miercuri, 16 septembrie 2009

Un discurs cu damf. De dictatură


Traian Băsescu a mers în Parlamentul României și a vorbit și nu doar pentru noi, cei vremelnic pe acest pământ, ci și pentru posteritate . Pentru că discursul va fi publicat în Monitorul Oficial.
Dintre cei care l-au ascultat, o parte au spus că Băsescu a vorbit bine, punctând ceea ce era de punctat, detaliind (în aproape două ore) ceea ce era de detaliat. Alții au spus că a fost un discurs de tip ceaușist, de dictator în devenire.

Deși sunt sigur că nu era cazul, am avut impresia că privesc la o cuvântare spusă la beție. Cuvinte stâlcite, rostite cu limba împleticită, liniar fără intonație dar cu siguranța pe care o conferă alcoolul.

Genul de alocuțiune pe care șeful o declamă, cu gura uscată, dar hotărât să-și impună punctul de vedere, în fața subalternilor, după trei – patru pahare de tărie. Atunci când simțul ridicolului nu mai funcționează iar el se simte leu. Exagerându-și meritele, asumându-și realizările altora, minimalizându-și insucesele, autocaracterizându-se drept un tip perfect, căruia ar trebui să i se mulțumească pentru că există.

Și tot felul de alte lucruri.

Chestii pe care, de regulă, audiența nu le ia în serios, tocmai pentru că sunt spuse la beție iar el, oricum, nu și le va mai aminti a doua zi, când îl va lua durerea de cap din cauza mahmurelii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu