Explicaţii neconvingătoare ale bătăuşului de copii

Traian Băsescu a lovit un copil!

L-a trădat prima reacţie, în momentul în care, la Realitatea TV, a văzut imaginile. Nu a negat, cum ar fi făcut orice om care ştie că aşa ceva nu-i stă în caracter ci doar a încercat să-şi justifice gestul. Nici măcar nu a spus că filmuleţul este trucat.

Chiar şi declaraţia de presă pe care a dat-o după câteva ore, probabil, împins de la spate de staff-ul de campanie l-a trădat. Nici un candidat la preşedinţie nu apare zâmbind în faţa camerelor de luat vederi şi nici nu hăhăieşte după ce află că a fost victima unei asemenea înscenări. Orice om normal ar fi revoltat văzând că i se pun
în spate grozăvii pe care nu le-a comis.

Însă Traian Băsescu a ieşit zâmbitor ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Şi a spus că în viaţa lui nu a lovit pe nimeni ca şi cum ar fi spus un banc bun la finalul căruia se aştepta ca toată lumea să râdă în hohote:

„Ştiu că nu mă credeţi, dar hai să ne prefacem că lucrurile stau aşa cum vă spun eu!“

Şi ar mai fi ceva. Deşi ne-a asigurat că a privit cu foarte mare atenţie imaginile şi le-a descris cu fidelitate Traian Băsescu a omis câteva cadre. Între scena cu femeia disperată vorbeşte cu el şi cea cu copilul care se dă pe spate râzând, se mai află una. Despre care nu pomeneşte nimic, dar pe care noi toţi am văzut-o:

Braţul lui Băsescu care se întinde şi loveşte în figura micuţului.

P.S.1: Nu este pentru prima oară când Traian Băsescu loveşte. În 2000 sau 2001, în primul mandat la Primăria Capitalei, a lovit cu capul în gură, în văzul ziariştilor, un patron de butic.

P.S.2: Chiar dacă filmuleţul a apărut în campania electorală, fapta rămâne la fel de gravă. Şi poate este mai bine aşa. Dacă românii ar fi aflat în 2005 că au un preşedinte bătăuş de copii, probabil că până acum ar fi uitat.

Penibilul personaj Emil Boc

Emil Boc este acel nevertebrat care și-a compromis cariera universitară, renegându-și lucrările în baza cărora și-a obținut titlurile științifice pentru a-i face pe plac lui Traian Băsescu. Aceasta pentru că este cel care îi deschide ușa lui Băsescu, îi ține paltonul atunci când se îmbracă, îi toarnă în pahar și, în general face cam tot ceea ce îi cere, asemenea unui servitor.

Emil Boc este demagogul care, în calitate de șef al PD-L a promis majorarea cu 50% a salariilorpentru profesori, deși știa că nu sunt bani. Și asta doar pentru ca partidul său să obțină mai multe voturi și să acceadă la putere.

Emil Boc este acel incompetent care, din poziția de prim-ministru, a fost de acord cu introducerea impozitului forfetar. Care a falimentat peste o sută de mii de IMM-uri. Impozit care, împotriva oricărei reguli de bun simț, îi taxează inclusiv pe cei care nu obțin venituri.

Din momentul în care s-a făcut simțită criza economică, a petrecut mai mult timp la coasă, relaxându-se, decât la guvern căutând soluții pentru combaterea efectelor ei.

Emil Boc este acel personaj a cărui nume a devenit sinonim cu penibililul. Mai nou se spune „ești prost ca un boc“.

Același Emil Boc ne spune acum, când partidul său este pe cale să piardă puterea, că un guvern PSD-PNL-UDMR, va majora taxele și impozitele de la anul.

Marș mă de aici!

Dacă până și Dorel a înțeles....

Strategia băsesciană pentru turul II

Discursurile din aceste zile ale candidatului Traian Băsescu a lăsat să se întrevadă strategia sa electorală pentru turul al II-lea. Bazată pe sloganul „singur împotriva tuturor“. Din ce în ce mai izolați pe scena politică, Traian Băsescu și PD-L sunt într-o postură asemănătoare celei în care se aflau Corneliu Vadim Tudor și PRM în 2000. Celelalte partide politice evită negocierile pentru un parteneriat cu democrat-liberalii și Traian Băsescu.

