sâmbătă, 22 august 2009

Frate, frate, frățiorul meu



Auzindu-l pe Traian Băsescu vorbind, referitor la implicarea lui Mircea Băsescu în afaceri cu armament, despre cum te poți apăra de dușmani dar nu de propriul frate, mi-a venit în minte o scenă din filmul Nașul. Cea în care Michael Corleone, descoperind că a fost trădat de propriul frate, îi dă sărutul morții, spunându-i că i-a rupt inima.


Parcă-l și vedeam pe Traian Băsescu, cu ochii în lacrimi, ca la moart… pardon, retragerea politică a lui Stolojan, întorcându-se spre unul dintre aghiotanți: „Nu vă atingeți de Mircea cât timp trăiește mama!“


Deja îmi închipuiam finalul cu Mircea Băsescu ridicat de doi malaci din SPP și închis sub pază, în apartamentul de 800 de mii de euro, al Ioanei Băsescu, din cartierul lui Popoviciu. Arest la domiciliu.


În timp ce alți gealați, de la SPP și DNA, îi ridicau pe ceilalți asociați ai lui Mircea Băsescu și-i aruncau la pușcărie, pe tema muzicală a celebrului film.


Totuși nu aceasta este realitatea. E greu de crezut că Traian Băsescu nu știa în ce s-a băgat fratele său și că a aflat în același timp cu noi muritorii de rând. Dat fiind că, așa cum a declarat fostul președinte al Romarm, Aurel Cazacu, rolul lui Mircea Băsescu în firmă era de a facilita relațiile dintre diverșii furnizori de armament și Palatul Cotroceni.


Mai curând este vorba de o combinație pusă pe picioare cu știința Capului de la Cotroceni. Scopul ei lucrativ este umplerea conturilor fagmiliei cu bani obținuți din intermedierea comerțului cu armamentul destinat modernizării armatei.


Motiv pentru care uităm de scenele și de tema muzicală din The Goodfather II și punem pe fundal o manea de-a noastră de Dâmbovița:


Costel Geambasu - Fratele meu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu