avut eu… Aia mare, nu-i vorbă, e liniştită. Dar şi cu ea am tras când s-a măritat cu roacherul. Păi ăla bea mai mult ca mine. Când veneau duminica la masă trebuia să ascund băutura de el, că mă lăsa fără rezerva pe o săptămână. Şi tot degeaba. Avea un nas când era vorba de găsit sticlele, ceva de speriat. Le ducea Maria pe la vecini, pe la Văcăroiu, pe la Năstase. Degeaba. Odată îl auzeam: «Tată socrule, dom’primar – pe atunci eram încă primar – n-ai şi mata ceva de udeală, că nu merge să stăm pe uscat. Dacă n-ai, dau eu o fugă pân’ la nea Nicu, poate i-a mai rămas ceva.» Şi până să zic eu Proconsul apărea cu sticlele la subsoară, de la Nicu Văcăroiu. Bine că a divorţat de el. Aia mică, în schimb, e mai zvăpăiată. Seamănă cu mine, bucăţică ruptă. Cu ea am avut zile grele de tot. Ce am păţit când s-a încurcat cu băiatul lui Hrebenciuc… Numai eu ştiu. Păi, băi Emiluş, duşmanul meu de moarte? Câte nopţi n-am dormit din cauza ei. Ea la Milano, la shopping, cu a lu’ Hrebe şi eu îmi muşcam mâinile pe la Bucureşti. Am trimis-o pe mă-sa, pe Maria, la ţigănci, la ghicitoare să-i despartă. De-abia, de-abia a reuşit. Acum mai am o grijă, să le găsesc la amândouă nişte băieţi buni, de-ai noştri, din partid, să le mărit.“
Ora 15.04: Era topit Şefu’ aseară, când vorbea de copiii. A vărsat şi o lacrimă, ca atunci când a candidat în locul lui Stolo. Doar că de data asta era adevărată.
Ora 15.12: După ce l-am văzut pe Şefu’ lăcrimând mi s-a rupt filmul. Nu mai ştiu nimic ce s-a înbtâmplat după aia. M-am trezit azi pe la 12.00 pe bancă în faţă la Cotroceni. Mi-a zis şoferul că a vrut să mă ducă acasă dar că am refuzat categoric. Că până am adormit, pe bancă, i-am spus să noteze să instituim Ziua tatălui eroin. Pentru Şefu’.
Ora 15.14: Ce înseamnă să fii tată. Mă gândesc tot la Şefu’. I-a fost greu, dar acum e fericit. Fetei mari i-a luat apartament la Popoviciu şi i-a găsit de muncă în Bucureşti. A făcut ea naveta vreun an la ţară, dar până la urmă a rezolvat-o. Lu’ aia mică i-a găsit servici bun la Bruxelles. Are salar frumos, şapte mii de euro pe lună, plus diurnă, plus cazare, telefon, secretară şi alte cheltuieli. Ce mai... Mai bine de atât nu se putea. Adevărat că e cam departe de casă dar vine săptămânal acasă. Dacă vorbeşte Şefu’ cu Gigi Becali poate o aduce el cu avionul lui de la Steaua şi mai face economie la navetă.
Ora 16.10: Cred că mă duc acasă. Sunt obosit tare după cheful de aseară. Mi-a revenit şi durerea de cap.
Ora 16.23: Impresionant Şefu’. Câte probleme pe capul lui cu copiii şi cum le-a făcut faţă la toate. Şi unde mai pui, că în acelaşi timp avea şi supărări cu Năstase şi cu Tăriceanu, la politică. Mă mir că a rezistat. Altul în locul lui era de mult luat. Aşa da om. Trebuie să facem ceva şi să instituim „Ziua tatălui eroin“. Astfel de oameni trebuie să fie apreciaţi la adevărata lor valoare. Să fie un exemplu pentru ceilalţi. Aş vrea să fiu şi eu ca Şefu’, bineînţeles când va ieşi la pensie.
Ora 16.30: Nu mai stau. Plec. Dar înainte, să nu uit: Sunt un bărbat de înălțime medie şi vreau să fiu ca Şefu’ după ce iese la pensie. Sunt un bărbat de înălțime medie şi vreau să fiu ca Şefu’ după ce iese la pensie. Sunt un bărbat de înălțime medie şi vre….
(VA URMA)
NOTĂ: Acesta este un pamflet. Drept urmare, până la apariția noilor coduri ale justiției nu vă deranjați să mă chemați în instanță. După aia mai vedem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu