Cine reperează onoarea pătată ANRMAP, după scandalul Ridzi ? (II)

ANRMAP – Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice

Felul în care ANRMAP s-a implicat în scandalul Ridzi ridică mari semne de întrebare în legătură cu buna credință cu care acționează instituția sau, cel puțin, cu competența funcționarilor săi.

Așa cum arătam, Monica Ridzi a folosit Autoritatea pentru a acoperi ilegalitățile pe care le-a comis la MTS. La rându-i, Cristina Trăilă i-a oferit o mână de ajutor, inducând în eroare, cu bună știință sau nu, comisia de anchetă parlamentară.

Asupra ANRMAP planează un val de suspiciune: dacă funcționarii Autorității au acoperit sau n-au fost în stare să dea în vileag ilegalitățile de la MTS, oare nu același lucru se întâmplă și în alte cazuri?

Întrebarea este cu atât mai justificată cu cât Guvernul a modificat legislația în domeniul achizițiilor publice. Astfel, pentru contestarea licitațiilor în instanță a fost introdusă o taxă de 2% din valoarea contractului, taxă care nu este la îndemâna oricui. Drept urmare, chiar dacă au dreptatea de partea lor, puși să plătească o asemenea taxă, mulți se gândesc de două ori înainte de a se prezenta în fața judecătorilor.

Or, îngreunând procedurile de contestare, Guvernul a sporit rolul ANRMAP, de instituție care veghează la respectarea legalității în acest domeniu extrem de sensibil.

În consecință, premierul Emil Boc are obligația să o demită pe Cristina Trăilă și s-o înlocuiască cu un om competent care să reabiliteze imaginea instituției.

Ridzi a încercat să-și acopere ilegalitățile cu ajutorul ANRMAP (I)

ANRMAP – Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice

În scandalul Ridzi, a existat o instituție care a jucat un rol extrem de important. Este vorba de ANRMAP. Aflată în subordinea Guvernului și coordonată de Primul Ministru, ANRMAP are, printre altele, rolul de a monitoriza, analiza, evalua și supraveghea modul de atribuire a contractelor de achiziție publică. Din ianuarie 2009, este condusă de avocata Cristina Trăilă, membră PD-L.

Autoritatea a controlat și a dat aviz de legalitate procedurilor de achiziție publică prin care firmele Artisan Consulting și Compania de publicitate Mark au primit contractele pentru organizarea evenimentului de la 2 mai – Ziua Tineretului. Avizul a fost invocat în apărarea sa atât de Monica Iacob Ridzi_ cât și de liderii PD-L care au susținut-o public .

În fața comisiei parlamentare de anchetă, șefa ANRMAP, democrat-liberala Cristina Trăilă a confirmat că achizițiile publice în cazul 2 Mai – Ziua Tineretului au fost legale:

„Domnul Cristian Alexandru Boureanu: Vă întreb încă o dată: deci nu există constatate nici un fel de probleme de legalitate legate de acest contract.
Doamna Cristina Trăilă: (…) Concluzia este cea pe care o puteţi citi în acest raport, respectiv că Ministerul Tineretului şi Sportului, cu privire la toate cele trei proceduri a respectat prevederile Ordonanţei nr. 34/2006 privind achiziţiile publice.“ (Stenograma şedinţei din ziua de 6 iulie 2009 pag. 104-105)

„Domnul Bogdan Olteanu: Să ştiţi că eu am foarte multă răbdare să vă întreb până când, totuşi, îmi veţi răspunde. Eu v-am întrebat dacă din controlul dumneavoastră a rezultat că decizia de la nivelul Ministerului Tineretului şi Sportului este legală? Decizia pentru a alege această procedură.
Doamna Cristina Trăilă: Decizia aparţine autorităţii contractante şi ea se încadrează în limitele legale, evident.
Domnul Bogdan Olteanu: Deci este legală.
Doamna Cristina Trăilă: Sigur.“ (Idem pag. 109-110)

Nu de aceiași părere a fost DNA care a solicitat Camerei Deputaților începerea urmăririi penale împotriva Monicăi Iacob Ridzi:

„Totodată, există indicii că pentru ascunderea încălcării dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice au fost întocmite, ulterior încheierii celor trei contracte, înscrisuri care să ateste în mod nereal derularea procedurii de achiziţie“.


Ex-ministra Tineretului s-a folosit de ANRMAP ca să ascundă ilegalitățile de la MTS. La rându-i ANRMAP i-a oferit o mână de ajutor. Cristina Trăilă a pus la dispoziția colegei sale de partid un document care o scotea basma curată și a indus în eroare comisia parlamentară de anchetă.

Din păcate, cu ochii la peștele mare – Monica Iacob Ridzi – mass-media a scăpat din vedere modul în care ANRMAP și-afăcut treaba autoritatea în acest caz.

La pachet

XXXX Emil Boc s-a supărat pe șefii administrațiilor locale care și-au angajat soacrele și le recomandă ori să le dea afară, ori dacă nu, să le plătească din buzunarul personal. Emil Boc nu a spus nimic de nepoate, mai ales nepoatele de gradul cinci. Ele pot fi angajate fără nici o problemă și chiar se recomandă să li se ofere un salariu dublu comparativ cu ceilalți funcționari.

XXXX Traian Băsescu spune că analizează posibilitatea de a nu candida la prezidențialele din acest an. În 2007, tot el spunea că își va da demisia la cinci minute după ce Parlamentul va aproba suspendarea sa din funcție. Atunci s-a făcut că a uitat. Acum îl credem doar dacă se jură „s-o ancheteze DNA-ul pe Nuți dacă nu fac așa!“

În curând: Povestea studiilor de fezabilitate plătite de liberalul Nicolăescu, la care făcea referire Elena Udrea

Săptămâna viitoare, dacă am chef o să vă spun povestea celor 39 de studii de fezabilitate plătite în 2008, Ministerul Sănătății condus de liberalul Eugen Nicolaescu cu 13 milioane de euro. Cele pe care le-a pomenit madam Udrea în Parlament.

Apropo este vorba nu de 39 ci de 15 studii de fezabilitate pentru reabilitarea a tot atâtea spitale județene pentru care s-au plătit 7.900.000 RON.

Nu ratați pentru că așteptarea va merita. Este o poveste care, apucată din colțul care trebuie, ar putea avea cam același efect ca și cazul Ridzi. Adică anchetă DNA. Oricum, cel puțin într-un caz pot demonstra că banii au fost aruncați pe geam.

Deci...

Pe săptămâna viitoare.

P.S. Asta dacă nu cumva cineva interesat nu mă va convinge să-i cedez exclusivitatea.

Bârfă cazonă: Trimisul României la NATO este cercetat pentru corupție?

Este sau nu este cercetat pentru corupție, reprezentantul României la NATO, generalul de brigadă Cătălin Tomescu, fost comandant al Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată Unirea Principatelor din Focșani?

Da, am zice.

Dacă ar fi să ne luăm după pe care am primit-o de la Parchetul Militar Iași, pe 27 aprilie 2009. înregistrată la numărul 63/C/VIII/2/2009 și semnată de prim-procurorul militar Irinel Rotariu.

Potrivit documentului, „în conformitate cu prev. art.29 pct.1lit.d din C.p.p. (Codul de procedură penală – n.a.) competența în ceea ce privește infracțiunile comise de generali aparține Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pentru infracțiunile de corupție comise de generali competgența aparține D.N.A. în conformitate cu prev. art 13 alin. 1 lit.b și alin.3 din OUG nr.43/2002 astfel că dosarele privind pe acesta au fost înainte – spre competentă soluționare la aceste unități de parchet“.

Dacă vom întreba, așa cum ne îndrumă prim-procurorul Irinel Rotariu, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, am fi înclinați să credem că dosarele generalului Tomescu s-au pierdut undeva pe traseul Iași – Focșani – București.

Prin adresa înregistrată cu nr. 304/VIII-3/ 2009 din 6 mai 2009, reprezentanții acestei instituții spun următoarele:

„Din verificarea evidenţelor Secţiei Parchetelor Militare a rezultat că pe rolul acestei secţii nu se află înregistrată nici o cauză privind pe generalul de brigadă Cătălin Tomescu“.

Dar, dacă perseverăm șine adresăm D.N.A. aflăm că: „Persoana la care faceţi referire în cerere nu are calitatea de învinuit sau inculpat în niciun dosar penal aflat pe rolul DNA“. (Răspunsul nr. 540/VIII/2 din 30 aprilie 2009).

Dacă suntem băieți deștepți și citim printre rândurile răspunsului DNA, corelat cu adresa primtă de la Parchetul Militar Iași, tragem concluzia că dosarul generalului Cătălin Tomescu este (sau era) în cercetări preliminare. Drept urmare, având în vedere că împotriva sa nu fusese declanșată urmărirea penală, nu figura printre învinuiți sau inculpați.

Motivele pentru care este (a fost) cercetat generalul Tomescu vă las pe voi, cei interesați de subiect să le aflați.

O bârfă cu 322

Nu cu cei 322 de parlamentari care au votat pentru suspendarea președintelui Traian Băsescu ci cu Măsura 322 privind renovarea și dezvoltarea satelor din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală. Adică bani europeni.

Se zice că banii destinați finanțării proiectelor depuse de comune au fost deja împărțiți, deși sesiunea de depunere se încheie peste vreo două zile. Vor beneficia de finanțări din fonduri europene doar primăriile PD-L, ceea ce a stârnit o mare nemulțumire în rândul celorlalte partide, în special PSD. Foamea de bani și teama că vor pierde guvernarea după alegerile prezidențiale este atât de mare în rândul democrat-liberalilor încât sunt în stare de orice.

Se pare că acesta este motivul real pentru care Boc cel mic și mincinos a negociat cu Comisia Europeană ca să poată cheltui, în acest an, pe Măsura 322, toți banii repartizați până în 2013. La momentul respectiv am crezut că este doar o prostie a lui Emil Boc, având în vedere că primăriile nu au bani să-și plătească documentațiile tehnice. Se pare că a fost vorba de o ticăloșie.

De asemenea au fost modificate ghidurile solicitantului și schimbate criteriile de evaluare și punctare a documentațiilor. Un număr de puncte sunt lăsate la dispoziția evaluatorului, fără a exista criterii clare de acordare. Aceste puncte vor fi acordate cui trebuie.

Multe primării care aveau documentațiile realizate deja, după ghidurile vechi, au trebuit să cheltuie alți bani, în perioadă de criză, pentru a le modifica și a le actualiza conform noilor reglementări stabilite de Guvernul Boc.

Ca să preîntâmpine eventualele contestații și un mare scandal ce s-ar putea declanșa, Boc cel mic și mincinos a anunțat zilele trecute că Guvernul va demara anul viitor, de la bugetul statului, un program de investiții destinat proiectelor care nu au primit finanțare din fonduri europene.

Doar că anul viitor, e greu de crezut că Guvernul va avea mai mulți bani decât acum.

P. S.1: Ar mai fi de povestit despre niște firme ale unor mahări din Guvern care, în ultima lună au primit liste cu primarii ale căror proiecte sunt eligibile și le-au propus contracte de consultanță, pe comisioane care variază între 5 și 8,6 miliarde de lei vechi. În schimbul acestor comisioane, respectivii au grijă ca dosarele respective să fie acceptate la finanțare. Ceea ce se numește trafic de influență. Despre asta, cu altă ocazie, când voi avea mai multe date concrete.

P.S.2: Se aude că din Vrancea nici o comună nu va primi finanțare pe măsura 322. Și asta nu pentru că proiectele nu sunt bune.

La pachet

XXXX Sorina Plăcintă are o problemă cu mandatul de senator. Sorina Plăcintă are o problemă cu firmele la care a angajat copiii mai multor șefi de la Finanțe. Sorina Plăcintă are o problemă cu declarația de avere. Sorina Plăcintă are o problemă cu orientarea sexuală și religioasă a fiului ei de 19 ani. La câte probleme are, Sorina Plăcintă ar putea edita o culegere.

XXXX Într-o emisiune televizată, Alin Trășculescu a bâlbâit ceva de genul că parlamentarii care au intrat de pe locul 2-3 ar trebui să stea în banca lor pe motiv că nu ar avea legitimitatea necesară să ia cuvântul. El este cel mai în măsură să spună acest lucru, având în vedere că a intrat în Camera Deputaților de pe primul loc, cu 100% din voturi iar nu de pe locul doi, ca urmare a redistribuirii locurilor.

XXXX Iordache Bostan a fost înlocuit de la șefia PNL Adjud. În schimb a rămas șef la Inspectoratul Școlar Județean. Conform legii compensației.

Parlamentul o anchetează pe Sexy Buzoiancă. Să se oftice Băse!

Camera Deputaților a hotărât ca Elena Udrea să fie anchetată de o comisie parlamentară pentru felul în care cheltuie banii publici alocați Ministerului Turismului. Dincolo de disputele politice, această comisie de anchetă reprezintă visul împlinit al celor câteva mii de români care au huiduit-o la festivalul de jazz de la Gărâna dar și al altor câteva milioane care ar dori s-o facă, dar care n-au avut, încă, ocazia.

Cei mai mulți l-au votat, în 2004, pe Traian Băsescu crezând că va fi un președinte mai bun decât Adrian Năstase. În cinci ani de mandat acesta le-a înșelat așteptările, oferindu-le numeroase motive de dezamăgire și frustrare. Totul a culminat cu promovarea fiicei sale la Parlamentul European, incapacitatea Guvernului Boc de a face față crizei, scandalul Ridzi și visul prezidențial, alianța PD-L – PSD.

Pentru că le-a înșelat așteptările, alegătorii din 2004 vor să i-o plătească cu aceiași monedă iar Sexy Buzoianca este cea mai potrivită pentru a-l lovi acolo unde-l doare.

Cu atât mai mult cu cât, în Elena Udrea, ei văd prototipul perfect al pițipoancei de Dorobanți. Parvenită, arogantă, nu prea deșteaptă, siliconată, îmbrăcată provocator și care, cel mai important, beneficiază de susținerea unui protector influent și bine plasat. Mulțumită banilor și relațiilor deschide toate ușile și accede în orice poziție și-ar dori. Politică sau guvernamentală.

Drept urmare, oricine o dă cu curu’ de pământ, metaforic vorbind, și-i face în ciudă lui Băsescu, se bucură de simpatia lor.

De ce?

Conform regulilor jurnalistice, orice demers ziaristic trebuie să răspundă la un set de cinci întrebări: Cine? Ce? Cum? Când? și De ce? În momentul în care a acoperit toate semnele de întrebare, când cititorul nu este nevoit să caute răspunsuri și în alte părți, un reporter se poate lăuda cu un articol bun.

Din această perspectivă, cazul Ridzi este încă departe de a se fi încheiat. Ex-ministra tineretului provine dintr-una dintre cele mai înstărite familii din Valea Jiului iar soțul domniei sale este primarul municipiului Petroșani. Deci nu se poate spune că a făcut ceea ce a făcut pentru a face bani de vilă și mașină. Să fim serioși. Dacă luăm comisionul standard, de 10%, para-ndărătul la „Afacerea 2 mai“ abia se ridică la 60 de mii de euro. Probabil profitul familiei sale pe o zi. E greu de crezut că Monica Iacob Ridzi și-a evaluat reputația la doar 60 de mii de euro.

Și atunci, ca cititor și telespectator îmi pun o întrebare pe care nu au lămurit-o nici jurnaliștii care au făcut investigații și nici comisia de anchetă parlamentară.

DE CE?

De ce și-a riscat Monica Iacob Ridzi imaginea publică și cariera politică?

De ce tipăriturile Ministerului Tineretului au fost realizate la aceiași tipografie care a tipărit și materialele electorale ale EBA?

De ce președintele Traian Băsescu repetă obsesiv, ori de câte ori i se dă prilejul, că fiica sa cea mică nu a avut nici o legătură cu Monica Iacob Ridzi și manifestările organizate de MTS?

De ce a fost Monica Iacob Ridzi în vizită la Cotroceni chiar în momentul în care, în Parlament, se pregătea votul pentru avizarea urmăririi penale în cazul său?

Când vom avea răspunsurile la întrebarea DE CE vom avea o investigație completă și un articol de presă excelent.

La pachet

XXXX Turista Nuţi a ajuns la concluzia că actuala coaliţie PSD - PD-L nu este cea mai fericită soluţie şi, dacă ar fi fost după ea lucrurile nu ar fi stat aşa. Asta să însemne că Băse n-a întrebat-o atunci când şi-a pus în practică visul de a reînvia FSN-ul, aducând la guvernare PSD şi PD-L? Parcă vezi că Băse s-a sfătuit cu doamna Maria, înlocuind-o pe Sexy-buzoianca în cercul de sfătuitori intimi.

XXXX EBA este ofticată pentru că printre colegii săi europarlamentari circulă un mail răutăcios la adresa ei. În acesta se spune că este o „păpuşică“ care a ajuns ce a ajuns mulţumită relaţiilor tăticului. Ea mai spune că nu este nici atât de proastă şi nici atât de agramată pe cât crede lumea. Şi ca dovadă poate aduce oricând cele două editoriale pe care i le-a dedicat Ion Cristoiu. Mai mult, EBA asigură pe toată lumea că tăticu’ nu a plătit nici un leu ca să ajungă ea europarlamentară. Banii au fost plătiţi de la Ministerul Tineretului şi Sportului

Anticriza lui Boc - 80% prosteală, 20% reduceri salariale la miniștri

Prim-ministrul Emil Boc a anunțat că intenționează să taie salariile miniștrilor din cabinetul său cu 20%, începând cu luna august. Ca să vadă tot românu’ că și Guvernul este dispus să facă sacrificii pe vreme de criză. Dacă măsura aceasta ar fi venit în urmă cu câteva luni, atunci aș fi crezut că este un gest de solidaritate . La fel ca cele făcute și de alți miniștri din țările lovite de criză.

Poate aș fi pus botu’ dacă premierul ar fi spus că treaba asta va ține până când guvernul său va scoate România din criză. Având în vedere că sunt loviți la propriile buzunare, m-aș fi gândit că miniștrii vor fi mai eficienți și se vor grăbi să-și recupereze lefurile babane. Reducerea se aplică, însă, doar din august și până în decembrie.

Acum, nu mai sunt dispus să cred. Pentru că vine pe fondul scandalurilor Ridzi – Udrea – EBA , când mii de firme au închis porțile din cauza forfetarului, când programul Prima casă s-a dovedit un eșec, când cheltuielie cu salariile din ministere au crescut peste cele de anul trecut, când unul din doi români declară că e_nemulțumit_de Băsescu_și Boc.

Gestul mi se pare ipocrit, o insultă la adresa celor care chiar suferă din cauză că Boc, Băsescu & Co. au băgat România în gard. Ca atunci când, fratele cel mare îl bate pe cel mic și, după ce l-a făcut să plângă, de frică să nu fie pârât părinților, se ia singur la palme, ca să-i arate celuilalt că și el suferă.

De altfel, mai mult ca sigur, conducătorii noștri vor avea grijă să pună la loc cele 20 de procente care le vor din tăiate din lefuri. Din șpăgile pe care le vor majora cu 30%.

Ca să le iasă și un oareșce profit.

Bârfă caniculară: Trășculescu schimbat cu Mustea la șefia PD-L Vrancea

Se bârfește prin târg că se pregătește mazilirea lui Alin Trășculescu din fruntea PD-L Vrancea. Locul său ar urma să fie luat, pe o perioadă interimară de unul dintre cei doi Mustea. Cel mai probabil Răzvănel. Din echipa de conducere ar mai face parte, bineînțeles și Sorina Plăcintă.
Gurile rele spun că micuței buturugi i se reproșează trei lucruri:

- lipsa de reacție la acuzațiile aduse de mass-media Sorinei Plăcintă. Din acest motiv, cică, mai marii PD-L i-ar bănui pe Trășculescu și echipa de sunete că ar fi la originea informațiilor compromițătoare, despre ministreasă, care au fost lansate pe piață. Mai ales că prima oară au apărut pe Hotnews, un fel de oficină a PD-L;

- proasta gestionare a schimbării șefilor liberali din instituțiile publice repartizate PD-L. Scandalurile publice generate de revenirea lui Iordache Bostan la șefia ISJ, în locul lui Dănuț Popoiu și tentativa nereușită de înlocuire a lui Puiu Siru cu Florin Micu Iliescu la șefia Direcției pentru Cultură sunt de natură să prejudicieze imaginea de partid puternic a PD-L;

- incapacitatea echipei lui Alin Trășculescu de a se impune și de a negocia eficient cu Marian Oprișan și cu PSD. Practic buturugii mici i se reproșează transformarea în preș de șters picioarele la sediul PSD.

S-ar părea că au fost trecute cu vederea rezultatele slabe obținute de Trășculescu la alegerile europarlamentare. În schimb, s-a ținut cont de sumele care ar putea ajunge în pușculița de campanie a PD-L, în cazul în care Trășculescu ar rămâne șeful PD-L comparativ cu situația în care ar fi înlocuit cu Mustea. Or, din acest punct de vedere, Mustea a câștigat de departe

Și totuși, Emil Boc are un cap frumos

Tot umblând prin lumea asta virtuală am găsit undeva o mostră din ceea ce oficial se numește prim-ministrul României. Iar neoficial bufonul cartierului.

Priviți-l cum editează fraze fără să spună nimic și, faceți un efort de imaginație. Închipuiți-vă cum ar fi să-l avem pe Emil Boc patru ani la Guvern, să stea tot timpul la televizor și să debiteze prostii. Vom ajunge toți să combatem criza cu pere și prune de pe marginea drumului.

Și totuși are cap frumos.

La pachet

XXXX Elena Udrea crede că Ministerul Turismului ar putea fi desființat după vreo două mandate. Adică peste vreo opt ani. Cam cât i-ar lua doamnei Udrea să viziteze toată lumea și să se plictisească de locul pe care îl ocupă.

XXXX Importanța pe care Trășculescu & Co. o acordă scaunului de șef al ISJ, pare a fi motivată de ceea ce spuneam acum câteva zile despre mersul șpăgii în natură pentru posturile de la titularizare. Se bârfește că mulți dintre cei care au cotizat înainte de revenirea lui Bostan pe post își doresc banii înapoi, pentru că nu au primit „serviciile“ pentru care au plătit. Or, cică banii s-ar fi dus deja spre pușculița de partid, cu domnul Flutur, e greu să mai fie returnați.

XXXX Nicu Tănase de la PD-L este ofticat pentru că nespecialiștii directori numiți politic de PNL, nu se lasă dați la o parte și nu eliberează locurile pentru la fel de nespecialiștii directori numiți politic de PD-L. Culmea tupeului, mai ales că o parte dintre directorii liberali au fost numiți în urma unui singur telefon. Ținând cont că și Nicu Tănase a ajuns director în 2005 numit tot de liberali trebuie să-i dăm crezare. Dacă nici el nu știe cum a ajuns director…

O întâmplare cu Gheorghe Apostol

Este cunoscut faptul că soţia fostului lider comunist Gheorghe Apostol, unul dintre inițiatorii „Scrisorii celor șase“, era de loc din comuna Străoane, de lângă Panciu şi că acesta venea destul de des, la socrii, pentru odihnă. La fiecare vizită, odată cu el îşi făceau apariţia în zonă şi câteva zeci de ofiţeri de Securitate a căror sarcină era să-l păzească. Să nu care cumva să i se întâmple ceva.

