miercuri, 3 martie 2010

Două ipostaze cu pensionari


Zilele trecute, într-un supermarket, un pensionar ajunge la casa de marcat, cu un coş în care se află câteva alimente. Îi spune vânzătoarei că are doar 50 RON de lei şi o roagă să se oprească când valoarea cumpărăturilor atinge această limită.

După fiece produs care trece din coş în sacoşă, întreabă dacă n-a depăşit limita, temându-se, probabil, că nu-i vor ajunge banii. De fiecare dată, femeia, îl linişteşte şi calculează mai departe. În final,totalul depăşeşte cu vreo 1,5 RON. Pensionarul îi întinde cei 50 RON, apoi, arătând spre sacoşă, o roagă, ruşinat, să scoată unul dintre produse. Îi repetă, şoptit, că nu-i ajung banii.

Casiera priveşte, iarăşi, totalul afişat pe ecranul casei de marcat: 51,5 RON. Se întoarce către bătrân, îi ia bancnota de 50 RON, după care, zâmbind, îl linişteşte, spunându-i că în realitate, preţul este fix 50 de lei, dar că maşinăria afişează eronat.

Oarecum neîncrezător, dar bucuros că i-au ajuns banii, omul mulţumeşte şi se îndreaptă spre ieşirea magazinului. În timp ce se îndepărtează, vânzătoarea vorbeşte către următorul client: „Parcă îl vedeam pe tatăl meu. Mai bine pun banii de la mine, decât să-i scot marfa din sacoşă“.

Pe stradă, o femeie în vârstă, mă opreşte şi mă roagă să-i dau bani pentru o pâine. Se observă că nu-i stă în obicei să facă aşa ceva. Vizibil jenată, încearcă să-şi justifice gestul, explicându-mi ceva cu un om sărac care n-are ce mânca şi pe care ar dori să-l ajute. Îi întind banii şi plec în fugă fără să o mai ascult. Vreau să scurtez această scenă a umilirii pentru că îmi dau seama cât îi este de greu. După o viaţă de muncă a ajuns să ceară, pe stradă, unui străin, bani pentru o pâine.

Cei doi fac parte dintr-o generaţie condamnată să suporte toate costurile crize economice, cărora, la începutul anului, premierul Emil Boc le recomanda să strângă din dinţi.

Ca să nu urle atunci când nu vor mai putea îndura poverile pe care trebuie să le ducă în spate.

2 comentarii:

  1. Eu sunt ceva mai circumspect privind saracia unor oameni.
    Maica-mea avea o vorba: "Intotdeauna sa te gandesti la ziua de maine"

    Daca ai muncit minimum impus de lege nu poti avea sub 7-900 lei. Nu e o valoare mare dar nu te pune in situatia de a cere ajutor.

    Romania este o tara de asistati. Trandavia e molipsitoare.
    Deunazi un tanar de 20-22 de ani cu un miel in brate imi cerea sa-i dau un ban.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ia incearca sa supravietuiesti tu cu 7 - 9 milioane pe luna, cu o intretinere de 4-5 mil. basca medicamente de 2 - 3 mil. si alte alea. Sa vezi cum este.

    RăspundețiȘtergere