Retragerea lui Crin de la Senat, o floare stingheră ce nu va aduce primăvara electorală în PNL

Demisia lui Crin Antonescu din fruntea Senatului a fost o lovitură de imagine care, speră, îl va aduce un pic mai aproape de ținta sa, fotoliul de președinte. N-a fost nici pe departe o sinucidere, așa cum stângaci a încercat să-l ironizeze Victor Ponta.

În primul rând a  fost o provocare directă la adresa lui Ponta, pe care l-a făcut să pară lipsit de curaj. E drept, gestul a fost din aceiași categorie cu atacurile lansate de Don Quijote împotriva morilor de vânt. Nimeni nu-și închipuia, ba chiar ar fi fost o copilărie să crezi așa ceva, că premierul va renunța la funcție, doar ca să ridice mănușa aruncată de Crin. Nici dacă ar fi vrut, Ponta n-ar fi putut să facă așa ceva. Căci în spatele său se află o haită de baroni înfometați ce l-ar fi sfâșiat înainte să coboare de la tribuna parlamentului. 

Pe de altă parte, Antonescu a vrut să puncteze, spălându-și din imagine, în fața idealiștilor care mai cred că actualul PNL este același partid de boieri, cu joben și baston de abanos, care se duelau în turniruri cavalerești pentru ideile lor. Este vorba de cei care cred că PSD și Ion Iliescu sunt cele mai mari rele cu care ne confruntăm, din 1989 încoace. Oameni care, de regulă, stau acasă în ziua alegerilor, dar care, atunci când întrevăd o cauză pentru care să lupte, fac diferența la vot.

Din păcate pentru Antonescu, demisia de la Senat a trecut aproape neobservată, eclipsată de condamnările din Dosarul Fotbalului.  Nu cred că a fost o decizie premeditată, gândită în așa fel încât să-i aducă un avantaj consistent în lupta electorală. A fost o hotărâre de moment, ale cărei efecte nu au fost calculate. 

De altfel, chiar să fi ocupat primetime-ul televiziunilor de știri, nu cred că gestul său ar fi produs emoții prea mari în rândul electoratului. Ceea ce a făcut în plenul Parlamentului ar avea un efect major doar dacă ar fi dublat, zilele acestea, de o demisie în bloc, în semn de solidaritate, a tuturor prefecților, subprefecților și a celorlalți șefi de instituții, liberali, ajunși pe funcții datorită apartenenței la USL. 

Altfel, oricât și-ar da silința, cu demsia unui Crin nu se face primăvară iar contestatarii care-i pun în spate toate nenorocirile guvernării alături de PSD, nu i se vor alătura. Îl vor privi în continuare cu suspiciune și, la alegerile prezidențiale, vor rămâne în lumea lor.