Imediat după preluarea funcției de președinte al României, Traian Băsescu anunța că se va implica în viața publică, în rezolvarea problemelor guvernării, că va fi un președinte jucător. Nu că predecesorii săi ar fi fost niște momâi de paie. Este cunoscută implicarea lui Emil Constantinescu în schimbarea lui Radu Vasile din fruntea Guvernului, așa cum sunt știute criticile lui Ion Iliescu la adresa exceselor lui Adrian Năstase.
La ceva asemănător ne așteptam și din partea lui Traian Băsescu. Un președinte care să medieze între cele patru partide ce formau coaliția de guvernare, PNL-PD-PC-UDMR, un președinte care să faciliteze dialogul, care să dea o mână de ajutor la buna funcționare a societății.
El n-a vrut să fie doar atât. A dorit să fie jucător, arbitru, autor al regulamentului și, mai mult, a vrut să aibă dreptul de a schimba regulile și echipele, când și cum îi convine.
Rând pe rând s-a debarasat de liberali, conservatori, proprii consilieri, oameni de afaceri, judecători, funcționari, medici, profesori, ziariști, localnicii din Dăbuleni. Adică de toți cei care nu au fost de acord să-l asculte orbește. A păstrat alături serviciile secrete, aparatul represiv, format din Parchetul General și DNA, pe cei care nu crâcnesc în fața lui și a Elenei Udrea și care nu o ironizează pe EBA.
După un mandat în care a aplicat două seturi de reguli, unul pentru ai săi și altul pentru ceilalți, Băsescu este pe cale să arunce societatea românească în haos. Să învrăjbească pe toată lumea. Pe elevi cu profesori, pacienți cu medici, judecători cu justițiabili, sindicate cu sindicaliști, politicienii între ei și pe toată lumea cu mass-media.
Și asta doar pentru a rămâne încă cinci ani locatar la Cotroceni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu