Politica românească este la fel ca şi fotbalul. Mulţi îşi dau cu părerea, spunând că se pricep, dar foarte puţini sunt cei care ştiu cu adevărat care sunt regulile şi cum se joacă. Le desparte doar o mică diferenţă. La fotbal, cei care ştiu să joace sunt în teren iar cei care doar spun că se pricep stau pe margine, în tribună, şi chibiţează. În politică este fix pe dos.
Cei capabili să înţeleagă şi să activeze cu succes sunt ţinuţi pe margine, în timp ce restul, cei care n-au habar, incapabili să realizeze ceva, se bagă în mijlocul acţiunii.
De aceea n-ar fi rău dacă, înainte de a li se permite să-şi depună candidaturile pentru funcţii publice, politicienii ar fi obligaţi să dea un examen de maturitate pe teme de cultură politică. Doar noţiuni de bază – definiţia democraţiei, statul de drept, statul totalitar, diferenţele dintre ele, drepturile şi libertăţile cetăţeanului, principiul separaţiei puterilor, doctrine şi curente politice etc. Nimic complicat.
Organizat, însă, după modelul Funeriu, în săli dotate cu camere video, cu supraveghetori vigilenţi şi corectori exigenţi. Asemenea bacalaureatului şi a examenului te titularizare din acest an.
Nu ştiu de ce, dar senzaţia mea este că, în cazul unui asemenea examen, 50% dintre concurenţi ar părăsi sala după primul sfert de oră de la primirea subiectelor, după ce ar constata că nu ştiu nimic şi nici nu pot copia. Din cealaltă jumătate, doar 1% ar promova.
Iar printre cei 99% s-ar afla tocmai acei reprezentanţi ai (tuturor) partidelor care, ori de câte ori prind ocazia şi un canal de comunicare deschis, ne explică, pedagogic, ca la proşti, cum vine treaba cu reforma statului, cu onoarea în politică, cu dreapta şi stânga şi alte asemenea... Era să zic bazaconii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu