Saptamanalul roze 1

Super tare

Terorişti, mafioţi, ziarişti

Dacă lui Nixon i-ar fi trecut prin cap să adopte pentru Statele Unite, aflate în plin război cu Vietnamul, o strategie de securitate asemenea celei pe care o propune Băsescu, afacerea Watergate n-ar mai fi avut loc. Iar el n-ar mai fi demisionat. Pentru că cei doi ziarişti care au făcut cazul public ar fi fost urmăriţi de serviciile secrete iar principala lor sursă, Deep Throat, ar fi fost neutralizată.

Dacă ar fi făcut-o Iliescu, dincolo de faptul că i-ar fi sărit în cap toate ONG-urile civice, în frunte cu Monica Macovei, apărătoarea, pe vremea aceea, a drepturilor omului, Băsescu n-ar mai fi fost preşedinte. Ziariştilor li s-ar fi închis gura. Pe motiv că toate campaniile de presă care dezvăluiau corupţia din Guvernul Năstase au fost comandate pentru a denigra instituţiile statului şi pentru a influenţa decizia politică. Ceea ce ar fi reprezentrat o ameninţare la adresa securităţii naţionale.

Nici Nixon şi nici Iliescu n-au făcut acest lucru, deşi, în mod sigur, şi-ar fi dorit să pună botniţă „câinelui de pază al democraţiei“.

În schimb a făcu-o Traian Băsescu. Preşedintele care a ajuns la putere datorită mass-media şi care, într-unul din primele discursuri anunţa că va fi „un apărător devotat al libertăţii presei“. În totalitate. Fără să facă diferenţe între deontologi şi tonomate între patroni buni şi moguli răi, între articole obiective şi campanii de presă comandate.

Iar societatea civilă, atât de activă pe vremea lui Năstase, tace. În loc să ia atitudine şi să protesteze împotriva intenţiei preşedintelui de a încadra dezvăluirile jurnalistice în categoria ameninţărilor la siguranţa naţională.

Alături de terorism şi crima organizată.

Dilemă: Ce-a fost mai întâi, Teo sau PDL-ul?

Conducerea PDL a propus excluderea lui Teo Trandafir din partid după ce vedeta-deputat a votat pentru moţiunea de cenzură, împotriva tăierilor de pensii. Dar, după propria-i declaraţie, nu pentru căderea Guvernului Boc. Democrat-liberalii s-au arătat deranjaţi nu neapărat pe votul dat de Teo cât pe gestul ei de după, când a ridicat mâinile, în semn de victorie. Asemenea unui fotbalist care a înscris golul vieţii.

Într-un fel, supărarea lor este justificată, ţinând cont că partidul n-a pierdut doar un vot al unui parlamentar oarecare ci un posibil vector de imagine. Una este să îţi spună Hoară că ţi se reduce pensia şi alta este s-o facă Teo Trandafir.

Dar de aici până la declaraţia lui Boc potrivit căreia Teo nu ar face cinste PDL este cale foarte lungă. Cum, la fel de nepotrivită mi se pare şi afirmaţia lui Ioan Oltean care-i bate obrazul pe motiv că ar fi nerecunoscătoare PDL ului care a promovat-o în Parlament.

Într-adevăr, PDL i-a propus lui Teo Trandafir să candideze pentru un post de deputat şi chiar a sprijinit-o în campania electorală. Dar, nu mai puţin adevărat este că democrat-liberalii au apelat la ea deoarece aveau şanse minime să câştige acel loc de parlamentar. De unde şi dilema din titlu:

Ce-a fost mai întâi, Teo sau PDL-ul ?

Porno-Snagov. Băsescu către parlamentarii PDL: MUIE!

După obiceiul bine-i cunoscut, așa cum obișnuiește de fiecare dată după ce își rezolvă interesele, Traian Băsescu a mai dat o muie scurtă, de data aceasta în Palatul Snagov. La capătul organului s-au aflat parlamentarii PDL. Însă nu toți ci doar aceia care au pus botul și au votat împotriva moțiunii de cenzură, pentru tăierile de pensii și salarii.

Ceilalți au fost dați afară din sală sau nu au fost invitați, pentru că, probabil, lui Băsescu i-a fost teamă să nu-l muște.

Cam asta a fost mult mediatizata întâlnire de la Palatul Snagov despre care unii credeau că se va încheia cu sânge de ministru pe pereți. În stilul finalurilor din marile producții cu vampiri turnate la Holliwood.

N-a fost o superproducție ci doar o pornografie submediocră, în care, după ce a luat la pulă tripleta vedetă BVB, eroul principal a continuat cu o labă și a încheiat cu o muie colectivă . Pe care parlamentarii PDL au primit-o fără să comenteze , strângând din dinți și înghițind, conform unui îndemn mai vechi al lui Boc.

Noi ceilalți, care n-am avut loc la Snagov, vom juca, în viitorul foarte apropiat, rolurile victimelor în horror-ul „Colecționarul de pensii“, cu același Boc pe post de cosaș-marionetă.

La pachet

XXXX Deputatul PD-L Alin Trășculescu i-a anunțat pe pensionarii și pe bugetarii din colegiul în care a candidat că din august vor primi mai puțini bani. După ce el și tovarășii săi din partid au votat în această direcție. Trășculescu este optimist și crede că va fi reales la parlamentarele din 2012. El se bazează pe faptul că mulți dintre cei afectați de tăierile de venituri fie vor muri – în special pensionarii – fie vor emigra – bugetarii.

XXXX Trei pensionari au încercat să se sinucidă după după ce au aflat că din august vor primi mai puțini bani la pensie. Băsescu și Boc n-au avut nimic împotrivă în timp ce Vlădescu și Șeitan s-au întristat puțin. Au ratat ocazia să mai economisească ceva la buget.

XXXX La Focșani, deputatul PD-L Sever Cotoi Voinescu le-a transmis pensionarilor de 70 – 80 de ani, cărora tandemul Băsescu-Boc le-a tăiat pensiile, să gândească în perspectivă. Plin de optimism, pedelistul Cotoi le-a prezis un viitor mai bun începând cu iarna lui 2011. Auzindu-l, bătrânii și-au scos economiile și au dat fuga la cimitir să-și cumpere locuri de veci. Măcar să fie îngropați cum se cuvine, dacă nu vor avea parte de o viață decentă.

XXXX Senatoarea Sorina Plăcintă a ales blogul personal ca să ne împărtășească propria-i părere despre propria-i persoană personală. Adică cum se vede ea pe ea însăși, în fiecare dimineață, când se uită în oglindă ca să-și verifice liniile machiajului. Și cum o descriu subalternii din partid, din firmă și, în general,toți cei pe care îi plătește. Frumoasă, deșteaptă, onestă și, bineînțeles, iubită de cetățeni. Dincolo de nota narcisistă în care își creionează imaginea, demersul doamnei este de înțeles. Vorba lui Fizz: „dacă nu eu atunci cine ?“

Din nou despre prostie. Adică despre Cristinel Irimia

Când amesteci în cantități foarte mari cinismul cu prostia iese la suprafață Cristinel Irimia. Un cap frumos prin care trec ideile precum trenurile intercity prin haltele de comună, care se supără des și care, din interes, și-a vopsit bolta palatină în portocaliu.

Ei bine, Cap frumos reușește să ne lumineze în legătură cu tăierile de pensii și salarii. Adică ceea ce se chinuie zadarnic să ne comunice, de vreo lună de zile, întreg PD-L-ul în frunte cu Băsescu, urmat de Udrea și toți ceilalți înșiruiți până la ultimul membru. Pe nume Boc.

La obiect, argumentat științific și ilustrat cu date statistice din anii ’30, demonstrează elegant că planul de sărăcire pus la cale de guvernarea portocalie are ca finalitate creșterea gradului de sănătatea populației. Astfel, cu cât pensiile și salariile vor fi mai mici, cu atât pensionarii și bugetarii vor deveni mai viguroși și mai rumeni în obraji.

Unde mai pui că așa se rezolvă problema exodului de cadre medicale și a scumpirii medicamentelor care ne așteaptă după colț. Foamea ne va blinda atât de tare sistemul imunitar încât, în viitorul apropiat, nu vom mai avea nevoie nici de doctori și nici de rețetele lor costisitoare. Poate doar de gropari și de preoți.

Iar în finalul demonstrației, în chip de bomboană pe colivă, Cap frumos ne învață cum să ne adaptăm acestor vremuri în nuanțe portocalii-căcănii. După părerea lui, criza va fi suportată mai ușor de cei care vor renunța la țigări, băutură la bingo și la 6/49. Clar.

Neclar este ce se va întâmpla cu cei care nu beau, nu fumează și nu joacă la bingo.

Măi Cristinel, pentru ei, n-ai o rețetă a supraviețurii ?

Pentru cine guvernează Băsescu ? II

În urmă cu câtva timp, la Snagov, potrivit presei, șeful statului le-ar fi spus parlamentarilor PD-L că nu va mai guverna pentru popor ci pentru țară. Dar ce este țara?

DEX-ul ne oferă două definiții care s-ar potrivi termenului „țară“ într-o situație precum cea la care face trimitere Traian Băsescu. Una se referă la „patrie“, teritoriu locuit de un popor, în timp ce a doua pune accentul pe „stat“, instituție politico-administrativă care asigură funcționarea socială a unui teritoriu locuit de un popor.

Dacă scoatem poporul din prima definiție, afirmația nu are logică decât dacă Băsescu urmărește să distrugă locuitorii pentru ca el și apropiații lui să stăpânească teritoriul. Greu de crezut și de acceptat, dar nu imposibil de realizat.

Spusele sale capătă sens dacă, vorbind despre „țară“ face referire la „stat“ ca instituție pentru supraviețuirea căreia va fi sacrificat poporul. Caz în care intră în conflict cu principiile democratice.

Într-o democrație guvernarea se face pentru individ statul fiind doar un instrument pus în slujba acestuia. Pentru a-i asigura condițiile necesare unui trai decent, așa cum prevede articolul 47 din Constituția României.

Interesul statului este mai important decât drepturile și libertățile cetățenești doar într-un sistem bazat pe ideologia totalitaristă care nu dă doi bani pe cetățean. Care poate fi, oricând și fără nici o justificare, jertifit în numele unei utilități obștești.

Și atunci, cu atât mai mult ar trebui să știm pentru cine guvernează Băsescu.

Pentru cine guvernează Băsescu ? I

Căderea moțiunii de cenzură reprezintă, în opinia europarlamentarului Cristian Preda, o altă victorie personală a lui Traian Băsescu. Fără nici o legătură cu Emil Boc sau cu PD-L.

Putem vorbi de o nouă victorie a Cotroceniului, doar că de data aceasta, adversarul ciuruit nu este opoziția parlamentară, cum ar dori să ne facă să credem Cristian Preda. Dimpotrivă opoziția a câștigat.

PSD și PNL au punctat la capitolul imagine atât în fața PDL cu Emil Boc cât și în fața lui Traian Băsescu. Iar sondajele de opinie o confirmă. Nu trebuie decât să-și păstreze avantajul electoral și să-l fructifice în 2012, bineînțeles, dacă vom mai avea alegeri libere.

În această luptă, Traian Băsescu și-a înfrânt proprii cetățeni.

Iar dacă a câștigat împotriva propriului popor, el pentru cine mai guvernează ?

În PD-L a început războiul pe șpaga din pădure

Dezvăluirile despre combinațiille lui Sandu Lefter, candidat la șefia ITRSV Buzău nu sunt altceva decât un episod din războiul pentru resurse purtat între taberele din PDL Vrancea. Mai precis pe șpăgile oferite de mafia pădurilor.

Din moși strămoși se știe că cine deține șefia ITRSV deține și cheia de la casele cu bani ale marilor exploatatori de lemn. Dispuși să cotizeze oricât pentru a-și asigura bunul mers al afacerilor.

Închidem paranteza și revenind…

Exponenții celor două tabere aflate în conflict, de care aminteam în prima frază sunt, pe de-o parte Sandu Lefter iar pe de alta Laurențiu Dumitrache. Primul se bazează pe valizele cu bani puse la bătaie de cei mai influenți exploatatori de păduri din județ iar cel de-al doilea pe influența fostului său coleg de liceu Ghiță Flutur de la Suceava.

Există semnale care arată că valizele cu bani au cântărit mai greu decât cuvântul lui Flutur în fața șefilor de la ROMSILVA și Ministerul Agriculturii. Mai ales că Sandu Lefter a pășit pe poteci deja bătătorite.

Ceea ce nu s-a întâmplat în cazul lui Laurențiu Dumitrache, despre care se spune că, deși, ar fi mult mai lacom și hrăpăreț, nu împarte decât într-o anumită direcție.

Vom vedea zilele următoare cine va avea câștig de cauză.

Trăznăi de senator. Din nou Sorina Plăcintă. Insultând cu cinism pensionarii

În urmă cu câteva săptămâni, senatoarea Plăcintă ne împărtășea viziunea sa despre reformarea sistemului bugetar. Lăsându-ne cu gura căscată. Spunea, domnia sa, că nu-i problemă dacă din instituțiile publice vor pleca oamenii valoroși, lăsând în loc incompetenții cu carnete de partid.

După alte câteva zile le bătea obrazul celor care se indignau din cauză că fii-su s-a pozat în timp ce se pișa pe o troiță maramureșeană.

Acum doamna senator Sorina Plăcintă lovește din nou , de data aceasta în pensionarii cu venituri mici și foarte mici. Și zice, cu subiect, predicat, punct și virgulă:

„Sincer, nu cred că pensionarii cu venituri mici vor avea mult de pierdut. Sunt oameni care au știut să-și gospodărească veniturile, ba chiar să facă mici economii“.

Dincolo de cuvintele alese cu grijă, afirmația senatoarei ne trasmite un mesaj care, tradus, ar suna cam așa:

„Cei care au trăit până acum în mizerie nu vor suferi prea mult de pe urma reducerii pensiilor pentru că, oricum, s-au învățat cu sărăcia .“

Cinic și insultător!

Despre mineriadă

Acum 20 de ani, la București, minerii îi luau cu bâta pe protestatarii din Piața Universității. Autorul moral al mineriadei este considerat Ion Iliescu.

Motiv pentru care, deși a ieșit la pensie și nu mai ocupă nici o funcție publică, este contestat cu vehemență de cei care au avut de suferit din cauza minerilor, în acele zile.

Din păcate, contestarea lui Iliescu prin orice mijoace, de la declarații de presă, la mitinguri de protest, este tot ceea ce a mai rămas din spiritul Pieții Universitățiil.

Nici vechii golani și nici autoproclamații urmași ai acestora, Noii golani nu par să-și mai amintească motivele care i-au scos atunci în stradă: lupta împotriva dictaturii și a abuzurilor statului.

A rămas doar Iliescu.

La pachet

XXXX Elena Udrea intenționează să reia proiectul Canalului Dunăre-București, abandonat în urmă cu douăzeci de ani, odată cu tragica trecere în neființă a celuilalt Conducător iubit. Lucrările vor fi inaugurate în maxim 3 – 4 ani. Obiectivul urmează a fi realizate de opozanții președintelui Băsescu care vor lucra gratuit, în cadrul unui amplu proces de reeducare prin muncă forțată, 15 – 20 de ani. Ei vor contribui la relansarea economică și, în același timp se vor transforma în elemente de nădejde pentru viitorului stat modernizat și reformat în baza principiilor băsiste. Atât câți vor supraviețui. Doamna Udrea se așteaptă la un succes maxim având în vedere că sursele de inspirație pentru acest proiect au fost canalele realizate, în mod similar, de Stalin și Dej.

XXXX Deputatul Răzvan Mustea a făcut demersuri pe lângă ministrul Finanțelor ca să grăbească acordarea către Primăria Focșani a avizului necesar contractării unui credit destinat reabilitării unor străzi. Pentru acest servciu, Mustea Jr. a perceput comisionul obișnuit de 10%.

Cu profetul mincinos prin deșert

În opinia lui Sebastian Lăzăroiu, Goebbels-ul cu barbă de la Cotroceni , doar Traian Băsescu este capabil să treacă poporul din deșert. Nimeni altcineva decât el.

Dincolo de mesajul subliminal pe care îl ascunde afirmația – dați-i puterea absolută – românii ar trebui să fie foarte proști ca să mai aibă încredere în actualul președinte. Pentru că nu și-a demonstrat niciodată competențele decât la nivel de discurs propagandistic sau atunci când a fost interesul său, personal, în joc.
Când a tras sforile ca să-și trimită micuța în Parlamentul European, când a forțat Constituția pentru Boc, ca să poată controla alegerile sau când a trecut la dezmembrarea Opoziției pentru a-i asigura o majoritate aceluiași Boc.

În rest, nu a mai demonstrat că se pricepe la altceva decât să bată cu pumnul în masă.

Și atunci de ce ar trebui să-l credem pe Lăzăroiu ?

Să ne amintim că anul trecut, cam pe vremea aceasta, când miniștrii Guvernului Boc stăteau cu mâinile încrucișate, președintele spunea că nu și-a propus să scoată România din deșert (criză). Ulterior, în mesajul de Anul nou, ne transmitea că am traversat deja pustiul.

În urmă cu o lună ne anunța nu doar că am trecut cu bine de ceea ce era mai rău, ci că singura soluție este să taie din pensii și salarii.

Iar acum consilierul său ni-l descrie drept unicul salvator.

Ce vom face, însă, dacă am accepta din nou să ne prostească și i-am încredința comanda supremă, așa cum își dorește, iar el va eșua din nou?

Dacă, peste câtva timp, în mijlocul deșertului, Salvatorul își va da seama că a greșit drumul și în loc să ne scoată la liman ne afundă mai rău?

Vom rătăci patruzeci de ani, precum evreii conduși de Moise, în căutarea pământului Făgăduinței?

Să nu uităm că aceștia au pribegit prin pustiu pedepsiți de Dumnezeu pentru că s-au îndoit de puterea Lui.

Singura vină a românilor, a fost aceea că au avut prea multă încredere în promisiunile false și în conducători mincinoși.

De ce ar trebui s-o facă din nou?

P.S.: Ar fi mai indicat ca, înainte să le ceară românilor să-l urmeze prin pustiu, Băsescu să facă același lucru cu poporul pedelist. Și să-l țină în deșert până își va ispăși toate păcatele, adică până când tocurile de 30 de cm. ai pantofilor Elenei Udrea nu vor depăși 1 cm.

Bârfă ca un fel de sondaj de opinie

Din ciclul noi întrebăm, voi votaţi, ei vă iau pensiile, lansăm pe orbită un fel de sondaj de opinie cu un fel de întrebare și vreo trei feluri de răspuns. Doar ca să ne aflăm în treabă. Asemenea lui Emil Boc când apare la TV, după şedinţele de Guvern şi propune planuri de măsuri pentru combaterea crizei.

Ca să n-o mai lungim...

Nu la fel de genială ca celebra „Şi-a făcut Cioacă nevoile între Rucăr şi Bran?“ dar din aceiaşi familie de cuvinte adunate în propoziţii fără rost vă propunem întrebarea:

„Aşezat pe un scaun, la o masă, pe o terasă, cu un pahar în faţă, a făcut deputatul PD-L, Alin Trăşculescu, trafic de influenţă, prin telefon, în favoarea unui coleg de partid prins în pădure, la furat? “

Variante de răspuns:

a. Încă o dată !?

b. Iar l-a prins?

c. Şi ce dacă!

Alegeţi varianta care credeţi că se potriveşte şi trimiteţi răspunsul la DNA. Deşi s-ar putea să nu folosească la nimic.

Mesaj către mândra mamă a unui adolescent huligan II

În preambul.

Stimată doamnă senator Plăcintă, cu voia dumneavoastră, îmi permit o sugestie: concediați-vă stilistul și consilierul de comunicare publică. Ambii vă dau sfaturi proaste.

În primul rând.

Stimată doamnă senator, nu înțeleg de ce alții trebuie să se simtă rușinați pentru ceea ce a făcut fiul dumneavoastră. Indiferent cine, cum, când sau din ce motive comentează, subiectul rămâne același: Andrei Plăcintă s-a pișat pe o troiță.

Un act de huliganism indiferent din ce direcție și de la ce distanță am privi.

Și dacă lui, poate, i-am găsi o scuză în vârsta fragedă, dumneavoastră sunteți de două ori mai vinovată. O dată pentru că i-ați dat o educație de huligan.

Iar a doua oară pentru că, deși îi cunoșteați isprava (de vreo doi ani, așa cum singură mărturisiți) nu i-ați cerut nici măcar să scoată poza de pe internet. Ceea ce mă face să cred că nici nu l-ați pedepsit.

În al doilea rând.

Spuneți că fiul dumneavoastră e bun deoarece, spre deosebire de alți copii de bani gata, nu cheltuie mii de euro, prin cluburi, cu cocote celebre. Poate ar fi fost mai bine dacă ar fi făcut-o pentru că, atunci, am fi spus că se pișă pe munca maică-sii.

Andrei Plăcintă s-a pișat, însă, pe munca altor oameni.

Pentru care, judecând și după florile plantate, troița reprezintă mai mult decât imaginea lui Dumnezeu. În mod sigur, au ridicat monumentul ca să marcheze un eveniment, vesel sau trist, din viața lor.

Sau ca să le amintească de cineva drag pe care l-au pierdut.

Așa că nu putem vorbi doar de teribilism sau de un act de răzvrătire a unui adolescent și nici de manevrele pe care le faceți pentru a obține un mandat de ministru al muncii (nu cred că aveți șanse la Educație).

Vorbim de lipsa respectului pentru valorile și munca altora. O chestie care ține tot de educația primită în familie.

Încheiere.

Înainte să le cereți altora să se rușineze pentru ceea ce a făcut fiul dumneavoastră, stimată doamnă senator, v-aș ruga, respectuos, să vă imaginați că sunteți unul dintre oamenii care au construit troița pe care a spurcat-o cel de faptele căruia sunteți atât de mândră.

Sau ...

Imaginați-vă că Andrei s-ar fi pișat pe crucea cuiva care v-a fost foarte drag și care a părăsit această lume înainte să-i descopere frumusețile și înainte să aibe propriile îndoieli și revelații legate de existența lui Dumnezeu.

Apoi, închideți ochii, trageți aer, adânc, în piept și rămâneți așa câteva secunde.

Nu credeți că oamenii aceia ar merita scuzele dumneavoastră?

Scuze pur și simplu, fără alte justificări legate de mizerabilele lupte politice în care sunteți implicată.

Trăznăi de părinte. Sorina Plăcintă mândră de huliganul personal

Problema pe care puişorul senatoarei Plăcintă o are cu Dumnezeu poate fi explicată, cred, de psihologi şi, nefiind un tip îngust la minte, o pot înţelege. Şi accepta totodată. Sunt destui tineri care, din diferite motive, legate de neîmpliniri sau frustrări personale îl resping pe Dumnezeu.

La fel pot înţelege, deşi nu este treaba mea, de ce a postat pe internet fotografiile în care apare sărutându-se cu bărbaţi. E o problemă care îi priveşte doar pe el şi pe părinţii săi.

Nefiind un habotnic, pot privi cu o oarecare detaşare cum s-a pişat pe troiţa maramureşeană, lucru pe care n-aş dori, însă, să-l facă poliţiştii. Este totuşi un act de huliganism. Iar asemenea acte trebuie sancţionate, fie că s-a produs săptămâna trecută sau în urmă cu câţiva ani.

Mai pot accepta mentalitatea de cloşcă a doamnei Plăcintă. Există numeroase cazuri de părinţi care închid ochii la isprăvile progeniturilor lor şi le acceptă aproape orice. De cele mai multe ori dintr-un sentiment de vinovăţie. Considerând că astfel se recompensează pentru că n-au fost alături de copii atunci când aveau nevoie de dragostea şi îndrumarea părintească.

Că doamna cu pricina apreciază că i-a dat cea mai bună educaţie lui fii-su, astfel încât, deşi cunoştea ce a făcut, nu găseşte nimic condamnabil în fapta lui, o priveşte direct şi personal. N-o poate nimeni obliga să-şi pedepsească copilul pe care îl crede perfect. Sorina Plăcintă nu este Adrian Năstase care, aflând că băiatul său şi-a desenat o zvastică nazistă, l-a pedepsit punându-l să înveţe despre Holocaust, în vacanţă.

Ceea ce mă îngrijorează şi ar trebui să-i îngrijoreze pe toţi părinţii din România, este că o asemenea persoană care tolerează şi scuză asemenea acte antisociale, ar putea deveni ministru al educaţiei.

Câţi v-aţi dori ca educaţia copiilor voştri să fie coordonată de un ministru care dă vina pe mass-media pentru tâmpeniile lui fii-su ?

Aroganță cu Pinguinul și Favorita nr. 1

În România, țară lovită din plin de criza economico-financiară este numit un guvern format din incompetenți și șmecheri. Incompetenții sunt nevertebrați iar șmecherii corupți.

În fruntea acestui guvern, ca să-l conducă, este numit Pinguinul, cel mai nevertebrat dintre incompetenți, căruia i se spune prim-ministru. Odată numirile făcute, cel care a numit guvernul dă ordin pinguinului ca el și miniștrii săi să stea degeaba. Până le-o zice să miște.

Primii, incompetenții-nevertebrați se execută fără nici un comentariu, pentru că oricum nu sunt în stare să facă nimic. Ceilalți, șmecherii-corupți, parcă n-ar vrea să piardă timpul chiar de pomană. Așa că bagă mâna în banul public și încep să-l împartă. O parte în buzunarul pentru vilă și mașină, altă parte la rude, o alta la partid, iar ce mai rămâne, dacă mai rămâne, pentru investiții în drumuri, școli și spitale.

Așa trece o bună bucată de timp, până când, plictisit de atâta stat și privit la șmecherii care împart bănuții, Pinguinul cere noi indicații. I se răspunde să mai stea o dată.

Și mai trece o vreme, până când, în sfârșit, pinguinul primește ordinul mult așteptat, sec și fără drept de apel: să taie tot. Pensii, salarii, îndemnizații, ajutoare etc.

Și se execută, fără să comenteze și, mai grav, fără să gândească.


În timp ce Pinguinul pregătește satârul ca să taie așa cum a primit dispoziție, din rândul șmecherilor-corupți, își face apariția Favorita nr. 1. Cea mai cea dintre toate. Dar nu apare ca până acum, glamouroasă, în taioare de firmă, viu colorate, cu decolteuri generoase, accesorizată la maxim, purtând cu nonșalanță poșetele de mii de euro.

Și-a schimbat look-ul.

Favorita nr. 1 se arată, special pentru cei care urmează a fi sacrificați, îmbrăcată în negru, încheiată până în gât, cu părul necoafat sau legat în coadă, nefardată și nemachiată, precum o călugăriță în doliu. Chiar dacă lipsa fardurilor și a machiajului îi accenutează defectele feței. Este un risc pe care și-l asumă deoarece oamenii trebuie s-o vadă suferind, să n-o mai perceapă ca pe o cocotă de lux.

Cum se întâmpla până de curând.

Iar celor care nu iau în seamă limbajul nonverbal, le împărtășește în direct, la tv ceea ce simte. Grijile îi provoacă insomnii, asemenea majorității românilor. La fel ca și ei, Favorita nr. 1 are datorii în bancă și se teme că nu le va putea achita.
Și spune asta fără jenă.

Pentru că o singură rată de-a ei valorează cât casa cu care a girat, un împrumut pe douăzeci de ani, un tânăr profesor. Casă pe care banca, l-a anunțat deja, o va scoate la vânzare, deoarece salariul, redus cu 25% nu mai ajunge pentru plata ratelor.

Doar că, de data asta, cei pe care odinioară i-a păcălit cu andrelele și mopul s-au prins că este vorba doar de ipocrizie și îi aruncă, fiecare, câte un bănuț.

Un mesaj cât se poate de clar.

Mitocanul lovește din nou

Mitocanul Boureanu s-a dat iarăși în spectacol, în direct, la televizor, la oră de maximă audiență, insultând-o pe Gabriela Vrânceanu Firea.

Confirmând că numele pe care îl poartă nu i-a fost dat întâmplător.

Pentru că doar un bourean laș se poartă așa cu o femeie, atunci când știe că aceasta nu are un bărbat alături care să-i ardă două perechi de palme peste botul cu care debitează mitocănii.

Iar acum, văzându-i prestația, înțelegem și de ce prima nevastă l-a părăsit pentru nașul de cununie.

Puține sunt femeile care doresc să-și petreacă viața lângă un dobitoc chiar și atunci când și-a făcut mărire.