A fost odată, o cetate condusă de un tiran nemilos care îşi
făcea supuşii să sufere, punându-le biruri peste biruri, umilindu-i şi
prigonindu-i. Cum ridica unul glasul, cum era exilat sau aruncat la închisoare.
Terorizaţi şi îngroziţi, locuitorii cetăţii se rugau zeilor
să-i scape de conducătorul nemilos. Să fie lovit mortal de vreun bolovan, vreo
săgeată picate din cer ori măcar de vreo boală fără leac. Care să-l curețe
repede.
Doar la periferie, într-un bordei sărăcăcios, o bătrână
amărâtă se ruga zi şi noapte pentru sănătatea lui.
Auzind de ea, tiranul a chemat-o, într-o zi, şi, intrigat, a
întrebat-o: „Babo, tu nu suferi la fel de tare ca
ceilalţi? De ce te rogi pentru sănătatea mea și nu
îmi dorești moartea, ca restul supușilor mei? “
„Ba da, şi eu îndur la fel ca ei dar, mă rog, tiranule, să-ţi dea
zeii sănătate şi viaţă cât mai lungă pentru ca să nu vină altul mai nemilos şi
mai crud, în locul tău.“
După aproape jumătate de an sub Guvernul USL, cursul de schimb a
luat-o razna, făcând preţurile să explodeze, inflaţia a atins cote alarmante
iar nivelul de trai se prăbuşeşte. Anulând, chiar și efectele pozitive ale măsurii
de reîntregire a pensiilor şi salariilor bugetarilor.
Premise pentru ca situaţia economico-socială să se îmbunătăţească
sau, măcar, să se stabilizeze în perioada următoare nu se întrevăd.
În loc să guverneze, prim-ministrul Victor Ponta stă și dă din
gură. Promite de toate, pentru viitor, dar nu face nimic concret în prezent. Nu-și
asumă nici o decizie în calitate de guvernant, cu toate că deţine toate pârghiile necesare (mai puţin
justiţia, cum şi-ar fi dorit Dan Voiculescu) pentru a-şi implementa programul
de guvernare.
Bugetul şi proiectele menite să salveze economia sunt anunțate pentru anul viitor, după
alegerile parlamentare. Când mai marii USL speră să câștige, la fel ca în vară,
la locale, majoritatea mandatelor puse în joc. Ca să controleze, în următorii
patru ani, tot ce mișcă și să guverneze cum îi taie capul, fără să le pese de
nimeni.
Tot ce se întâmplă te duce cu gândul la o înșelătorie
electorală.
La fel ca în 2008, când alegătorii i-au votat pe cei ce le-au
promis, în campania electorală, majorări salariale de 35% și s-au trezit, după
alegeri, cu tăieri de 25%.
Ceea ce s-a întâmplat atunci ar trebui să le dea de gândit
naivilor care se reped să aleagă, crezând că sub conducerea lui Ponta și Antonescu nu le va putea fi mai rău decât în perioada 2009 – 2011.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu