Nea Mitică a fost întotdeauna fascinat de bani, mai precis de posibilitatea de a face mulţi bani. Doar că n-a fost niciodată bun pentru afaceri iar meseria de tâmplar nu i-a adus câștigurile pe care și le dorea. De altfel, înainte de 1989, pe vremea comuniştilor i-ar fi fost destul de greu să-şi manifeste aptitudinile antreprenoriale (dacă le-ar fi avut).
Drept urmare a început să se gândească la alte modalităţi prin care să poată obţine cât mai mulţi bani, în special bancnote. Cum de furat nu putea fi vorba, nea Mitică având repulsie față de hoţi, s-a decis, pur şi simplu, să-i fabrice. În mintea sa au început să prindă contur planurile unei maşinării la care, învârtind o manivelă, să producă bancnote pe bandă rulantă.
Zis şi făcut, s-a pus pe treabă. Ani de zile a cercetat hârtiile de 100, 50 şi 25 de lei. A căutat peste tot poze cu Bălcescu, Cuza şi Tudor Vladimirescu care să se potrivească cu imaginile de pe bancnote. Unde găsea câte o fotografie, harșt, o decupa cu foarfeca și o folosea în experimentele sale.
Copiii, elevi de şcoală, au început să-şi ascundă cărţile de școală pentru că nea Mitică decupa toate fotografiile în care apăreau cele trei personalități. Familia, vecinii, prietenii, colegii de muncă şi chiar tovarăşii de la Securitate îşi puneau întrebări în legătură cu pasiunea pentru istorie care îl cuprinsese brusc.
Zecile de mii de ore de muncă i-au fost zădărnicite de cei care au hotărât, la un moment dat, să schimbe vechile bancnote.
Fără să se descurajeze, nea Mitică a luat cercetările de la capăt. Alţi ani de muncă şi încercări, alte fotografii decupate, de această dată, din manualele nepoţilor, un nou eşec: banii au fost schimbaţi din nou. A luat-o de la capăt cu munca, ambiţionat să-şi realizeze visul.
O nouă reformă monetară a fost urmată de un nou efort. Cu cât autorităţile schimbau mai des bancnotele, cu atât creştea dorinţa bătrânului tâmplar de a-şi duce proiectul la final, precum anticul Sisif care se ambiţiona să urce bolovanul pe munte.
Într-o zi, însă, un crainic de televiziune a anunţat, la un buletin de ştiri, că un puşti a tipărit cu ajutorul unei imprimante, mai multe bancnote pe care le-a plasat la un chioşc, păcălind-o pe vânzătoare. În acel moment, nea Mitică a simţit că întreg universul i s-a prăbuşit în cap. Cineva i-a luat-o înainte, a fabricat maşinăria la care el a muncit o viaţă întreagă, fără odihnă.
Trezit parcă dintr-un vis, a privit în jur, a observat florile din parc, păsările din copaci, cățeii, pisicile şi copiii care alergau pe alei.
În acel moment și-a dat seama că și-a irosit viața pentru un lucru lipsit de valoare, o mașinărie de făcut bani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu