Notitele lui Emilus. Ultimele ore din viata unui premier de inaltime medie

Emilus a fost premier de inaltime (credea el) medie. Unii spun ca ar fi fost doar un pitic cu pretentii, caruia i-ar mai trebui vreo 30 de centimetri sa atinga media. In fiecare seara, Emilus se roaga ingerasului personal sa-i dea centimetrii lipsa. Si sa-l scape de complexul de inferioritate fata de Sefu’ caruia nu-i poate refuza nimic. Ca acum, cand, la sugestia acestuia a demisionat. Ca sa-i permita sa-si pastreze propriul mandat si, daca e cu putinta, pe al dragutei de Nuti. Ce-a fost in mintea lui Emilus, in acele clipe, nu stim, dar ne putem imagina...continuarea pe SAPTAMANALUL ROZE

 

Notițele lui Emiluș: O zi din viața unui bărbat de înălțime medie. Reloaded (6)

Emiluș este un bărbat de înălțime medie – cel puțin așa crede – ajuns într-o înaltă funcție de stat. Unii spun că nu este altceva decât un pitic cu pretenții și că i-ar mai trebui vreo treizeci de centimetri ca să se considere un tip de înălțime medie. Emiluș este complexat și ar face orice (dacă-i dă voie Șefu’) ca să capete cei treizeci de centimetri care îi lipsesc. Seară de seară se roagă la îngerașul păzitor, sperând că într-o zi i se va îndeplini cel mai arzător vis. De asemenea, mai nou, Emiluș se roagă îngerașului să-l ajute să ne treacă de criză. Altă speranță nu mai are. Până când îngerașul îi va îndeplini măcar una din cele două dorințe, eroul nostru merge la serviciu, zilnic, și notează într-un carnețel cu coperți portocalii cele mai importante evenimente ale zilei.


Ora 10.14: Sunt cam somnoros. Nu prea am dormit noaptea trecută pentru că trebuit să vorbesc cu Șefu’ la telefon. M-a sunat cam pe la ora unu. E adevărat era târziu și aproape adormisem, dar trebuia să-l ascult că doar e Șefu’. Era cam melancolic și simțea nevoia să vorbească cu cineva, așa că i-am stat la dispoziție. Vreo trei ore.

Ora 10.18: Să chem fata să-mi aducă o cafea, că abia îmi țin capul pe umeri. Și mi s-au aburit și ochelarii. Nici nu pot să mă concentrez să scriu și nici nu văd să mai scriu…

Ora 10.24: A venit cafeaua. Mare și tare, tocmai bună să mă trezească…

Ora 10.25: Bună cafeaua! Să revin. Deci m-a sunat Șefu’ pe la unu, noaptea trecută: „Bă Emiluș, să nu crezi că dacă am băut un pahar de whiskey în plus, acum sunt beat. Sunt un pic trist, înțelegi tu și vreau să vorbesc și eu cu cineva apropiat, să mă asculte. Iar cu Nutzi nu pot, că are problemele ei, cu comisia lui Orban. Apropos, ai văzut ce tare a fost faza aia cu Organ? Eu i-am sugerat-o.“ Stai că sună telefonul pe interior…. Sper să nu fie tot Șefu’ cu chef de vorbă că iar ne lungim până până după prânz și nu mai am timp de guvernare.

Ora 11.02: Nu era Șefu’. Era Geoană. Că ce-am cu Kati Andronescu? Că am făcut-o iar să plângă la ședința de Guvern, când am amenințat-o că o dau afară. S-o las în pace, că doar o știu cât e de sensibilă și plânge din orice. Că dacă vreau să mă iau de cineva, atunci să mă iau de Ponta că el suportă mai bine. Sau de Nemirschi că e omul lui Mazăre de la Constanța. I-am zis că bine, da’ ce-s prost? Dacă mă iau de Ponta, ăsta răspunde, că-i impertinent. Iar Nemirschi m-a ajutat cu cazarea când am fost la mare. Mai bine Kati, că ea nu răspunde și dacă nu mai suportă, plânge.

Ora 11.31: Să reiau treaba cu Șefu’, de unde rămăsesem. Cică „Bă Emiluș, tu știi cât țin la familie. Cât am suferit eu pentru frate-meu când i-au sărit mogulii în cap că s-a asociat în firma aia cu armele. M-a durut inima că a trebuit să-i interzic. Făcea și el un ban cinstit, nu lua din buzunarul nimănui. În fine, cum spuneam, știi cât țin la familie, mai ales la fete. Cel puțin aia mică, EBA cum îi ziceți voi, e sufletul meu. Nu pot să-i refuz nimic….“

Ora 12.12: Ce repede trece timpul când muncești la stat, în slujba cetățeanului… Zice Șefu’„Bă Emiluș, acum câteva zile, când a venit de la Strasbourg, să vezi ce îmi zice: «Tati, tati, să știi că eu nu mă mai duc la servici, că râde toți băieții de mine prin club. Că ce fel de parlamentar sunt eu și ce fel de președinte ești matale dacă nu putem să dăm o lege să fumeze și ei iarbă legal. Că doar mă laud cu succesurile politice și că n-am nici o putere. Că nu mai vorbește cu mine și nici nu te mai votează dacă nu faci un gest pentru ei. Ca să nu-i mai ia poliția de la masă. Așa că te roagă ei și te rog și eu pe matale să dai o lege să aibă și ei voie să fumeze iarbă.»“

Ora 13.48: Și zice Șefu’… „Bă Emiluș, când mi-a spus, mi-au dat lacrimile. Uite bă, unde s-a ajuns din cauza la politica asta curvă. Să sufere un copil nevinovat. Că nu mai vor prietenii să-i vorbească. Așa că fii atent… Am făcut rapid o comisie și am liber la fumat iarbă –marijuana, știi tu. Pentru copii. Și am mai făcut ceva. De data asta pentru mine, că mâine, poimâine plec de aici și nu mai îmi rămâne nici o plăcere. Dăm drumul și la bordeluri, să îmi aduc aminte de tinerețe, când coboram în port la Marrakesh și plecam cu câte două pițipoance de gât. Vezi nu mai sufli o vorbă, să nu afle nevastă-mea, că am discuții acasă. Și nici Nutzi. Dacă te întreabă vreuna spui că e prioritate națională. Ca la legile educației. Mâine trimit pe cineva la tine cu legile și le aprobi în regim de urgență. “

Ora 14.39: După ce mi-a zis astea, a început să sforăie în telefon. Cred că-l luase oboseala și pe el. Am mai ținut și eu receptorul la ureche vreo jumate de oră, după care am închis și m-am culcat.

Ora 14.57: Nu mai rezist. Plec să mă culc. Îi spun secretarei că ies pe teren să verific lucrările la autostrada Gilău – Câmpia Turzii și dacă vine cineva de la Cotroceni cu un pachet, să-l bage într-un plic pe care să scrie „Secret de stat“ și să mi-l trimită acasă.

Ora 14.59: Închei aici. Dar să nu uit: Sunt un bărbat de înălțime medie şi vreau să fiu ca Şefu’ după ce iese la pensie. Sunt un bărbat de înălțime medie şi vreau să fiu ca Şefu’ după ce iese la pensie. Sunt un bărbat de înălțime medie şi vre….

(Poate VA URMA)

Aici puteți citi episodul precedent.




NOTĂ: Acesta este un pamflet. Drept urmare, până la apariția noilor coduri ale justiției nu vă deranjați să mă chemați în instanță. După aia mai vedem.

Notițele lui Emiluș: O zi din viața unui bărbat de înălțime medie (5)

Emiluș este un bărbat de înălțime medie – cel puțin așa crede – ajuns într-o înaltă funcție de stat. Alții spun că nu este altceva decât un pitic cu pretenții și că i-ar mai trebui vreo treizeci de centimetri ca să se considere un tip de înălțime medie. Emiluș este complexat și ar face orice (dacă-i dă voie Șefu’) ca să capete cei treizeci de centimetri care îi lipsesc. Seară de seară se roagă la îngerașul păzitor, sperând că într-o zi i se va îndeplini cel mai arzător vis. De asemenea, mai nou, Emiluș se roagă îngerașului să-l ajute să ne treacă de criză. Altă speranță nu mai are. Până când îngerașul îi va îndeplini măcar una din cele două dorințe, eroul nostru merge la serviciu, zilnic, și notează într-un carnețel cu coperți portocalii cele mai importante evenimente ale zilei.


Ora 12.45: Acum am ajuns la birou. Aseară am fost la Şefu’ la Palat. A dat de băut că a reuşit să-i găsească servici lu’ aia mică. Europarlamentar la Bruxelles. Bun servici. Oricine şi-ar dori aşa ceva pentru fata lui. Şi cât s-a mai zbătut Şefu’ până a angajat-o. Nu-i vorbă că l-au ajutat şi fetele, Nuţi şi Moni, l-am ajutat şi noi, cu partidul. Câte 10 – 15 voturi de la fiecare secţie de votare nu a fost mult pentru partid. Iar Şefu’ merita asta, doar a făcut şi el o grămadă de lucruri bune pentru noi. Bine că a ieşit bine că altfel, cine ştie ce făcea la nervi. Remania Guvernul şi mă lăsa pe mine fără servici.

Ora 13.10: Mă doare capul de mor. Aseară a ţinut Şefu’ să bea neapărat cu mine, de bucurie, o sticlă cu whiskey. Mai mult el a băut. Că duce. Doar a fost marinar. Eu am început să văd dublu după primul pahar. Dar nu mai conta. Şefu’ a fost bine dispus şi a făcut ce face el când este foarte bine dispus. S-a îmbrăcat în uniforma de elev-marinar, şi-a pus bereta pe cap, s-a cocoţat pe un scaun şi a răcnit la noi, ca un căpitan de vas, ce-a fost, să ridicăm pânzele ca să pornim în larg.

Ora 13.20: După două pahare cu whiskey, aseară, mă simţeam ca pe vapor. Se clătina camera cu mine şi m-a luat ameţeala. De la răul de mare. Şefu’ la cârmă, neclintit, cu sticla în mână, cânta de mama focului: „Căpitanul Roberto şi ai săi marinari…“ Iar Nuţi îi ţinea isonul: „Opreşte Nae vaporul, opreşte că mă scufund…“ Şefu’ o ţinea după umeri şi o încuraja: „Stai liniştită fata mea. Nimic nu ţi se poate întâmpla cât eşti cu mine!“ Se vede că Şefu’ o apreciază. Ştie ce valoare are.

Ora 13.46: Uff, ce mă doare capul. Dar ce-am mai petrecut. Parcă-l văd şi acum pe Şefu’ cum s-a întors către noi şi a strigat: „Copii aveţi încredere în mine, în bătrânul lup de mare. Vă scap de Geoană şi de Antonescu, aceşti marinari de apă dulce şi vă conduc spre tărâmul făgăduinţei. Vom îneca corăbiile PSD, PNL şi UDMR, după care, împreună, doar eu şi voi, vom împărţi ministerele şi bugetul, fără să ne mai pese de alţii.“

Ora 14.00: Să cer o aspirină şi o cafea tare. Poate îmi mai trece mahmureala.

Ora 14.24: M-a mai lăsat migrena.

Ora 14.25: După ce a cântat marinăreşte şi s-a jucat de-a vaporul, Şefu’ m-a tras deoparte, doar pe mine, şi a vrut să mai bem o sticlă de whiskey împreună. La fel ca pe prima, adică mai mult el. Apoi mi-a povestit cât de greu i-a fost până şi-a văzut fetele bine. A simţit nevoia să mi se împărtăşească mie şi nu altuia, pentru că şi eu sunt tată de fete.

Ora 14.27: Mi-a povestit Şefu’ce greu i-a fost cu fetele. „Ai să vezi tu Emiluş ce te aşteaptă, când or să mai crească. Ce probleme am avut eu… Aia mare, nu-i vorbă, e liniştită. Dar şi cu ea am tras când s-a măritat cu roacherul. Păi ăla bea mai mult ca mine. Când veneau duminica la masă trebuia să ascund băutura de el, că mă lăsa fără rezerva pe o săptămână. Şi tot degeaba. Avea un nas când era vorba de găsit sticlele, ceva de speriat. Le ducea Maria pe la vecini, pe la Văcăroiu, pe la Năstase. Degeaba. Odată îl auzeam: «Tată socrule, dom’primar – pe atunci eram încă primar – n-ai şi mata ceva de udeală, că nu merge să stăm pe uscat. Dacă n-ai, dau eu o fugă pân’ la nea Nicu, poate i-a mai rămas ceva.» Şi până să zic eu Proconsul apărea cu sticlele la subsoară, de la Nicu Văcăroiu. Bine că a divorţat de el. Aia mică, în schimb, e mai zvăpăiată. Seamănă cu mine, bucăţică ruptă. Cu ea am avut zile grele de tot. Ce am păţit când s-a încurcat cu băiatul lui Hrebenciuc… Numai eu ştiu. Păi, băi Emiluş, duşmanul meu de moarte? Câte nopţi n-am dormit din cauza ei. Ea la Milano, la shopping, cu a lu’ Hrebe şi eu îmi muşcam mâinile pe la Bucureşti. Am trimis-o pe mă-sa, pe Maria, la ţigănci, la ghicitoare să-i despartă. De-abia, de-abia a reuşit. Acum mai am o grijă, să le găsesc la amândouă nişte băieţi buni, de-ai noştri, din partid, să le mărit.“

Ora 15.04: Era topit Şefu’ aseară, când vorbea de copiii. A vărsat şi o lacrimă, ca atunci când a candidat în locul lui Stolo. Doar că de data asta era adevărată.

Ora 15.12: După ce l-am văzut pe Şefu’ lăcrimând mi s-a rupt filmul. Nu mai ştiu nimic ce s-a înbtâmplat după aia. M-am trezit azi pe la 12.00 pe bancă în faţă la Cotroceni. Mi-a zis şoferul că a vrut să mă ducă acasă dar că am refuzat categoric. Că până am adormit, pe bancă, i-am spus să noteze să instituim Ziua tatălui eroin. Pentru Şefu’.

Ora 15.14: Ce înseamnă să fii tată. Mă gândesc tot la Şefu’. I-a fost greu, dar acum e fericit. Fetei mari i-a luat apartament la Popoviciu şi i-a găsit de muncă în Bucureşti. A făcut ea naveta vreun an la ţară, dar până la urmă a rezolvat-o. Lu’ aia mică i-a găsit servici bun la Bruxelles. Are salar frumos, şapte mii de euro pe lună, plus diurnă, plus cazare, telefon, secretară şi alte cheltuieli. Ce mai... Mai bine de atât nu se putea. Adevărat că e cam departe de casă dar vine săptămânal acasă. Dacă vorbeşte Şefu’ cu Gigi Becali poate o aduce el cu avionul lui de la Steaua şi mai face economie la navetă.

Ora 16.10: Cred că mă duc acasă. Sunt obosit tare după cheful de aseară. Mi-a revenit şi durerea de cap.

Ora 16.23: Impresionant Şefu’. Câte probleme pe capul lui cu copiii şi cum le-a făcut faţă la toate. Şi unde mai pui, că în acelaşi timp avea şi supărări cu Năstase şi cu Tăriceanu, la politică. Mă mir că a rezistat. Altul în locul lui era de mult luat. Aşa da om. Trebuie să facem ceva şi să instituim „Ziua tatălui eroin“. Astfel de oameni trebuie să fie apreciaţi la adevărata lor valoare. Să fie un exemplu pentru ceilalţi. Aş vrea să fiu şi eu ca Şefu’, bineînţeles când va ieşi la pensie.

Ora 16.30: Nu mai stau. Plec. Dar înainte, să nu uit: Sunt un bărbat de înălțime medie şi vreau să fiu ca Şefu’ după ce iese la pensie. Sunt un bărbat de înălțime medie şi vreau să fiu ca Şefu’ după ce iese la pensie. Sunt un bărbat de înălțime medie şi vre….


(VA URMA)




NOTĂ: Acesta este un pamflet. Drept urmare, până la apariția noilor coduri ale justiției nu vă deranjați să mă chemați în instanță. După aia mai vedem.

Notițele lui Emiluș: O zi din viața unui bărbat de înălțime medie (4)

Emiluș este un bărbat de înălțime medie – cel puțin așa crede el – ajuns într-o înaltă funcție de stat. Alții spun că nu este altceva decât un pitic cu pretenții și că i-ar mai trebui vreo treizeci de centimetri ca să se considere un tip de înălțime medie. Emiluș este complexat și ar face orice (dacă-i dă voie Șefu’) ca să capete cei treizeci de centimetri care îi lipsesc. Seară de seară se roagă la îngerașul păzitor, sperând că într-o zi i se va îndeplini cel mai arzător vis. De asemenea, mai nou, Emiluș se roagă îngerașului să-l ajute să ne treacă de criză. Altă speranță nu mai are. Până când îngerașul îi va îndeplini măcar una din cele două dorințe, eroul nostru merge la serviciu, zilnic, și notează într-un carnețel cu coperți portocalii cele mai importante evenimente ale zilei.


Ora 10.12: Încă nu m-a sunat Șefu’. S-o fi supărat din nou pe mine ori a stat, din nou, prea mult aseară, la șpriț, cu băieții de la SPP.

Ora 10.15: Azi am ședință, la 11.00. Nuți a sunat să îmi spună că întârzie și că putem începe în lipsa ei dacă nu apare până la 12.30. Se întâlnește cu Moga la studio, să asculte noul imn al turismului. Vrea și ea să cânte pe melodia lui Moga, în locul Loredanei.

Ora 10.25: M-a sunat Geoană, vrea să participe la ședință.

Ora 10.26: A dat și Șefu’ telefon, în sfârșit. Vrea să nu-l primesc pe Geoană la ședință. Cică să-l pun pe liftier să-l ducă la ultimul etaj să-l lase acolo și apoi să blocheze liftul. Până găsește Geoană scările și până coboară la sala de ședințe, noi terminăm. Cică să-i fac la fel cum i-am făcut lu’ aia mică, atunci când a vrut să vină la mine să mă roage să-i dau bani s-o invite pe Paris Hilton la lansarea candidaturii. A căutat toată ziua scările ca să ajungă la biroul meu. A trebuit să chemăm jandarmii cu câinii ca să-i dea de urmă. Am încercat să-i spun lui Șefu' că a fost o greșeală și că liftul, într-adevăr, s-a blocat, dar nu m-a crezut. Mi-a bătut obrazul. Că de ce i-am făcut așa ceva lu’ aia mică, ce nu știam că e feblețea lui. Până la urmă a ieșit bine. A rezolvat Moni. I-a organizat concert la Petroșani. N-a avut bani pentru Paris Hilton, dar a adus o nepoată de-a ei care-i semăna. Aia mică nu s-a prins că nu-i Paris. În schimb și-a dat seama că poșeta, pantofii și hainele nepoatei nu sunt de firmă. S-o fi văzut ce se mai umfla în pene că ea are vuitoane și jimmi choo adevărate iar Paris Hilton, nu.

Ora 10.30: Orice ar zice Șefu’, pe Geoană nu pot să-l las la ultimul etaj să vină pe scări, pentru că el cunoaște clădirea. A mai fost pe aici. Mai bine îi spun liftierului să-l blocheze în ascensor și să-l țină acolo până-i zic să-i dea drumul. Vreo trei ore. Până se încheie ședința.
Ora 10.55: A venit Geoană. M-a anunțat liftierul că l-a blocat. Acum trebuie să cobor și eu pe scări la ședință.

Ora 11.05: Nuți n-a ajuns, întârzie. La intrare dat nas în nas cu Ponta. Mă enervează ochelaristul acesta. Se crede deștept. Auzi, Micul Titulescu. S-o creadă el. M-a anunțat că vine Geoană. Nu știa că l-am blocat în lift.

Ora 11.10: Ponta a remarcat că lipsește Nuți. Cică să trimitem pe cineva s-o caute să nu se fi rătăcit, că-i blondă. Ce mă enervează. Dacă aude Șefu’ că râde de Nuți se face foc și pară.

Ora 12.23: A ajuns Nuți. Mai devreme. Geoană e încă blocat în lift. Putem începe ședința. Ce figură de enervant are Ponta. S-a luat de Nuți. Râde de ea. Spune bancuri cu blonde. Cică Nuți a întârziat fiindcă a crezut că i-a fost furată mașina. A sunat la Poliție: - Mi-au spart mașina, mi-au furat totul...și volanul și pedalele și schimbătorul de viteze, totul… Apoi cică, peste vreun sfert de oră a sunat din nou la poliție: - Vă rog să mă scuzați, m-am urcat în spate! Mișto banc. L-am notat să râd mai târziu. Acum nu pot că dacă află Șefu’ că am râs de Nuți se face foc.

Ora 12.24: S-a supărat Nuți. Ea nu a venit aici să râdă pesediști de ea ci ca să facă reformă în turism. A ieșit supărată să-l sune pe Șefu’.

Ora 12.25: Mă enervează Ponta că a supărat-o pe Nuți. Acum să vezi ce se supără Șefu’.

Ora 12.26: M-a sunat Șefu’ pe firul scurt. A țipat la mine că l-a sunat Nuți, plângând, că Ponta a făcut mișto de ea și că eu nu i-am luat apărarea. „Bă Emiluș, dacă se mai întâmplă o dată așa ceva, să facă mișto pesediștii de Nuți, te dau afară și îl pun pe Stolo în locul tău. Ăla măcar îi sperie doar ce se uită la ei. Ai grijă cum rezolvi. Vreau răzbunare! “

Ora 12.46: Din cauza lui Ponta a țipat Șefu’ la mine. Ce mă enervează și ce i-aș mai da un cap în gură. DPăcat că eu sunt de înălțime medie iar el e ditamai gigantul și nu ajung. Și oricum mi-e frică să nu riposteze. Dacă ar da și el, oare cine are sări în ajutorul meu? Blaga? Nu cred. Berceanu? Nici atât. Acesta mi-ar mai trage mie una, pe ascuns. Nici în Videanu nu poți avea încredere. Când se încinge treaba și miroase a scandal Videanu fuge, zice că se duce la baie că-l taie. Și nu se mai întoarce. Moni și Nuți sunt femei… Eh, dacă îl aveam eu pe băiatul ăla de la Cluj, Rareș, altfel stăteau lucrurile. El ar fi sărit pentru mine. L-am văzut în filmuleț la cafteala din club. Bun băiat. El trebuia să fie ministru, nu Berceanu sau Blaga. Dacă era el aveam curaj să-i dau un cap în gură lui Ponta, la cât mă enervează.

Ora 13.05: Trebuie s-o răzbun pe Nuți cum a zis Șefu’ că altfel mă zboară. Ce i-aș mai da un cap în gură lui Ponta. Dar las’ că știu eu ce fac.

Ora 13.10: Tai jumate din bugetul lui Kati, de la învățământ. De ea nu mi-e frică. E micuță și nu știe decât să se plângă.

Ora 13.12: Le-am făcut-o.

Ora 13.30: Kati se smiorcăie de 20 de minute, de când i-am spus că-i tai jumătate din buget. Nu se mai oprește din plâns. Că ea nu mai are bani să plătească la profesori și să facă reformă. De parcă mi-ar păsa. Să mai îndrăznească Ponta să spună bancuri cu blonde pe seama lui Nuți, ca să țipe Șefu’ la mine.

Ora 14.00: Am terminat ședința. Kati mai plânge, încă. Nuți s-a înveselit. Mai ales că i-am dat ei banii pe care i-am tăiat de la Kati. Să aibă cu ce-i plăti lui Moga imnul turismului. Poate-i spune lui Șefu’ și mă laudă.

Ora 14.10: Mă retrag la mine în birou. Le spun că am mult de lucru

Ora 18.30: M-a sunat liftierul. I s-a terminat programul și ar trebui să plece și el acasă. A întrebat dacă îl mai ține pe Geoană blocat în lift. M-a enervat așa de tare Ponta azi, că am uitat să-i dau drumul lui Geoană după ședință.

Ora 18.31: L-am sunat pe Șefu’ în legătură cu Geoană. A zis să-l las blocat până mâine dimineață. Să vadă și el cum este când râde Ponta de Nuți.

Ora 18.33: Plec. Să nu uit să trec și să-l salut pe Geoană. Să-i urez noapte bună în lift.

Ora 18.45: Sunt un bărbat de înălțime medie. Sunt un bărbat de înălțime medie. Sunt un bărbat de înălți…

(VA URMA)

Aici puteți citi episodul precedent.

NOTĂ: Acesta este un pamflet. Drept urmare, până la apariția noilor coduri ale justiției nu vă deranjați să mă chemați în instanță. După aia mai vedem.

Notițele lui Emiluș: O zi din viața unui bărbat de înălțime medie (3)

Emiluș este un bărbat de înălțime medie – cel puțin așa crede el – ajuns într-o înaltă funcție de stat. Alții spun că nu este altceva decât un pitic cu pretenții și că i-ar mai trebui vreo treizeci de centimetri în înălțime ca să se considere un tip de înălțime medie. Emiluș este complexat din cauza înălțimii și ar face orice (dacă-i dă voie Șefu’) ca să capete cei treizeci de centimetri care îi lipsesc. Seară de seară se roagă la îngerașul lui păzitor, sperând că într-o zi acesta îi va îndeplini cel mai arzător vis. Până atunci, Emiluș merge zilnic la serviciu și notează într-un carnețel cu coperți portocalii atât cele mai importante evenimente ale zilei cât și frustrările-i personale.


Ora 10.08: În sfârșit m-a salutat paznicul de la poartă. Când am intrat se uita în jos după o monedă de 5000. Așa m-a văzut și pe mine. Mi-a zis: „Să trăiți șefu’“, ceea ce este destul de nasol, pentru că Șefu’ este doar unul. Mă gândesc să nu fi fost pus special de ăștia de la PSD ca să mă compromită. Dacă Șefu’ află că ăsta mi s-a adresat așa, îmi face scandal. Este foarte sensibil când vine vorba de șefie. Nuți, care-l cunoaște cel mai bine ne-a recomandat să nu folosim acest apelativ decât atunci când ne adresăm doar lui. Doar unul este Șefu’ și nu trebuie să cădem în păcatul de a ne închina la șefi falși. Mai nasol este că mi-a făcut plăcere când portarul mi s-a adresat cu șefu’. Trebuie să mă autoeduc să nu îmi mai placă să mi se spună și mie șefu’, să urăsc să mi se spună șefu’. O să repet în gând că nu îmi place, altfel cine știe în ce belele mai intru.

Ora 10.10: Oare cum o fi să fii Șefu’? Doamne ferește! Era să cad în ispită. Încă o dată. Doamne ferește, să nu cumva să îmi treacă prin cap să fiu de-adevăratelea șef la partid sau, mai rău, să-mi doresc să candidez la președinția contra lui Șefu’. Doamne ferește! Nu vreau să îmi facă plăcere să mi se spună Șefu’ și nici nu vreau în locul lui Șefu’.

Ora 10.25: Piei ispită! Tot ce sunt, sunt datorită lui Șefu’. Nu vreau ă îmi facă plăcere să mi se spună Șefu’ și nici nu vreau în locul lui Șefu’. Tot ce sunt, sunt datorită Șefului. Nu vreau să îmi facă plăcere să mi se spună Șe…..

Ora 10.45: M-a sunat Kati de la învățământ. Cică azi are negociere cu sindicatele pentru salarii și cică ăia vor să fiu și eu de față la discuții, când se întâlnesc. Nu am chef. M-a invitat și Nuți la la un târg de turism și vreau să merg cu ea. Nu vreau să merg la negocieri cu sindicaliștii! Vreau să merg la turism! Acolo nu trebuie să le promit salarii și primesc și o mulțime de pliante, brelocuri și pixuri. Mă gândesc să-l trimit pe Pogea la sindicate. Doar el ține banii. Să se descurce. Eu vreau să merg cu Nuți, poate vine și Șefu’.

Ora 10.05: Okkcccoooo… Iar îmi vine gândul rău. Nu vreau să îmi facă plăcere să mi se spună Șefu’ și nici nu vreau locul lui Șefu’. Tot ce sunt, sunt datorită lui Șefu’. Nu vreau să îmi facă plăcere să mi se spună Șefu’ și nici nu vreau locul lui Șefu’. Tot ce sunt, sunt datorită lui Șefu’. Piei ispită nu mă mai încerca!!! Nu vreau să îmi placă să …..

Ora 11.18: M-a sunat Șefu’. A aflat că aseară am fost la sala de sport și am făcut gimnastică. A văzut aseară la, revista presei, poze cu mine la sală, în tabloide. Era supărat tare și m-a certat. Că țara este în criză și eu mă duc să îmi afișez mușchii, ca să mă vadă toate pițipoancele cum trag de fiare. Că Geoană și Antonescu au crescut în sondaje iar pe mine mă interesează doar să trag de fiare. Că doar el muncește. Că, de ce merg la sală? Mi-am pus în cap să arat mai bine ca el? Vreau să le impresionez pe Nuți și pe Monica când ne întâlnim la ședințe ? Că să îmi intre bine în cap că sunt fetele lui și nu am voie nici să mă uit la ele. Că ce ori mi s-a urcat puterea la cap și vreau să-i iau locul? Dacă nu încetez, are el grijă de mine. M-a amenințat că mă trimite în Bucovina la Flutur să mă închidă într-o mănăstire. Iar în locul meu îl aduce pe Stolo. Din nou.

Ora 12.30: Abia acum a închis Șefu’ telefonul. Cine m-o fi pus să merg la sală? Are dreptate, n-am nici un motiv să arat mai bine ca el. Doar el m-a făcut ceea ce sunt. Dacă fără să-mi dau seama mi-o fi trecut prin cap să le impresionez pe fete, pe Nuți și pe Monica? Bine că nu mi-a zis nimic de paznicul de dimineață care m-a salutat așa cum numai pe el trebuie să-l salute.

Ora 12.33: Dacă subconștientul meu lucrează, împotriva voinței mele, ca să-i iau locul lui Șefu’. Să știi că așa este și de aia m-am simțit bine când mi-a spus paznicul „Să trăiți șe…ptiu drace să nu mai repet. Iar mă încearcă ispita! Doamne ferește de gânduri haine!

Ora 12.35: Acum că m-a certat Șefu’ nu mai am nici un chef să mă duc la târgul de turism cu Nuți. Nici nu cred că este bine. Poate se uită din nou la televizor și ne vede împreună. După aia îl ia din nou capul și îmi face scandal. Mai bine o sun pe Kati și merg cu ea la profesori.

Ora 12.35 și 30 de secunde: Nu vreau să mă duc nici cu Kati. Îl trimit pe Pogea. Să le vorbească el că și așa nimeni nu înțelege nimic din ce vorbește el. Cred că de aia merg toate lucrurile prost la finanțe, pentru că nu-l înțelege nimeni. Îl trimit pe el să vorbească și să le deseneze la tablă scheme și deficite. Dacă avem noroc poate îi apucă pe profesori somnul și uită să mai ceară lefuri mărite. Îl sun.

Ora 12.40: Pogea nu vrea să se ducă. Mi-a închis telefonul în nas. Cică are treabă cu Fondul Monetar. Nu știu ce scrisoare trebuie să le trimită. Crede că mă duce de nas, că numai el se pricepe la finanțe. S-o fi pricepând el, dar eu sunt mai bun la trimis scrisori așa că nu mă duce. Și sunt și superiorul lui (ptiu ispită era să zic șeful lui). L-am pus la punct. Scurt. Că nici măcar nu este finanțist. E inginer. Și dacă vreau îl înlocuiesc oricând vreau, dacă este de acord și Șefu’. De când au început ăștia cu concedierile la Galați și Pitești găsești ingineri pe toate drumurile. Iau unul și îl pun pe locul lui Pogea. Să vedem ce mai zice.

Ora 12.42: L-am sunat iarăși pe Pogea. I-am dat ordin să nu trimită nici o scrisoare la FMI ci doar o telegramă. E mai puțin de scris și ajunge mai repede. Face telegrama în două minute, trimite curierul la Poștă, s-o transmită iar el se ducă la negocieri cu Kati. A vrut să început să îngaime ceva dar nu l-am lăsat. I-am închis și eu telefonul în nas.

Ora 12.45: Ce bine mă simt că i-am tras-o lui Pogea. Doar sunt șef… iar mă ia ispita. Doamne ferește! Nu vreau să îmi facă plăcere să mi se spună Șefu’ și nici nu vreau locul lui Șefu’. Tot ce sunt, sunt datorită lui Șefu’. Nu vreau să îmi facă plăcere să mi se spună Șefu’ și nici nu vreau locul lui Șefu’. Tot ce sunt, sunt datorită lui Șefu’. Nu îmi face plăcere să…..

Ora 13.05: Sunt nervos. Mereu se întâmplă așa când mă ceartă Șefu’. Devin agitat și nervos și simt nevoia să mă descarc. Înainte mă luam de PSD, de Geoană, de Iliescu. Acum însă nu mai pot pentru că suntem în coaliție. Ce mă fac? Nu pot să țip la secretare pentru că vor râde din nou de mine. Le-am auzit când ziceau că sunt mic și caraghios și că le pufnește râsul când mă enervez și țip la ele. Și doar sunt un bărbat de înălțime medie.

Ora 13.30: Mă tot gândesc pe cine să îmi descarc nervii. Pe cine oare?

Ora 13.46: Mi-a venit o idee…

Ora 14.47: La ora 17.00 am convocat presa pentru o declarație. Îi înjur pe Tăriceanu și pe liberali și mă liniștesc. Mama lor azi și mâine de bandiți. Să vadă ei ce le fac.

Ora 15.00: Oare ce-o fi fost în capul meu când am convocat presa la ora 17.00? Ce fac până atunci? Trebuia să-i chem pe ziariști mai devreme. Am găsit…

Ora 15.01: Sunt un bărbat de înălțime medie. Sunt un bărbat de înălțime medie. Sunt un bărbat de înălțime medie. Sunt un bărbat de înăl…

Ora 17.30: Am ținut declarația de presă și în loc să mă calmez, m-am enervat și mai rău. Nici nu i-a interesat ce am spus de Tăriceanu. Toți voiau să știe de planul anticriză. A naibii ziaristă! Cât a putut să mă înfurie… Cum să mă întrebe ce fac toată ziua la birou și de ce nu am fost la negocierile cu profesorii. Ce sunt eu de vină că Pogea n-a reușit să-i adoarmă și au cerut salarii mărite cu 50%?

Ora 17.45: Sunt foarte nervos și nu mai am pe cine să îmi descarc nervii. Toți au plecat acasă.

Ora 18.43: Am fost în biroul lui Nemirschi. Nu era nimeni așa că am intrat și i-am călcat laptopul în picioare, ca să mă calmez. E de la PSD, nu de-a nostru. De altfel, am șters toate urmele și am luat resturile cu mine. Le arunc în Dâmbovița, în drum spre casă. Mâine spun la presă că au intrat hoții și i l-au furat. Acum am motive să-l dau afară și pe paznicul care mi-a zis, azi dimineață „să trăiți șefu’!“.

Ora 18.48: Am încheiat și pe ziua de azi. Plec.

Ora 18.49: Să nu uit… Sunt un bărbat de înălțime medie și nu îmi place să mi se spună Șefu’. Șefu’ este unul singur iar eu sunt ceea ce sunt doar datorită lui. Sunt un bărbat de înălțime medie și nu îmi place să mi se spună Șefu’. Șefu’ este unul singur iar eu sunt ceea ce sunt doar datorită lui. Sunt un bărbat de înălțime medie și nu îmi place să mi se spună Șefu’. Șefu’ este unul singur iar eu sun…..

(VA URMA)

Aici puteți citi episodul precedent.

NOTĂ: Acesta este un pamflet. Drept urmare, până la apariția noilor coduri ale justiției nu vă deranjați să mă chemați în instanță. După aia mai vedem.

Notițele lui Emiluș: O zi din viața unui bărbat de înălțime medie (II)

Ora 10.15: Aseară m-au sunat de acasă, de la Răchițele. Mi-au zis că a trecut văru-meu pe la el și s-a plâns că fiie-sa, de-am angajat-o la mine, are salar mic și că nu-i ajung banii. Că viața la Capitală e grea și că dacă știam că nu-i pot da un salar ca să trăiască și ea omenește nu trebuia s-o iau la București. Trebuia s-o las acasă, că s-angaja la o confecție, găsea un băiat muncitor, cu meserie bună, pe șantier sau la fabrica de telefoane și se mărita. Așa, am vrut s-o iau cu mine să-i găsesc eu servici și acum fata n-are bani de-o haină nouă sau deo discotecă. A spus tata că ori îi dau fetei o leafă bună ori vine la mine și mă păruiește. Nu vreau să vină la București așa că trebuie să mă gândesc la o soluție. De unde să-i dau leafă mai mare când eu am zis că nu am bani la buget?

Ora 10.17: Am găsit de unde să iau ca să-i fac nepoate-mii un salar mai bun. Am scăpat de tata. Desființez Cancelaria. Și așa, de când mă știu, doar de cancelarie am avut parte. Când eram la școală mă puneau de serviciu la cancelarie, cât am fost profesor stăteam tot pe la cancelarie. Sunt sătul, doar când aud că e vreo cancelari prin preajmă mi se face rău. Mai bine o desființez. Le spun că vreau să fac economie la buget. Mâine le dau preaviz și-i concediez pe ăia de la Cancelarie. Și așa sunt mai înalți ca mine. O parte din banii de aici îi dau nepoate-mi iar restul lui Nuți la turism. Doar să fie de acord Șefu’ că altfel nu mai scap de păruială.

Ora 10.32: M-a sunat Șefu’, ca de obicei, imediat ce s-a trezit, să mă întrebe de noutăți. I-am povestit, pe scurt, ce am de gând. Bineînțeles nu și despre telefonul de acasă și de salariul nepoată-mii. M-a întrerupt, cică vorbesc prea repede și-l doare capul de la mahmureală. A rămas să mă sune din nou, după ce ia o aspirină și se dezmeticește.

Ora 10.45: La fix mă întâlnesc cu Pogea să vorbim despre buget. Vine cu tabla și cu creta să îmi deseneze scheme și formule. De parcă aș înțelege ceva. Am terminat filosofia și dreptul, ce naiba. De unde să mă pricep eu la economie și la bugete.

Ora 10.55: A sunat Șefu’. M-a întrebat dacă mai devreme i-am spus ceva de Nuți, că nu-și mai aduce aminte. I-am povestit din nou despre planul meu de a desființa cancelaria. A fost de acord pe loc. Și pe el îl irită cancelaria. De când era în școală și-l prindeau profesorii fumând pe la colțuri. ÎL chemau la cancelarie îi confiscau țigările și-l puneau la colț cu mâinile sus, drept pedeapsă. A fost de acord să-i dau bani mai mulți lui Nuți, că mititica are mare nevoie. I s-a plâns că, din momentul în care Berceanu a scumpit biletele de avion pentru Milano și Paris, nu mai poate merge săptămânal la shopping. Or, ce român mai face turism în ziua de azi fără să cumpere niște haine de firmă la reduceri. Doar n-o să poarte toată vara ie și traiste de Bucovina în loc de bluze de la Zara și poșete Louis Vuitton.

Ora 11.55: Șefu’ m-a ținut o oră în telefon dar bine că l-am convins. Uff. Am scăpat de tata și de păruială. Să-l chem pe Pogea înăuntru. Cred că a obosit de când așteaptă cu tabla în mână, afară.

Ora 11.56: A sunat Șefu’. A vorbit cu Nuți: „Bă Emiluș, ești mare bă. Orice ar zice ăia de la opoziție și de la presă tu ești omul meu. Nici că puteai să-i faci o bucurie mai mare. Parcă era aia mică când i-am dat bani să-și ia Range Rover“. Era și Pogea când m-a lăudat Șefu’. S-a cam ofticat, deși nu a spus nimic. S-a înroșit ca un rac, de ciudă. Pe el nu l-a lăudat niciodată. Nici Șefu’ nu înțelege nimic din bugete și finanțe, deși a fost marinar și vindea blugi și cafea pe sub mână.

Ora 11.57: A sunat Nuți. I-a spus Șefu’. Era fericită că i-am mai găsit bani pentru turism la Paris. A spus că mă sărută când ne întâlnim, la prima ședință. Pogea își mușca mustața de ciudă. Lui nu i-a spus Nuți niciodată că-l sărută.

Ora 16.45: Până acum a stat Pogea și m-a plictisit. Eu nu mă gândeam decât că m-a lăudat Șefu’. Nu mai termina de desenat și de explicat, la tablă, despre bugetul lui și despre finanțe. Cu mustața aia parcă era domnu’ Rusu, profesorul de mate, din generală. N-a avut burete la el și a trebuit să șteargă tabla cu mâneca de la costum. La fel ca domnu’ Rusu. Nici eu n-am vrut să-i dau un șervețel, deși aveam o cutie plină. Mi-a povestit de un impozit nou, forfețar sau forfecar. Nu știu, că nu eram atent. M-a lăudat Șefu’. După Nuți, sunt cel mai tare din guvern și din partid. Ca să scap mai repede, i-am zis lui Pogea că poate să bage orice fel de impozit vrea, forfecar, forfețar, pe apa de ploaie, pe roțile de la mașină. Să pună TVA la TVA, să facă orice i-o trece prin cap. Oricum nu mă mai interesează. M-a lăudat Șefu’!

Ora 17.15: Mă pregătesc să plec de la birou. Chiar dacă risc să mă întâlnesc cu ceilalți la lift. Azi nu mă mai simt complexat că sunt un bărbat de înălțime medie. M-a lăudat Șefu’.

Ora 17.18: Iar plecam și uitam… Sunt un bărbat de înălțime medie. Sunt un bărbat de înălțime medie. Sunt un bărbat de înălțime medie. Sunt un bărbat de înăl…

Ora 17.19: M-a lăudat Șefu’ !

(VA URMA)

Aici puteți citi episodul precedent.

NOTĂ: Acesta este un pamflet. Drept urmare, până la apariția noilor coduri ale justiției nu vă deranjați să mă chemați în instanță. După aia mai vedem.

Notițele lui Emiluș: O zi din viața unui bărbat de înălțime medie (I)

Introducere

Emiluș este un tip pe care ar putea fi considerat absolut normal dacă ar fi cu 30 de centimetri mai înalt. Din păcate nu are cei 30 de centimetri și nici vreo perspectivă de a și-i adăuga. El totuși speră. În fiecare seară, când își face rugăciunea către Îngerașul lui cel bun, cere doar să-i fie completați cei 30 de centimetri, sau măcar 20, ca să se poată fotografia alături de adulți, fără să se mai înalțe pe vârfuri ca să râdă ziariștii și copiii de el.
Așteptând ca vreo zână bună să-l cadorisească cu centimetrii lipsă, Emiluș merge zilnic la serviciu și își notează toate evenimentele importante ale zilei într-un carnețel. Bineînțeles cu coperți portocalii.
În cele ce urmează, veți avea ocazia să citiți, într-un număr mai mic sau mai mare de episoade, notițele zilnice ale lui Emiluș.



Ora 9.30 Am ajuns la servici. Deși vin de vreo cinci luni, aproape în fiecare zi, la birou, paznicul de la intrare încă nu îmi răspunde la salut. Zice că nu mă observă. Ieri, în timp ce așteptam la lift a strigat după mine: „Băiețaș, n-ai voie să intri aici fără să anunți la cine mergi. Ia zi, mergi la mămica sau la tăticu, cum îi cheamă, să dau telefon? “ Când m-am întors și m-a recunoscut, și-a cerut scuze că i-a bătut soarele în ochi și nu a văzut bine. S-o creadă el, ieri a fost înnorat. I-am zis de-atâtea ori lui Nica să-l schimbe, să-mi aducă un băiat de înălțime medie, la fel ca mine, nu un gigant. De fiecare dată se plânge că nu a găsit în nici o unitate militară, din țară, un soldat pe măsura mea. Cică singura soluție ar fi să-l ia în armată pe Piticul Porno însă ăsta nu vrea să renunțe la filmele XXX ca să păzească Palatul Victoria. Mă gândesc să reintroduc armata obligatorie.

Ora 10.15 M-a sunat Șefu’ pe firul scurt. Tocmai se trezise și voia să știe dacă sunt la servici și dacă l-a mai înjurat presa mogulilor. Norocul meu că apucasem să citesc ziarele de dimineață și am reușit să-i fac o prezentare. Iar s-au luat de aia mică, pentru că și-a parcat mașina de-a latul pe Dorobanți. Șefu’ a râs: „Copil ce să-i faci…“ Nu s-a supărat. Norocul meu că altfel cine știe ce pedeapsă îmi mai dădea. Data trecută m-a pus să fac alianță la guvernare cu PSD.

Ora 10.30 M-a sunat din nou Șefu’. Nu avea treabă cu mine, dar voia să-mi audă glasul. Cică îl binedispun când se trezește mahmur. Mă bucur că-i sunt de folos.

Ora 10.40 A sunat din nou Șefu’. Nu avea treabă, voia doar să știe ce fac.

Ora 10.45 Idem.

Ora 10.48 Idem.

Ora 13.43 Nuți m-a anunțat că vine la mine să stăm de vorbă la ora 14.00. Zicea că se grăbește. Trebuie să o primesc, altfel se supără și îl sună pe Șefu’. Doamne păzește apoi. Pentru Nuți sau pentru aia mică, Șefu’ e-n stare să răstoarne guvernul.

Ora 14.10 A sunat Șefu’ să mă anunțe că vine Nuți să vorbească cu mine.

Ora 15.48 A venit Nuți. Are obiceiul să-și bage nasul în hârtii așa că mai bine închid notițele până pleacă.

Ora 16.39 A plecat Nuți. Vrea să dărâme Sfinxul și Babele din Bucegi pe motiv că sunt prea vechi și au ieșit din trend. În locul Sfinxului vrea să punem figura Șefului, după poza din tinerețe, cu chipiul de căpitan de vas pus șmecherește pe o parte. Pe locul Babelor vrea să amplaseze un grup statuar cu ea, în costum de baie, dând cu mopul și cu aia mică dansând pe masă în club. E de părere că așa s-ar revigora turismul în zonă. Vrea să construiască și drum din Bușteni până sus pe platou. I-a promis Cășuneanu că i-l face la juma din preț, pentru că-i prieten cu Șefu’. Cred că idea e bună, dar de unde să iau banii? Lui Nuți i-am spus că mă gândesc. Dacă-i ziceam că nu am bani se bosumfla și mă pâra la Șefu’ că nu mă interesează proiectele ei de relansare a turismului românesc.

Ora 16.39 și cinci secunde M-a sunat Șefu’ să mă întrebe ce părere am de ideea lui Nuți. Lui i-a plăcut și crede că ar trebui să-i dăm bătaie. Nici lui nu-i puteam spune de bani că mă punea să tai bugetul la învățământ sau la sănătate, ca de obicei. Mâine îl chem pe Pogea să găsească o soluție, un impozit nou, un împrumut de la FMI, ceva.

Ora 17.00 I-am zis secretarei să nu mă deranjeze nimeni pentru că am de lucru foarte mult la strategia de guvernare. Nu aveam treabă, jucam Solitaire, dar trebuie să aștept să plece toată lumea acasă. Așa fac în fiecare seară. Nu pot risca să mă întâlnesc cu vreunul la lift și să vadă că am o înălțime medie. Tăriceanu a angajat doar giganți. Cred că a făcut-o special ca să mă simt eu complexat.

Ora 18.15 Gata. Am terminat pe ziua de azi. Mă duc acasă să mă uit la talk-show-uri. Poate mă întreabă Șefu’ mâine ceva și eu nu știu. După aia iar mă pedepsește.

Ora 18.16 Era să uit. Sunt un bărbat de înălțime medie. Sunt un bărbat de înălțime medie. Sunt un bărbat de înălțime medie. Sunt un bărbat de înăl…

(VA URMA)


NOTĂ: Acesta este un pamflet. Drept urmare, până la apariția noilor coduri ale justiției nu vă deranjați să mă chemați în instanță. După aia mai vedem.