De aproape un an, Boc şi prietenii toacă continuu, la OTV sau laB 1, despre privilegii, salarii, pensii, îndemnizaţii de boală şi, mai nou, alocaţii nesimţite. Care ar trebui reduse la maxim.
Ca să instaurăm echitatea socială, declamă Boc, canalizând, astfel, oprobiul unei populaţii din ce în ce mai paupere, în direcţia celor care, fofilânndu-se printre meandrele legislative, beneficiază de venituri mai mari. Nu neapărat ilegale.
Orbiţi de indignare, oamenii nu mai disting ce se ascunde în spatele mâniei proletare căreia, ne îndeamnă Boc,să-i dăm curs. Că, în realitate, aşa zisa reformă a salariilor şi pensiilor urmăreşte, pe termen mediu şi lung, uniformizare veniturilor la nivelul de jos.
Total diferită de acel „Să trăiţi bine!“ din 2004.
Fără nici o legătură cu criza economică, pentru că altfel, legea ar fi precizat că este vorba doar de măsuri cu caracter temporar, până la îmbunătăţirea situaţiei economice.
Boc ne propune instaurarea egalităţii în sărăcie.
Adăugaţi aici fiscalizarea aberantă a firmelor – forfetarul, majorarea asigurărilor sociale, plata anticipată a impozitului pe profit etc. – a cărei finalitate este distrugerea mediului de afaceri privat. Concomitent cu menţinerea în funcţiune şi protejarea întreprinderilor de stat, în ciuda pierderilor pe care le înregistrează.
Mai puneţi alături şi dorinţa ministrului Finanţelor de a majora impozitele agricole şi pe proprietate într-o ţară care abia mai răsuflă din cauza nivelului ridicat de taxe şi impozite raportat la veniturile reduse, după care trageţi linie.
Concluzia este că actuala putere nu e nici pe departe de dreapta, aşa cum se autoproclamă. Nu este nici măcar de stânga. Măsurile prin care înţelege să guverneze, plasează PD-L undeva la extrema stângă.
În rândul partidelor de orientare comunistă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu