H.R. Patapievici susține, într-un material publicat în EvZ, bazat pe o serie de studii, că televiziunea ar fi un pericol pentru democrație. Bineînțeles că filosoful nu se referă la televiziune în sine ci la calitatea producțiilor și durata, în ore, a programelor.
Personal am un alt punct de vedere, bazat nu pe studii și cercetări de piață ci pe o chestie mult mai banală și la îndemâna oricărui posesor de aparate de recepție TV. O cutiuță paralelipipedică cu multe butonașe care se numește telecomandă.
Dar cine sunt eu să-l contrazic pe H.R. Patapievici ?
Totuși, pornind de la concluzia pe care o enunță chiar din titlu, nu pot să nu îmi exprim câteva nedumeriri pe care le-aș dori lămurite:
Dacă înainte de 1989 televiziunea română emitea doar două – trei ore pe zi, înseamnă că regimul Ceaușescu a fost o democrație consolidată?
Dacă în perioada 1990 – 1996 în programele TVR (singurul post de televiziune cu acoperire națională) apăreau doar reprezentanții puterii iar știrile prezentau doar variantele oficiale ale evenimentelor, omițând alte puncte de vedere, înseamnă că românii erau mai puțin manipulați și mai bine informați ?
Înseamnă că atunci își alegeau conducătorii după o analiză obiectivă a opțiunilor de vot, nu ca acum când au posibilitatea să vadă și să compare toți candidații ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu