Trăznăi de părinte. Sorina Plăcintă mândră de huliganul personal

Problema pe care puişorul senatoarei Plăcintă o are cu Dumnezeu poate fi explicată, cred, de psihologi şi, nefiind un tip îngust la minte, o pot înţelege. Şi accepta totodată. Sunt destui tineri care, din diferite motive, legate de neîmpliniri sau frustrări personale îl resping pe Dumnezeu.

La fel pot înţelege, deşi nu este treaba mea, de ce a postat pe internet fotografiile în care apare sărutându-se cu bărbaţi. E o problemă care îi priveşte doar pe el şi pe părinţii săi.

Nefiind un habotnic, pot privi cu o oarecare detaşare cum s-a pişat pe troiţa maramureşeană, lucru pe care n-aş dori, însă, să-l facă poliţiştii. Este totuşi un act de huliganism. Iar asemenea acte trebuie sancţionate, fie că s-a produs săptămâna trecută sau în urmă cu câţiva ani.

Mai pot accepta mentalitatea de cloşcă a doamnei Plăcintă. Există numeroase cazuri de părinţi care închid ochii la isprăvile progeniturilor lor şi le acceptă aproape orice. De cele mai multe ori dintr-un sentiment de vinovăţie. Considerând că astfel se recompensează pentru că n-au fost alături de copii atunci când aveau nevoie de dragostea şi îndrumarea părintească.

Că doamna cu pricina apreciază că i-a dat cea mai bună educaţie lui fii-su, astfel încât, deşi cunoştea ce a făcut, nu găseşte nimic condamnabil în fapta lui, o priveşte direct şi personal. N-o poate nimeni obliga să-şi pedepsească copilul pe care îl crede perfect. Sorina Plăcintă nu este Adrian Năstase care, aflând că băiatul său şi-a desenat o zvastică nazistă, l-a pedepsit punându-l să înveţe despre Holocaust, în vacanţă.

Ceea ce mă îngrijorează şi ar trebui să-i îngrijoreze pe toţi părinţii din România, este că o asemenea persoană care tolerează şi scuză asemenea acte antisociale, ar putea deveni ministru al educaţiei.

Câţi v-aţi dori ca educaţia copiilor voştri să fie coordonată de un ministru care dă vina pe mass-media pentru tâmpeniile lui fii-su ?