Și atunci ca să evite demonizarea sa, ca și politician total nefrecventabil, Traian Băsescu a declarat că nu va face nici o alianță pentru turul al doilea. Că se bazează doar pe „un parteneriat cu poporul“.

Căruia îi va cere să-l voteze pentru că este singurul care va pune în practică „reforma statului“, aprobată prin referendum. Ceilalți, care s-au situat în jurul contracandidatului său, Mircea Geoană, sunt antireformiștii care țin cu dinții de privilegii.

În această strategie un rol important îl joacă asocierea lui Mircea Geoană cu Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc etc. menită să îndepărteze electoratul lui Crin Antonescu. Băsescu știe că nu-i va putea câștiga pe alegătorii liberalului care nu-l vor vota. Și atunci face tot ceea ce îi stă în putință ca aceștia să rămână acasă pe 6 decembrie pentru că o prezență scăzută la vot, coroborată cu frauda electorală îi va asigura un nou mandat.

Chiar dacă 70% dintre românii care au ieșit la vot nu-l mai doresc.

P.S.: Crin Antonescu a anunțat deja că PNL îl va sprijini pe Mircea Geoană în turul II. Este de așteptat ca și UDMR să facă același lucru.

UPDATE: O dezamăgire numită Crin

Se pare că după aflarea primelor rezultate oficiale din primul tur, Crin Antonescu a coborât cu picioarele pe pământ. Și asta nu pentru că și-a arătat disponibilitatea de a-l susține în turul II, el și PNL, pe Mircea Geoană. Pentru că interesele colegilor săi de partid sunt, în multe locuri, diferite de direcția impusă de conducerea de la centru.

Mulți se visează deja, la guvernare alături de PD-L, deși e greu de crezut că Băsescu îi va primi după ce va obține un eventual al doilea mandat. În Parlament s-a format un grup de parlamentari „independenți“ portocalii alături de care, cu sprijinul UDMR, ale căror doleanțe sunt mutl mai ușor de satisfăcut, PD-L poate trece un guvern.

Am văzut, însă, un Crin Antonescu de pe figura și din vocea căruia s-a șters aroganța și infatuarea.

O dezamăgire numită Crin

Mă așteptam la acuzațiile, lansate de candidatul liberal Crin Antonescu, la adresa mogulilor, imediat după anunțarea rezultatelor exit-pollurilor. Pentru că l-am urmărit după confruntarea de la Cluj. Și am văzut cum se transformă într-un individ arogant, infatuat care se și vedea în postura de învingător cu mult înainte de deschiderea secțiilor de votare.

Cu discursul său, Crin a demonstrat că nu știe să piardă și că este un politician la fel ca și ceilalți, un picuț mai destupat la minte dar cu obrazul la fel de gros și cu memorie la fel de scurtă.

Nu m-ar mira, dacă în turul doi, contrar tuturor asigurărilor pe care le dădea în campania electorală, va bate palma cu Traian Băsescu, ștergând cu buretele tot ceea ce s-a întâmplat până acum. Bineînțeles în interes național, în numele dreptei românești.

De altfel, chiar dacă el nu o va îndrăzni s-o facă direct, pe față, cei din spatele său vor avea grijă să-i ofere lui Traian Băsescu tot sprijinul de care nevoie. De dragul morcovului cu care sunt momiți.

Și astfel, revoluția bunului simț anunțată pentru 22 noiembrie se va încheia, înainte de a fi declanșată, pe 6 decembrie, seara, într-o grămadă de căcat galben-portocaliu peste care se vor îmbrățișa frățește Crin și Traian.

În timp ce, pe fundal, o sticlă de șampanie destupată se va plimba din mână în mână, de la Vosganian la Videanu, de la Orban la Berceanu și de la Udrea la Norica Nicolai.

Câteva motive pentru care voi vota cum voi vota

1.Pentru că sunt urmașul lui Constantin, nu al lui Traian;
2.Pentru ca Traian Băsescu să revadă marea;
3.Pentru că, spre deosebire de familia prezidențială, familia mea nu trăiește bine;
4.Pentru că vreau să trăiesc într-o țară în care interceptarea convorbirilor private de orice fel este o excepție nu o obișnuință;
5.Pentru că nu vreau ca viitorii mei copii să crească în Bulgaria;
6.Pentru că EBA și Elena Udrea nu reprezintă modele de urmat în viață;
7.Pentru că nu doresc o societate în care tupeul, minciuna și fărădelegea sunt politici de stat;
8.Pentru că statul trebuie să fie în slujba mea, nu eu în slujba statului;
9.Pentru că se împlinesc cei douăzeci de ani de tranziție profețiți de Brucan și a venit timpul să trecem într-o nouă eră;
10.Pentru că nu aș vrea ca portocaliul să fie culoare națională;
11.Pentru că nu e normal ca un președinte să-și tragă comision din banii destinați răscumpărării vieților unor români ținuți ostatici de teroriști;
12.Pentru că nu vreau ca în viitoarea gramatică a limbii române, pluralul de la „succes“ să fie „succesuri“;

Pentru cele enumerate mai sus și pentru multe, multe altele, duminică, 22 noiembrie, mă voi ridica din colțul în care m-a împins Marea Lehamite și voi pune ștampila pe unul dintre candidații la prezidențiale. Pentru prima oară din 2000.

S-a stins Don Quijote de la Vrancea

Don Quijote de la Vrancea nu mai este! S-a stins mult prea devreme, fără să fi terminat lupta cu morile de vânt.

Dumnezeu să te odihnească în pace, Puiu!

Evolutiv - Zambete si flori

Trăznăi de pedelist. Nicu Tănase, un fel de Autoritate a Statului

Până acum câtva timp, Nicu Tănase era un băiat subțire, foarte atent și cu privire ageră. Băiat de primar țărănist, ce mai. După ce s-a înscris în PD-L și, mai ales după ce a primit o un scaun călduț sub poponeață, Nicu s-a schimbat radical. A făcut fălci și burtă iar privirea i s-a alterat brusc. Dacă înainte te observa și te saluta de la distanță, de pe partea cealaltă a străzii, acum cu greu te mai observă, chiar cu ochelarii pe nas, la un metru în față.

Și asta n-ar fi nimic.

Însă mai nou, Nicu Tănase are pretenția ca el și colegii săi din PD-L să fie tratați precum o autoritate a statului. Să li se acorde respectul cuvenit, locuri preferențiale de parcare, gratuitate pe transportul în comun, la cinema și la muzee dar, mai ales, să fie pedepsite miștourile la adresa lor.

Drept care, Nicu și colegii săi s-au inflamat tare și au cerut introducerea la pușcărie a pesedeilor care au avut ideea să le lipească numele și pozele pe garduri.

P.S.: Dragă Nicu, ca să vă mai treacă supărarea, ție și tovarășilor tăi de partid, să știi că panourile respective sunt tot o creație a unui coleg de-al vostru. Primul care le-a folosit a fost colegul vostru, de la Iași, Costică Simirad, supărat că în Consiliul Județean, PSD și PNL au refuzat să-i aprobe bani pentru o reabilitare.

Războaiele lui Traian

Cu mâinile întinse, zâmbind parșiv, Traian Băsescu ne anunță, de pe toate gardurile și locurile de afișaj, permise sau nepermise, că luptă pentru fiecare dintre noi. Ptiu drace!

O lipsă majoră a sloganului este identitatea adversarului, Băsescu cerându-ne un acord în alb ca să lupte pentru noi, cu cineva al cărui nume nu-l cunoaștem. De unde știm că cel vizat de războinicul portocaliu nu ne este amic?

Până acum, s-a luptat cu toată lumea, fără să fi înregistrat vreun rezultat pozitiv. Cu sistemul ticăloșit a făcut blat, aducându-l de partea sa iar cu criza nici măcar nu mai dorește să aibă de-a face. Judecătorii l-au trimis la plimbare, atrăgându-i atenția că problemele justiției nu se rezolvă bătând cu pumnul în masă sau impunând arestări. La fel a pățit și cu Parlamentul.

În ce privește mogulii, aceasta nu este lupta noastră. Fapt demonstrat de audiențele mari pe care le înregistrează posturile lor de televiziune și vânzările publicațiilor pe care le tipăresc.

Departe de a fi mobilizator și de a inspira încredere, îndemnul prezidențial este de natură să sporească îngrijorarea și deznădejdea. Nici cele două războaie mondiale nu au durat mai mult de cinci ani.

Ce om normal își mai dorește continuarea unei lupte, după cinci ani de război permanent în care nu s-a întrevăzut nici un rezultat pozitiv, ci doar manipulări și umilințe?

În toate confruntările din mandatul băsescian, noi, „adevărata majoritate“, am fost victime colaterale și am suferit cele mai mari pierderi. Majorări de taxe și impozite, împrumut de rambursat la FMI, șomaj, falimente, căderea cursului de schimb, reduceri salariale și de pensii, concediu fără plată, criză politică etc.

Profitul s-a împărțit între „luptător“ și camarila sa.

Un loc de europarlamentar pentru aia mică și un pic agramată, apartament de lux pentru aia mare, afaceri cu armament pentru frățior, shopping pe bani publici la Paris, Milano și Londra pentru Nutzi, funcții călduțe pentru prietenii din PD-L, asfaltări pentru gașca Golden Blitz, profituri imense pentru afaceriștii Berceanu, Videanu și Blaga etc.

În atari condiții, cu excepția unor exaltați și a celor care au de câștigat de pe urma haosului, cei mai mulți ne dorim pacea. Ca să ne putem vedea în liniște de viața noastră.

Un impuls

Că tot ziceam, zilele trecute,ce-ar fi să mergem cu toții la vot...

Scurt comentariu (cu întârziere) pe marginea dezbaterii Antonescu – Băsescu

Doar ce-mi dădui cu părerea că nu va participa la nici o dezbatere cu contracandidații și că va prefera doar băile de mulțime și emisiunile electorale aranjate, că Traian Băsescu a ținut să mă contrazică. Și rău a făcut. Pentru Băsescu ar fi fost recomandabil, strategic, să evite confruntarea de la Cluj pentru că nu îi aducea nici un câștig. Avea doar de pierdut, ceea ce s-a și demonstrat.

Românii au văzut un candidat liberal, Crin Antonescu, relaxat, pontos, cu replică, spontan și un Traian Băsescu crispat, încordat care vorbea în șabloane, căutându-și cuvintele prin foile din față. Practic, liberalul a măturat cu el pe jos.

Nu cred că Mircea Geoană care nu s-a prezentat este perdantul, mai ales că are în spate un partid de talia PSD. Ar fi avut mai mult de pierdut dacă mergea. Formatul, lipsa unor subiecte prestabilite de dezbatere și lejeritatea cu care a fost moderată întâlnirea, l-ar fi dezavantajat, la fel ca și pe Băsescu.

Antonescu i-ar fi dominat pe ambii contracandidați, făcându-i din vorbe, spre deliciul publicului, evitând aprofundarea temelor de discuție, dat fiind că nu le stăpânește.

P.S.: Mai comentăm după ce vedem ce se va petrece la următoarea confruntare, dacă va mai avea loc vreuna.

Bârfă cu iz de miting prezidențial

Sursele mele, mai bune decât ale lor, spun că Traian Băsescu și-ar fi anulat vizita de la Focșani pentru că Trășculescu & Co. nu au fost în stare să-i organizeze un miting mai mare decât al PSD-ului. Băsescu ar fi pus condiția să-i strângă cel puțin 20 – 30 de mii de oameni. Lucru care nu le-a reușit deoarece întâlnirea a fost programată în cursul săptămânii când cei mai mulți dintre oameni lucrează, de regulă.

Aceleași surse spun că pedeleii locali ar fi vrut să scoată funcționarii din deconcentrate și profesorii, însă tot nu le ieșea la număr. Plus că s-au temut că manifestarea s-ar putea întoarce împotriva lor, având în vedere nemulțumirea generală dar și influența PSD. O altă variantă ar fi fost aducerea unor simpatizanți din afara județului, de la Bacău, Galați, Brașov etc.

Cum nici asta nu a ținut, democrat-liberalii s-au lăsat păgubași motivând că a răcit Băse.

De ce nu avem dezbateri între prezidențiabili

La începutul lui septembrie, anticipam că prezidențiabilul Traian Băsescu nu va participa la nici o dezbatere televizată pe bune, cu contracandidații săi sau cu ziariști neconfortabili. Spuneam atunci că va prefera doar emisiunile aranjate dinainte la TVR sau la B1.

Mai arătam că strategia de campanie băsesciană se va baza în special pe băile de mulțime la mitingurile electorale aranjate din vreme. Motiv pentru care, contracandidații săi nu se vor întâlni cu el decât dacă se vor infiltra între susținătorii portocalii.

Analizele media confirmă ceea ce anticipam eu la începutul lui septembrie. Până în prezent, nu a avut loc nici o dezbatere televizată între candidați și nici nu se preconizează să aibă loc vreuna.

Traian Băsescu nu are nici o temă serioasă de discuție care să țină într-o confruntare. Românii trăiesc din ce în ce mai prost, el și Boc au ratat lupta cu criza, nu poate justifica vânzările anterioare ale fetelor, afacerile cu armament puse la cale de frățiorul Mircea sau relațiile controversate cu primul terorist al țării, Omar Hayssam.

Campania sa electorală este centrată doar pe referendumul pentru înființarea parlamentului unicameral și reducerea numărului de parlamentari. Și nici măcar aceste teme nu sunt stăpânite prea bine de candidatul portocaliu. Există foarte multe întrebări legate de parlamentul unicameral la care Traian Băsescu nu are un răspuns serios.

Drept urmare, preferă să vorbească singur, cu moderatori decor.

Pe de altă parte, dacă ar accepta o confruntare cu Geoană, Antonescu sau Oprescu, Traian Băsescu i-ar legitima drept contracandidați ai săi. Lucru pe care nu-l dorește. Pentru că a declarat peste tot că nu se luptă cu cei trei, pe care-i consideră doar niște marionete, ci cu Ion Iliescu, mogulii și grupurile de interese.

Nici o confruntare între Geoană, Oprescu și Antonescu, fără eroul principal, n-ar avea nici un haz. Ar fi ca o finală mică de campionat mondial, un joc pentru locurile 3 -4. Și ar confirma ceea ce spune Băîsescu, că sunt niște contracandidați de fațadă, fără legitimitate.

Constituția chiar îi dă președintelui dreptul discreționar de a numi premierul ? II

Am arătat , zilele trecute unde s-ar putea ajunge în cazul în care președintele ar avea dreptul discreționar de a desemna un premier, fără a ține cont de majoritatea parlamentară.Voi prezenta acum și cel de-al doilea punct de vedere pe care, mărturisesc, îl îmbrățișez și eu.

Din perspectiva mea, Constituţia nu trebuie citită ca pe un set de instrucţiuni pentru folosirea unui aspirator. Ci în spiritul ei. Fiecare articol trebuie interpretat, logic, cu bun simț, în funcție de celelalte, nu separat.

În cazul articolului 103, ar trebui să se aibă în vedere că preşedintele este un mediator care „veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice“ (art. 80). Nu un jucător. Poziția de mediator îi cere să fie echidistant faţă de toată lumea şi să aducă la un numitor comun opiniile divergente. Deși are dreptul teoretic să desemneze orice premier doreşte, atributul de mediator îi cere să țină cont şi de voinţa Parlamentului.

Nu poate proceda altfel decât dacă intenționează să provoace o criză.

Este normal să desemneze un premier agreat de majoritatea parlamentară pentru ca guvernul să primească votul de învestitură, situație în care are logică prevederea constituțională privind consultarea partidelor. Pentru că nu doar el ci și Parlamentul își asumă responsabilitatea unei bune guvernări.

Deci, la consultările cu partidele, atitudinea preşedintelui nu trebuie să fie de genul „Propuneți voi pe cine doriți, pentru că eu oricum îl desemnez pe X ?“. Discuțiile ar trebui să pornească de la următoarea întrebare: „Credeţi că X poate obţine un vot majoritar în Parlament? Dacă nu, să găsim pe cineva care să fie acceptat de majoritate.“

Compromisul nu poate fi atins decât prin negocieri, între partide, între partide şi preşedinte, între partide şi candidat, între preşedinte şi candidat etc. Pentru a ajunge aici este necesar ca preşedintele să-și ia în serios rolul de negociator, nu să bată cu pumnul în masă şi să-i irite pe ceilalţi.

