duminică, 16 septembrie 2012

Tiranul nemilos și guvernarea USL



A fost odată, o cetate condusă de un tiran nemilos care îşi făcea supuşii să sufere, punându-le biruri peste biruri, umilindu-i şi prigonindu-i. Cum ridica unul glasul, cum era exilat sau aruncat la închisoare.  

Terorizaţi şi îngroziţi, locuitorii cetăţii se rugau zeilor să-i scape de conducătorul nemilos. Să fie lovit mortal de vreun bolovan, vreo săgeată picate din cer ori măcar de vreo boală fără leac. Care să-l curețe repede. 

Doar la periferie, într-un bordei sărăcăcios, o bătrână amărâtă se ruga zi şi noapte pentru sănătatea lui.
Auzind de ea, tiranul a chemat-o, într-o zi, şi, intrigat, a întrebat-o:  „Babo, tu nu suferi la fel de tare ca ceilalţi? De ce te rogi pentru sănătatea mea și nu îmi dorești moartea, ca restul supușilor mei?

„Ba da, şi eu îndur la fel ca ei dar, mă rog, tiranule, să-ţi dea zeii sănătate şi viaţă cât mai lungă pentru ca să nu vină altul mai nemilos şi mai crud, în locul tău.“

După aproape jumătate de an sub Guvernul USL, cursul de schimb a luat-o razna, făcând preţurile să explodeze, inflaţia a atins cote alarmante iar nivelul de trai se prăbuşeşte. Anulând, chiar și efectele pozitive ale măsurii de reîntregire a pensiilor şi salariilor bugetarilor. 

Premise pentru ca situaţia economico-socială să se îmbunătăţească sau, măcar, să se stabilizeze în perioada următoare nu se întrevăd. 

În loc să guverneze, prim-ministrul Victor Ponta stă și dă din gură. Promite de toate, pentru viitor, dar nu face nimic concret în prezent. Nu-și asumă nici o decizie în calitate de guvernant, cu toate că  deţine toate pârghiile necesare (mai puţin justiţia, cum şi-ar fi dorit Dan Voiculescu) pentru a-şi implementa programul de guvernare. 

Bugetul şi proiectele menite să salveze economia  sunt anunțate pentru anul viitor, după alegerile parlamentare. Când mai marii USL speră să câștige, la fel ca în vară, la locale, majoritatea mandatelor puse în joc. Ca să controleze, în următorii patru ani, tot ce mișcă și să guverneze cum îi taie capul, fără să le pese de nimeni.  

Tot ce se întâmplă te duce cu gândul la o înșelătorie electorală.

La fel ca în 2008, când alegătorii i-au votat pe cei ce le-au promis, în campania electorală, majorări salariale de 35% și s-au trezit, după alegeri, cu tăieri de 25%. 

Ceea ce s-a întâmplat atunci ar trebui să le dea de gândit naivilor care se reped să aleagă, crezând că sub conducerea lui Ponta și Antonescu nu le va putea fi mai rău decât în perioada 2009 – 2011.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu