Traseul propunerilor lui Cristian Preda în istorie

Cristian Preda ar fi fost considerat un mare gânditor politic, vizionar reformator al statului, dacă şi-ar fi prezentat cele opt propuneri de modificare a Constituţiei într-o altă ţară. De exemplu, în Franţa. Cu o singură condiţie, ca acest lucru să se fi petrecut în epoca lui Ludovic_al_XIV-lea.

În mod sigur Regele Soare l-ar fi ţinut în mare cinste, ca intelectual al său. I-ar fi dat un apartament la Versailles, un titlu nobiliar şi poate l-ar fi făcut ministru, sfetnic de taină sau, de ce nu, confident, calitate în care l-ar fi luat, cu el, la femei. Iar oamenii de rând i s-ar fi adresat cu Monsieur.

Teoriile sale ar fi fost îmbrăţişate, în epoca respectivă, de mai toţi şefii de stat europeni.

Ar fi avut un succes mai mic, în schimb, în Anglia.

În timpul lui Carol I Stuart , dacă ar fi venit cu asemenea opinii, ar fi avut toate şansele să-i urmeze la eşafod. Lucrările sale ar fi fost arse în piaţa publică, ţinând cont de sensibilitatea englezilor vis-a-vis de ceea ce însemna atribuţiile şi puterile Parlamentului. Ar fi avut o oarecare trecere, poate, un pic mai târziu, pe lângă Lordul Protector Oliver Cromwell şi, după Restauraţie , pe lângă ultimii doi regi din familia Stuart, Carol al II-lea şi Iacob al II-lea.

Însă, ar fi fost alungat din Anglia, definitiv, în 1688, în timpul Revoluţiei Glorioase .

De asemenea, dacă şi-ar fi prezentat ideile în America, un secol mai târziu, Cristian Preda nu ar fi intrat niciodată în galeria Părinţilor Fondatori ai Statelor_Unite_ale_Americii.

Şi-ar mai fi găsit locul lângă Lenin, în Revoluţia_din_Octombrie sau în echipa lui Adolf_Hitler la elaborarea „ Legii de împuternicire“ – Ermächtigungsgesetz.

În perioada instaurării regimului comunist în România, Cristian Preda nu ar fi avut succes cu cele opt propuneri, fiind considerat gânditor retrograd. Nici una dintre cele trei constituţii comuniste, 1948, 1952, 1965, nu i-au conferit şefului statului dreptul de a dizolva Marea Adunare Naţională. Dimpotrivă.

Cât era el de dictator, la nivel teoretic, era obligat să dea socoteală Parlamentului comunist.