Dizolvarea parlamentului este o soluție extremă la care trebuie recurs abia atunci când configurația parlamentară este atât de eterogenă încât nu se poate cristaliza nici o majoritate.

Ce va fi după finalul băsescian. Exercițiu de imaginație

V-ați întrebat vreodată ce vor face apropiații lui Traian Băsescu, după ce acesta va pierde alegerile? Vă propun un exercițiu de imaginație. Să ne închipuim că suntem pe 7 decembrie, a doua zi după ce s-a anunțat oficial că Băsescu a pierdut alegerile și privim de sus, fără să fim văzuți, la ce se întâmplă în apropierea actualului, încă, șef al statului. Ia să vedem…

La Cotroceni, doamna Maria înghesuie într-un sac de voiaj, două perechi de izmene groase și cipilica cu care președintele inspecta șantierele patriei. Pe mare este frig și umezeală, iar Traian nu mai rezistă ca pe vremea când naviga cu „Biruința“.

Elena Udrea i-a returnat lui Cocoș cheile de la Q7 și Porsche Chayenne și a donat poșetele Luis Vuitton, pantofii Jimmy Choo, taioarele Chanel și blugii D&G fetelor de la școala generală din Pleșcoi. Apoi s-a împăcat cu Ludovic Orban, și-a tuns pletele-i bălaie și a plecat la o mănăstire în Bucovina. În călugărie.

Abandonată de Syda pe unul din culoarele Parlamentului European, EBA a rătăcit zile întregi în căutarea ieșirii. Între timp și-a amintit de vremurile bune în care se iubea cu Andrei Hrebenciuc. După ce a vărsat o lacrimă, a încercat să-l sune de pe telefonul de serviciu. Nu a reușit. Pentru că, absentând de atâta vreme la lucrări, colegii săi europarlamentari au crezut că a renunțat și au realocat numărul altcuiva.

Emil Boc a încercat să se reangajeze profesor la facultate însă studenții au refuzat să meargă la cursurile sale de drept constituțional, în special la cele privind atribuțiile președintelui și a superiorității parlamentului bicameral, comparativ cu cel unicameral. A fost concediat. Rămas pe drumuri, a cerut ajutor de șomaj. Din păcate, fondul de șomaj era falimentar, după ce au fost plătite șomerilor proveniți din firmele falimentate de forfetarul lui Pogea. Lipsit de orice speranță s-a așezat la intrarea în Palatul Victoria, și-a turnat o găleată cu cenușă în cap, după care și-a pus pe piept un carton pe care scria „Am fost un dobitoc! Nu faceți ca mine!“

În sediul din Modrogan, afișând o figură afectată, Adriean Videanu l-a bătut pe spate pe proaspătul marinar, încurajându-l: „ești cel mai bun Traiane!“. Apoi, scuzându-se că trebuie să meargă până la toaletă, s-a urcat într-un avion cu destinația Monte Carlo. De unde a negociat cu noua putere o serie de contracte pentru schimbarea bordurilor pe șoselele patriei.

Vasile Blaga s-a instalat în principalul birou din același sediu al PD-L și a dat dispoziție să fie gonite toate fâțele din partid. A convocat congresul extraordinar pentru alegerea președintelui partidului și a început negocierile pentru obținerea funcției.

Radu Berceanu a tras o înjurătură, după care și-a văzut de afacerile sale cu ministerul Transporturilor.

După ce a vărsat o lacrimă pe umărul dragului de Băse, Stolojan l-a invitat la hotelul său de la Predeal, unde, ferit de ochii ziariștilor să se gândească la trecut.

Gheorghe Pogea încearcă și acum să descopere diferențele dintre el și cel mai mare economist al lumii, ca să-l poată moșteni. Asemănarea a găsit-o: amândoi sunt ingineri.

Monica Iacob Ridzi s-a retras la Petroșani și s-a închis într-o mină. Ea a refuzat să să mai vadă lumina zilei până când faptele pentru care este anchetată de DNA nu se vor prescrie.

