UPDATE: Câteva consideraţii pe marginea cazului Voicu

Arestarea senatorului Cătălin Voicu îmi întăreşte convingerea că omul este mai curând un don Fanucci, decât un Goodfather.

Orice reţea de influenţă cu ramificaţii în justiţie, politică şi afaceri nu i-ar asigura liderului un plan de retragere într-o asemenea situaţie şi l-ar lăsa să se ducă în puşcărie. Mai ales că intenţia DNA de a-l aresta era cunoscută de câteva săptămâni. Senatorul Voicu ar fi fost pus la adăpost, ca precauţie, pentru a nu-i pune în pericol pe ceilalţi membri.

Până acum nu am mai văzut reţea mafiotă, cu vocaţia sinuciderii, care să se lase la mâna anchetatorilor.

Câteva consideraţii pe marginea cazului Voicu

Deşi DNA aproape a reuşit să ni-l prezinte, prin intermediul comentatorilor băsişti, pe senatorul PSD Cătălin Voicu drept Marlon Brando în filmul Naşul, un cinefil abia dacă i-ar găsi loc într-o parodie. În rolul celui care ia şuturi în cur şi placinte cu frişcă în figură.

Nici discuţiile surprinse de stenogramele publicate de presă, nici comportamentul, nici atitudinea, nici vestimentaţia şi nici măcar figura nu indică un mafiot de anvergură. Lider al unei reţele de influenţă cu ramificaţii în justiţie, politică şi afaceri.

Acest lucru reiese doar din descrierile procurorilor, din supoziţiile şi din informaţiile pe surse, cu care suntem bombardaţi, în permanenţă, de la izbucnirea scandalului.

Bineînţeles că Voicu nu este un sfânt sau măcar un om cinstit. Să nu uităm că este avocat, provine din sistem, a lucrat ca ofiţer (general chiar) în MAI, poziţie din care şi-a făcut relaţii în rândul poliţiştilor, procurorilor şi judecătorilor. Se învârte printre ei.

Apelează la cunoştinţele sale pentru diverse favoruri, legale sau nu, pentru a rezolva problemele celor pe care îi reprezintă. Îşi câştigă banii şi clienţii lăudându-se cu acest lucru, la cârciumă, aşa cum constatăm şi din lectura stenogramelor. Un lăudăros implicat în tot felul de găinării.

Chiar şi ceea ce s-a petrecut în cazul Căşuneanu, seamănă mai mult cu o escrocherie decât cu un trafic de influenţă.

Doi băieţi, un avocat, Voicu, şi un judecător, Costiniu, pun la cale o combinaţie ca să-i ia banii unui al treilea, Căşuneanu. Un rege al asfaltului, oarecum disperat pentru că este pe cale să piardă o afacere de 500 de milioane de euro. Banii s-au dat, o recunosc cei implicaţi, dar problema nu a fost rezolvată.

Dacă ar fi fost un super mafiot, aşa cum ne este înfăţişat de procurori, senatorul PSD şi-ar fi dat silinţa să rezolve cu prioritate cazul ca să câştige respectul lui Căşuneanu. Pentru că eşti mare atunci când descurci chestii pe care alţii nu sunt în stare să o facă.

Un mare mafiot este discret pentru ca nimeni să nu-şi bage nasul în afacerile sale. Nu se laudă la cârciumă şi nici nu aranjează treburi la telefon. Tocmai pentru că aşa esteuşor de interceptat şi de dat în vileag. El nu vorbeşte, despre el vorbesc alţii, care-i recunosc şi îi respectă meritele.

De asemenea, nu le va spune clienţilor ce va face sau cu cine va vorbi ca să-i ajute. Dimpotrivă. Va fi va oferi cât mai puţine detalii, ca să nu-şi deconspire relaţiile şi, astfel, într-o eventuală anchetă, să nu poată fi agăţat cu ceva compromiţător.

Pe de altă parte, un lider, politic sau mafiot, nu se coboară să discute prin intermediari. E o chestie de respect. Or, dacă ar fi fost un om puternic, Cătălin Voicu nu ar fi acceptat să-şi susţină cauza în faţa lui Alexandru Mazăre. L-ar fi abordat direct pe Radu Mazăre. Chiar şi în Brazilia.

Senatorul Voicu este, mai curând, opusul unui lider mafiot, un mărunt infractor, lăudăros, temut în anumite cercuri, nu datorită a ceea ce face, cât a imaginii pe care de om periculos pe care şi-a creat-o. Tocmai bun să joace rolul ţapului ispăşitor într-un scenariu regizat de DNA în colaborare cu Palatul Cotroceni.

Un fel de don Fanucci, din partea a doua a filmului „The Goodfather“.

Reforma statului, varianta KGB

Am găsit într-o carte, reprodus, un document secret al KGB care arată cum s-au consolidat, după al doilea război mondial,regimurile totalitare în ţările Europei de Est. Un instructaj, în 45 de puncte, destinat lucrătorilor KGB. Documentul a fost descoperit în Polonia, însă, în mod cert, măsurile enumerate au fost aplicate în toate ţările, ocupate de sovietici, în care au fost instaurate dictaturi comuniste.

Lecturând materialul, mi-au atras atenţia câteva pasaje asemănătoare cu propunerile din proiectul de modernizare a statului român, iniţiat de regimul Băsescu. Poate mi s-a părut.

Aşa că vă las să descoperiţi singuri dacă există asemănări cu reforma educaţiei, a salarizării unitare, cu numirile în funcţii de conducere, cu cazuri de tip Udrea, Ridzi, Berceanu, Videanu etc.:

„(...) 9. Se va urmări ca funcţionarii de stat (exclusiv organele de securitate şi din industria minelor) să aibă retribuţii mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere. (...)

17. Sindicatele nu au dreptul a se împotrivi conducerii. Sindicatele trebuie să fie ocupate cu alte probleme, ca de exemplu: organizarea odihnei în concedii, discutarea cererilor de pensii şi împrumuturi, programe culturale şi distractive, organizarea de excursii, repartizarea mărfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere şi decizii ale conducerii politice.

18. Trebuie organizat ca numai acei conducători să fie avansaţi care execută impecabil problemele cu care au fost însărcinaţi şi care nu le analizează depăşind cadrul activităţii lor. (...)

24. Punctualitatea transporturilor trebuie perturbată. (...)

35. Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni numiţi. Să se analizeze diferenţele dintre materii, să fie redusă cantitatea de material documentar, iar în licee să se oprească predarea limbilor latine şi greacă veche, a filosofiei generale, a logicii, a geneticii. Cu ocazia predării istoriei nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut să servească binele ţării, ci trebuie arătată mişelia regilor şi lupta poporului asuprit. În şcolile de specialitate trebuie introdusă specialitatea îngustă. (...)

40. Atenţie ca reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi. Să se prelucreze acei opozanţi care se bucură de stima populaţiei băştinaşe. Înainte ca ei să se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lichidaţi prin aşa numite «întâmplări neprevăzute» sau închişi sub acuzaţia de crimă de drept comun. (...)

42. Acei conducători numiţi de către partid, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemulţumirea angajaţilor să nu fie chemaţi în judecată. În cazuri drastice se recheamă din funcţie, fiind numiţi în poziţii similare sau superioare. La sfârşit trebuie puşi în funcţii de conducere şi ţinuţi în evidenţă ca şi cadre de rezervă pentru perioada schimbărilor ulterioare.

43. Se aduc la cunoştinţa publicului procesele acelor persoane cu poziţie de conducere (în primul rând din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt învinuite de atitudine împotriva poporului, socialismului, industrializării. E o acţiune care atrage atenţia asupra maselor populare.

44. Cei care lucrează în funcţii de conducere trebuie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi. (...)“

(Războiul mondial al spionilor, Gh. Buzatu, editura B.A.I., Iaşi, 1991, pag. 211 - 217)

Atenţie!!! Materialul nu trebuie citit şi interpretat mot-à-mot ci adaptat la ceea ce se petrece, zi de zi, în ractualitatea românească.


P.S.: Departe de mine ideea că România ar fi victima unei tentative externe de subjugare politică.

La pachet

XXXX Zilele trecute presa locală a anunţat că deputatul PD-L Alin Trăşculescu a fost singurul parlamentar care s-a întâlnit cu sindicaliştii din Vrancea. Şi atât.

XXXX Tot zilele trecute, ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, le-a transmis cadrelor didactice care se plâng de lefuri mici că el nu a văzut profesori morţi de foame, în România, din cauza salariului. La rându-le mai mulţi profesori i-au transmis lui Funeriu că nici ei nu au văzut un dobitoc mai mare în fruntea Ministerului Educaţiei. Poate cu excepţia lui Boc.

XXXX Conducerea PD-L a decis să renunţe la cratima din titulatură.Emil Boc, preşedintele partidului şi totodată şeful Guvernului a vrut să le arate românilor că, nu doar ei sunt obligaţi să facă sacrificii pe timp de criză.

Bârfă cu iz de bani pentru locul lui Trăşculescu la şefia PDL Vrancea

Circulă vorba prin microbuzele care fac naveta între Focşani şi Mândreşti că deputatul Alin Trăşculescu, întâmplător şef la PDL Vrancea, ar cam dori să se lase de şefie. Motivul ar fi lipsa de timp.

Mai exact, cică, trebile de partid nu îi lasă aproape deloc vreme pentru ocupaţiile sale cotidiene. Dacă ar fi doar activitatea de la Parlament şi familia hai, treacă meargă. Le-ar sacrifica. Dar, de dragul partidului ar trebui să renunţe la colindatul prin cârciumi, întâlnirile cu prietenii şi prietenele (mai ales) şi negocierea combinaţiilor pentru abatorul familiei sau la fotbalul pe maidan. Ceea ce i se pare inacceptabil.

Drept urmare, Alin Trăşculescu ar fi dispus să renunţe, dar nu degeaba, ci, atenţie în schimbul unei oareşcari despăgubiri. Care ar trebui plătită de cel ce-i doreşte locul. Iar suma, se gândeşte, ar trebui să fie de ordinul sutelor, miilor, poate zecilor de mii sau, de ce nu, dacă ţine vrăjeala, chiar a sutelor de mii de euro. Nu îndrăzneşte să spere la un milion, dar n-ar refuza.

Şi asta nu este tot. Alin ar mai dori şi ceva garanţii că la viitoarele alegeri parlamentare va fi aşezat să candideze într-un colegiu uşor. Că s-a obişnuit cu serviciu’ de deputat şi parcă n-ar vrea să renunţe după doar un mandat.

Rămâne de văzut dacă se înscrie cineva să-i satisfacă pretenţiile.

Doamna Plăcy retuşată

După ultima-i apariţie televizată, de sâmbătă seara, observatorii noştri spun că în fizionomia doamnei Plăcy au apărut mici corecturi destul de greu observabile pentru un necunoscător. Mai precis, ar fi vorba de oareşce retuşuri estetice.

Şi mai precis, observatorii noştri spun că ar fi apelat la un chirurg estetician pentru o serie de modificări. Nas, buze şi riduri.

S-ar părea că omul cu bisturiul i-ar fi accentuat linia buzelor, îngroşându-le, apoi, i-ar fi ridicat nările şi i-ar fi umblat la piramida nazală, după care, nu în ultimul rând, i-ar fi scos ridurile.

La acestea aş mai adăuga o oareşce inspiraţie în alegerea hainelor.

Dacă acesta ar fi un articol la o revistă mondenă, aş concluziona că doamna Plăcy a intrat într-o nouă etapă a vieţii, post divorţ, situaţie în care o schimbare a look-ului ar fi imperioasă. Şi tot în finalul aceluiaşi articol mi-aş permite s-o sfătuiesc să-şi refacă viaţa sentimentală cu un tânăr focos.

Dar cum aici nu este vorba de aşa ceva, mă voi limita doar la a lua act de observaţiile observatorilor.

Traseul propunerilor lui Cristian Preda în istorie

Cristian Preda ar fi fost considerat un mare gânditor politic, vizionar reformator al statului, dacă şi-ar fi prezentat cele opt propuneri de modificare a Constituţiei într-o altă ţară. De exemplu, în Franţa. Cu o singură condiţie, ca acest lucru să se fi petrecut în epoca lui Ludovic_al_XIV-lea.

În mod sigur Regele Soare l-ar fi ţinut în mare cinste, ca intelectual al său. I-ar fi dat un apartament la Versailles, un titlu nobiliar şi poate l-ar fi făcut ministru, sfetnic de taină sau, de ce nu, confident, calitate în care l-ar fi luat, cu el, la femei. Iar oamenii de rând i s-ar fi adresat cu Monsieur.

Teoriile sale ar fi fost îmbrăţişate, în epoca respectivă, de mai toţi şefii de stat europeni.

Ar fi avut un succes mai mic, în schimb, în Anglia.

În timpul lui Carol I Stuart , dacă ar fi venit cu asemenea opinii, ar fi avut toate şansele să-i urmeze la eşafod. Lucrările sale ar fi fost arse în piaţa publică, ţinând cont de sensibilitatea englezilor vis-a-vis de ceea ce însemna atribuţiile şi puterile Parlamentului. Ar fi avut o oarecare trecere, poate, un pic mai târziu, pe lângă Lordul Protector Oliver Cromwell şi, după Restauraţie , pe lângă ultimii doi regi din familia Stuart, Carol al II-lea şi Iacob al II-lea.

Însă, ar fi fost alungat din Anglia, definitiv, în 1688, în timpul Revoluţiei Glorioase .

De asemenea, dacă şi-ar fi prezentat ideile în America, un secol mai târziu, Cristian Preda nu ar fi intrat niciodată în galeria Părinţilor Fondatori ai Statelor_Unite_ale_Americii.

Şi-ar mai fi găsit locul lângă Lenin, în Revoluţia_din_Octombrie sau în echipa lui Adolf_Hitler la elaborarea „ Legii de împuternicire“ – Ermächtigungsgesetz.

În perioada instaurării regimului comunist în România, Cristian Preda nu ar fi avut succes cu cele opt propuneri, fiind considerat gânditor retrograd. Nici una dintre cele trei constituţii comuniste, 1948, 1952, 1965, nu i-au conferit şefului statului dreptul de a dizolva Marea Adunare Naţională. Dimpotrivă.

Cât era el de dictator, la nivel teoretic, era obligat să dea socoteală Parlamentului comunist.

O abordare greşită

De câteva zile, în ziare şi la TV asistăm la tot felul de dezbateri pe tema schimbării preşedintelui Senatului, fără ca cineva să ne lămurească dacă este legal sau constituţional. Se discută de toate, când va avea loc evenimentul, cum, cine va fi înlocuitorul, ce se va întâmpla după, mai puţin despre respectarea regulilor. Şi nu mă refer la ceea ce spun susţinătorii sau opozanţii demersului.

Dacă revocarea lui Mircea Geoană s-ar produce ca urmare a unei ilegalităţi, nici măcar înlocuirea lui cu Iisus Christos nu ar justifica abuzul. Mass-media ar fi trebuit să-şi intre în rolul de câine de pază al democraţiei şi să ia atitudine. Fiecare articol de ziar sau talk-show ar trebui să înceapă prin a stabili dacă demersul este legal şi nici un ziarist sau moderator nu ar trebui să meargă, cu dezbaterea, mai departe fără să clarifice acest lucru.

Adevărata problemă este, nu schimbarea lui Mircea Geoană, ci cât de uşor suntem dispuşi să acceptăm un abuz. Pentru că data viitoare s-ar putea ca să fim cei vizaţi. Cineva ar putea propune, de exemplu, să ni se confişte casele şi, în loc să ne opunem cu legea în mână, noi să discutăm despre cine se va muta în loc, după ce vom fi aruncaţi în stradă.

Lipsa de reacţie în faţa unei ilegalităţi i-ar putea încuraja, pe cei care au comis-o, să continue. Şi, înainte să ne dăm seama ce se petrece, să descoperim că ne-am pierdut toate drepturile şi că suntem la cheremul lor.

Ceea ce ar echivala cu instaurarea unei dictaturi

Cum mi-am petrecut Cutremurul din ‘77

Pe vremea aia vreo trei ani şi câteva luni. Pe 4 martie 1977, seara, părinţii care plecau dimineaţa devreme la muncă, m-au lăsat la bunica. Urma să mă ducă a doua zi la grădiniţă. Bunica locuia la curte, în Focşani, pe strada Mureşului.

Pe la ora 9 seara, când a avut loc cutremurul, ţin minte, mă uitam cu bunica, la un film. Era un film bulgăresc dar, nu ştiu de ce, multă vreme, am avut impresia că era un film american, clasic.

Deodată, îmi amintesc, s-a auzit un zgomot puternic, totul în jur a început să se zguduie, a căzut tencuiala de deasupra ferestrei iar televizorul s-a oprit. Nu a durat prea mult, aşa că, fiind prea mic să îmţeleg ce se petrece, n-am avut timp să mă sperii.

Bunica m-a scos în pragul uşii, afară, unde am aşteptat până s-a potolit. Curios, când totul s-a liniştit, am întrebat-o ce s-a întâmplat pentru că nu înţelegeam ce se petrece şi, mai ales, de ce nu se reia programul la TV. Chiar eram indignat din cauza asta.

Mi-a spus că a fost un cutremur (era prima oară când auzeam cuvântul), sub pământ şi de aia s-a clătinat casa. Cum la cei trei ani ai mei eram un mare amator de poveşti, nu mi-a fost greu să-mi imaginez că acel „Cutremur“ de care vorbea bunica era un fel de şarpe uriaş, un balaur din basme, care mergea pe sub pământ, zguduind totul pe unde trecea.

Mă intriga, totuşi, că balaurul numit „Cutremur“ nu lăsa nici o urmă pe unde trecea.

Explicaţia bunicii, mai précis, interpretarea pe care am dat-o eu acelei explicaţii, a făcut ca momentul să mi se întipărească foarte bine în minte, în ciuda faptului că a trecut atât de mult timp de atunci.

Două ipostaze cu pensionari

Zilele trecute, într-un supermarket, un pensionar ajunge la casa de marcat, cu un coş în care se află câteva alimente. Îi spune vânzătoarei că are doar 50 RON de lei şi o roagă să se oprească când valoarea cumpărăturilor atinge această limită.

După fiece produs care trece din coş în sacoşă, întreabă dacă n-a depăşit limita, temându-se, probabil, că nu-i vor ajunge banii. De fiecare dată, femeia, îl linişteşte şi calculează mai departe. În final,totalul depăşeşte cu vreo 1,5 RON. Pensionarul îi întinde cei 50 RON, apoi, arătând spre sacoşă, o roagă, ruşinat, să scoată unul dintre produse. Îi repetă, şoptit, că nu-i ajung banii.

Casiera priveşte, iarăşi, totalul afişat pe ecranul casei de marcat: 51,5 RON. Se întoarce către bătrân, îi ia bancnota de 50 RON, după care, zâmbind, îl linişteşte, spunându-i că în realitate, preţul este fix 50 de lei, dar că maşinăria afişează eronat.

Oarecum neîncrezător, dar bucuros că i-au ajuns banii, omul mulţumeşte şi se îndreaptă spre ieşirea magazinului. În timp ce se îndepărtează, vânzătoarea vorbeşte către următorul client: „Parcă îl vedeam pe tatăl meu. Mai bine pun banii de la mine, decât să-i scot marfa din sacoşă“.

Pe stradă, o femeie în vârstă, mă opreşte şi mă roagă să-i dau bani pentru o pâine. Se observă că nu-i stă în obicei să facă aşa ceva. Vizibil jenată, încearcă să-şi justifice gestul, explicându-mi ceva cu un om sărac care n-are ce mânca şi pe care ar dori să-l ajute. Îi întind banii şi plec în fugă fără să o mai ascult. Vreau să scurtez această scenă a umilirii pentru că îmi dau seama cât îi este de greu. După o viaţă de muncă a ajuns să ceară, pe stradă, unui străin, bani pentru o pâine.

Cei doi fac parte dintr-o generaţie condamnată să suporte toate costurile crize economice, cărora, la începutul anului, premierul Emil Boc le recomanda să strângă din dinţi.

Ca să nu urle atunci când nu vor mai putea îndura poverile pe care trebuie să le ducă în spate.

Duduia Trăilă îşi recunoaşte incompetenţa pe jumătate

După ce a băgat în ceaţă toate autorităţile locale şi a stârnit valuri de indignare în mass-media, cu celebra-i Notificare , incompetenta duduie Trăilă de la ANRMAP a revenit cu corecturi. Recunoscându-şi, pe jumătate, incompetenţa .

Într-o altă notă, intitulată „ Precizări “, ne anunţă că Memorandumul Guvernului vizează doar ministerele şi instituţiile din subordinea acestora. Adică ceea ce ar fi înţeles oricine, dacă nu ar fi lecturat, în prealabil, scrierile duduii. Care, culmea se laudă că ar fi avocat de profesie.

Din păcate, chiar înainte de a fi corectată, Notificarea a produs şi victime, printre acestea numărându-se cel mai important site de consultanţă şi informare pe fonduri europene, http://www.fonduri-structurale.ro/.

Deşi ar fi trebuit să-şi dea seama că este vorba de o aberaţie, având în vedere că publicitatea pe banii UE face obiectul unor reglementări speciale, cei de la http://www.fonduri-structurale.ro/ şi-au anunţat cititorii, eronat, că autorităţile publice au nevoie de avizul. Au revenit ulterior, cu precizările ANRMAP.

Semnificaţii ascunse în retorica băsesciană

Din faţa cârciumii preferate, preşedintele Traian Băsescu ne-a anunţat că este mai sănătos decât toţi patronii din media şi că nu-şi face partid politic. Ca să le facă în ciudă celor care, de vreo trei luni, bănuiau contrariul.

N-ar fi exclus ca preşedintele să fi vrut să comunice altceva decât au priceput ziariştii, având în vedere că, de regulă, declaraţiile sale ascund cu totul alte înţelesuri. O caracteristică a băsescianismului. Ca atunci când s-a jurat că nu l-a lovit cu pumnul pe băiat deşi toată lumea a văzut că a dat cu dosul palmei.

Astfel, afirmaţia „ Sunt mai sănătos decât toţi patronii voştri la un loc“, cu referire direct la mogulii din presă, s-ar putea traduce cu „Vă îngrop pe toţi!“

De asemenea, ar trebui crezut când spune că nu-şi face partid cu oamenii plecaţi din PSD şi PNL. Îl vede cineva umblând pe la tribunal cu statutul şi dosarul plin de adeziuni ca să înregistreze o nouă formaţiune politică?

Să fim serioşi.

Traian Băsescu îl sună pe Oprea şi îl roagă să-I facă un nou partid: „Bă Găbău, invită şi tu nişte băieţi de la PSD şi de la PNL pe la tine, la un whiskey şi fă-mi şi mie un partid nou, de orientare centru-stânga. Hai, fii băiat, arată că meriţi stelele de general. “