Imediat după anunțarea înfrângerii idolului lor, tinerii pedeliști, alde Hoară, Anastase,Boureanu, Țurcan, Calcan, Vișan și alții asemenea, cei care priveau la Băsescu ca la icoană și lăudau orice aberație făcută sau declarată, au început să se învârtă debusolați în cerc. S-au prăbușit la pământ, amețiți, după câteva minute. Când și-au revenit s-au interesat de privilegiile și pensiile nesimțite de care vor beneficia la finalul mandatului.

Din 7 decembrie, intelectualii care au făcut sluj în fața sa, de la Patapievici, Tismăneanu, Mihăeș. T.R. Ungureanu au ieșit pe televizor să-i convingă pe români că au fost disidenții care au subminat sistemul din interior.

În ce privește gașca asfaltatorilor prezidențiali, Cășuneanu, Umbrărescu, patronii de la Golden Blitz etc. stați fără grijă, deoarece băieții s-au reorientat.

Repetiție pentru un miting spontan la Timișoara

Video: www.pesurse.ro

Filmulețul acesta chiar îmi amintește de vremurile de dinainte de 1989, când politrucii Partidului ne luau cu japca de la școală și ne duceau în Piața Unirii ca să ne manifestăm dragostea față de iubitul Conducător. La fel ca și în clip, în fața noastră se așezau câțiva propagandiști cu portavoce care ne spuneau ce lozinci să strigăm și cât de sus să înălțăm portretele Tovarășului și steagurile.

Ce vremuri, ce mitinguri, ce organizare... Vă mai amintiți tovarășe Borcea (Radu) ?

Partea nasoală era că de fiecare dată când încercam să dispărem, nu scandam destul de tare sau nu înălțam portretele (de multe ori pentru că ne amorțeau mâinile), în spatele nostru își făceau apariția câțiva băieți bine îmbrăcați și ne aplicau, e adevărat, foarte discret, câte un șut în spate sau câte un ghiont între coaste. Fără a uita, bineînțeles, să ne avertizeze că, în situația în care nu încetăm cu figurile, vom avea de-a face cu ei.

Tichia președintelui jucător

Foto: www.pesurse.ro

Băsescu face mișto de noi cu Negoiță

Prin nominalizarea primarului Liviu Negoiță în funcția de premier, fără a ține cont de voința majorității parlamentare, Traian Băsescu demonstrează că nu dorește rezolvarea crizei politice. Dimpotrivă, prelungirea ei. Arătând că-și permite să sfideze atât Parlamentul cât și pe cei care îl consideră responsabil pentru criza politică.

Fără să-și dea osteneala să găsească o soluție pentru a asigura stabilitatea politică și fără să-i pese de avertismentele potrivit cărora, România este în pragul colapsului. Traian Băsescu nu a dorit nici o secundă să identifice o soluție pentru ieșirea din criză, mai ales că nici nu și-a propus acest lucru.

A vrut doar să-și irite opozanții și să-i facă să vorbească despre el la TV. Un joc politic, pe care nu și l-ar fi permis, dacă reprezentanții FMI i-ar fi băgat sula în coaste. Reprezentanții fondului i-au lăsat încă un timp de joacă, amânând acordarea celei de-a treia tranșe a împrumutului .

În ce-l privește pe Liviu Negoiță, acesta nu poate fi comparat nici pe departe cu Klaus Iohannis, așa cum a spus Traian Băsescu. Diferența dintre cei doi este dată de statutul de capitală culturală europeană pe care municipiul Sibiu l-a primit datorită lui Iohannis și pe care sectorul 3 din București nu-l va căpăta niciodată.

Liviu Negoiță nu este decât un alt Emil Boc un pic mai înalt dar la fel de obedient și vulnerabil față de Cotroceni și de grupurile de interese din jurul lui Traian Băsescu.

Constituția chiar îi dă președintelui dreptul discreționar de a numi premierul ? I

De la căderea guvernului Boc, întreaga clasă politică se întrece în a interpreta articolele Constituției care permit desemnarea unui prim-ministru. S-au cristalizat două curente de opinie. Fără a mă considera un specialist în drept constituțional am analizat cele două curente și am tras câteva concluzii.

Primul susținut de Traian Băsescu și PD-L dă președintele dreptul discreționar de a nominaliza orice premier dorește. Al doilea, formulat de politicienii PSD, PNL, UDMR, îi cere șefului statului ca, atunci când există o majoritate parlamentară, să țină cont de voința ei.

Voi lua prima interpretare, a susținătorilor lui Traian Băsescu.

Presupunem că un preşedinte lipsit de raţiune ar nominaliza la funcţia de prim-ministru un cal, considerând că este cel mai potrivit să guverneze țara. Nici un articol din Constituție nu interzice acest lucru. Calul ar fi pus să-și construiască guvernul și apoi să negocieze susținerea parlamentară. Logic, parlamentarii, vor respinge o asemenea grozăvie.

Însă, același președinte lipsit de rațiune se va încăpățâna și va desemna ca prim-ministru tot un cal, poate chiar pe același. De frica anticipatelor, parlamentarii vor acorda calului și guvernului său voturile necesare, siuație în care România ar fi guvernată de un patruped.

Sau, Parlamentul va respinge iarăși propunerea prezidențială, se va dizolva, vor avea loc noi alegeri și se va forma o altă configurație parlamentară. Președintele va desemna, același cal drept premier. Situație în care o vom lua de la capăt, intrând într-un cerc vicios.

De aici nu putem ieși decât suspendând președintele printr-un referendum care, însă, ar putea să nu treacă sau prin alegeri prezidențiale, la finalul mandatului.

(VA URMA )

Liberalii lui Săpunaru îl vând pe Crin la prețul pieții cu TVA

Declarația lui Valerică Zamfirescu , reprezentantul primarilor liberali din Vrancea, conform căreia, în situația în care propriul candidat nu va accede în turul II, el și colegii săi îl vor susține pe Traian Băsescu, nu este de natură să-i crească cota lui Crin Antonescu. Dimpotrivă, i-o scade.

Este ultima din lungul șir al gafelor politice cu care Nini Săpunaru și ai lui ne-au obișnuit de mai multă vreme. Culmea, a fost făcută chiar în preziua vizitei lui Antonescu în Vrancea.

Or, în toate discursurile publice , candidatului PNL la prezidențiale respinge orice înțelegere politică cu Traian Băsescu. Mai mult, într-o altă luare de poziție, Crin Antonescu le cerea, subtil, liberalilor tentați să susțină candidatul PD-L pe 6 decembrie, să părăsească partidul. Citez din memorie: „cine se gândește să voteze cu Traian Băsescu în turul al doilea, să o facă și în primul tur.“

Or, prin ceea ce susțin, Zamfirescu și colegii săi nu fac altceva decât să se poziționeze în afara deciziei conducerii centrale, subminând autoritatea liderului de partid. Ceea ce nu este în măsură să-i sporească șansele de a obține sufragiile necesare accederii în turul doi.

Dimpotrivă, va duce la o repoziționare a potențialilor votanți care-l privesc cu simpatie pe Crin Antonescu, dar care nu-și doresc un nou mandat pentru Traian Băsescu.

Ce-ar fi să mergem cu toții la vot?

Cum ar fi dacă, pe 22 noiembrie ne-am prezenta cu toții, la vot? Să ne înfrânăm indispoziția pe care ne-o provoacă aroganța, tupeul și nesimțirea lor și să ne prezentăm masiv la urne. Să facem un efort. Nu din spirit civic ci ca să le dăm planurile peste cap. Pentru că ei asta își doresc, ca noi să stăm acasă în timp ce ei vor umple urnele cu voturile turiștilor electorali.

Să le demonstrăm că, deși am fost cuprinși de marea lehamite, nu ne lăsăm înghesuiți în colțurile noastre și nici nu ne acoperim ochii și urechile ca să nu mai știm ce se petrece în lume. Și nici nu avem de gând să ne lăsăm încălecați de ei fără să ne apărăm drepturile.

Să vedem, atunci, câte kile de zahăr și ulei vor da în schimbul voturilor sau câte autobuze vor închiria pentru turismul electoral.

Undeva în Focșani...

Undeva în Focșani, Vrancea, România. Anul de grație 2009, sâmbătă 31 octombrie, ora 11.23.