Împătimit al jocului de table care făcea să-i treacă zilele de concediu mai uşor, ţinând cont că la Străoane nu existau prea multe posibilităţi de distracţie, Georghe Apostol îşi petrecea timpul jucând cu socrul său. Cei doi aveau un colţişor al lor, în grădină, la aer curat.

În timpul partidelor de table, securiştii populau boscheţii şi tufişurile, având grijă la tot ceea ce mişca. Liniştea liderului comunist nu trebuia tulburată de nimeni și de nimic. Cum oamenii din dispozitivul de supraveghere nu erau niciodată îndeajuns, era adus şi plantat într-un boschete şi şeful de post al comunei. Ca să-şi râdă de miliţian, securiştii îl aşezau, de regulă, în locul cel mai rău, în apropierea WC-ului din fundul curţii. Cât era ziua de mare, apărătorul legii era nevoit să îndure miasmele ce veneau dinspre hazna.

Într-ozi, după mai multe partide câştigate în faţa socrului care, ori nu se prea pricepea, ori se lăsa bătut, Apostol, plictisit, se ridică să se plimbe un pic prin grădină. Ca să se mai dezmorțească. Cum îi venea să se uşureze, a mers în fundul curţii spre WC. Din cauza mirosului îngrozitor, însă, nu a intrat ci s-a oprit să-şi facă treaba în dreptul unui boschete. Taman cel din spatele căruia veghea şeful de post.

Ca să nu fie udat împreună cu tufişul, miliţianul a sărit drept în fața lui Gheorghe Apostol, în poziţie de drepţi, salutând regulamentar. La rându-i, surprins în plină acţiune, celălalt a făcut doi paşi înapoi. După ce şi-a revenit din surpriză, aflând cum stau lucrurile cu tufișurile din grădină şi dându-și seama că milițianul era victima unei glume proaste a securiștilor, l-a invitat la un pahar de vin şi o partidă de table.

Din acel moment au devenit buni prieteni iar șeful de post a încetat să mai facă de planton prin boscheții urât mirositori. Acum el era cel ce își râdea de securiștii nevoiți să-și petreacă zilele în zăpușeală și mirosuri pestilențiale.

Nu suntem singuri

Programul „Primul premier“ – fiece român, prim-ministru o săptămână

Deși cei mai mulți dintre noi credeam că guvernarea României, mai ales în perioadă de criză este o treabă destul de dificilă, de șase luni descoperim că nu este chiar așa. Văzându-i pe Traian Băsescu, Emil Boc sau pe Elena Udrea, ne dăm seama că oricare dintre noi ar putea fi președinte, premier sau măcar ministru. Pentru că nu contează ceea ce faci, atât timp cât o faci în fața camerelor de luat vederi și ești privit la televizor de o țară în treagă.

De exemplu, să zicem că ești filatelist. În acest caz, arta guvernării presupune să îți iei două clasoare sub braț, să mergi la un cerc de filatelie, undeva într-o localitate oarecare și, sub ochii ziariștilor care te însoțesc să faci un schimb de timbre. Două colițe Poșta Română pentru o serie de cinci cosmonauți, din URSS.

Dacă îți place fotbalul te duci pe stadion și spargi semințe, în galeria echipei favorite. Ori, dacă te pricepi să dai la coasă, mergi pe câmpiile patriei și îți exersezi mâna. În cazul în care n-ai nici o pasiune de acest fel și nici un talent mai special, atunci te plimbi prin toate orașele, te dai cu bicicleta, cu calul, șofezi mașini de curse, cânți la fluier etc.

Atunci când nu ești filmat poți să faci cele mai mari grozăvii, cu efecte catastrofale. Introduci un impozit forfetar care falimentează câteva sute de mii de IMM-uri. Tai salariile și sporurile profesorilor, medicilor, micilor funcționari și le menții pe ale colegilor tăi din ministere. Nu contează.

Important este ca din când în când să ieși la televizor și te lauzi că lucrurile merg din ce în ce mai bine, că măsurile pe care le iei au drept scop binele public și că cei care te critică sunt dușmanii acestei țări.

După cum vedeți, arta guvernării nu este deloc dificilă. Sunt lucruri pe care le poate face toată lumea. Drept urmare, de ce nu am conduce și noi câte un guvern? Am putea iniția și un program „Primul premier“. Orice român care nu a mai fost prim-ministru până acum, poate să ajungă de acum înainte.

Am putea s-o facem prin rotație, fiecare pentru câte o săptămână, în ordine alfabetică și, cu puțin noroc, în câteva sute de ani ne-ar veni rândul tuturor.

Titularizare de campă (*) și șpagă

Se spune că un loc la examenul de titularizare de anul acesta, costă în Vrancea, între 2000 și 3000 de euro. Prețurile au sărit rău de tot, comparativ cu 2003, când locul se dădea cu doar 300 de euro.

Deh, nici campaniile electorale nu mai sunt la fel de ieftine cum erau acum câțiva ani și, vorba aia, obrazul subțire de politician, cu cheltuială se ține. Șpaga cică s-a dat atât unor profesori corectori cu influență cât și unor șefi de pe la Inspectoratul Școlar. Prin intermediari.

Se mai bârfește că nu întâmplător a schimbat Iordache Bostan șefii comisilor de titularizare chiar în preziua examenului. Cică, omul ar fi vrut, pe de-o parte, să strice niște aranjamente gata făcute și, pe de alta, să tragă bănuțu’ la piciorul personal. Luați pe nepregătite de schimbare, de teamă să nu rateze trenul, unii ar fi plusat chiar și peste 3.000 de coco pentru un loc.

Se mai aude că alții, constatând că au mers pe o mână moartă și-ar fi cerut tainul înapoi. Rămâne de văzut dacă îl vor mai primi, dacă nu cumva a fost virat deja în pușculița de campanie prezidențială. Cică domnul Flutur ar putea lămuri mai bine acest aspect.


Notă: campă este prescurtarea de la campania electorală. N-am găsit altă rimă

La pachet

XXXX La acest sfârșit de săptămână, Emil Boc a demonstrat din nou cât de pregătit este să dea la coasă, iar Elena Udrea a cânta la un fluier. Să zicem că fiecare a făcut ceea ce se pricepe mai bine.

XXXX Gigi Becali i-a transmis lui Traian Băsescu să-și strângă javrele în cușcă, ca să nu mai latre aiurea în tramvai. Nu de alta, dar îi sperie turma de oi. Becali tocmai s-a întors în PNG și a fost reales ca președinte.

XXXX Traian Băsescu a fost huiduit de ungurii pe care i-a iritat la Tușnad, Elena Udrea de românii pe care i-a deranjat la Festivatul de Jazz de la Gărâna, Caraș Severin iar Emil Boc a fost primit cu ouă clocite la Timișoara. Asta înseamnă că tot Ardealul e fruntea. Ar trebui ca și noi restul să le urmăm exemplul.

La coasă, Boc criza trecea

Aflat în vizită într-o comună din Caraș-Severin, Emil Boc a intrat cu coasa într-o pajiște, ținând morțiș să le arate tuturor celor din care îl priveau că se pricepe. Este a doua demonstrație pe care Boc a făcut-o, cu coasa în mână, în ultima lună de zile. Ceea ce ar trebui să ne dea de gândit. N-ar fi rău dacă cineva, vreun ocultist sau vreun adept al teoriei conspirației ar ieși la televizor să ne explice ce este cu aceste gesturi repetate ale premierului.

Poate în spatele cositului pe pajiște se ascunde vreo simbolistică ocultă.

Să nu care cumva micuțul să vrea să ne avertizeze că se pregătește să-i ia locul Doamnei cu Coasa și că are de gând să ne radă pe toți, până la finalul crizei.Cu o asemenea poveste ar ieși de un serial pentru gospodine,la Dan Diaconescu în direct ori, măcar, de-o emisiune la Codu’ lui Oreste.

Sau poate Boc cel mic doar la asta se pricepe, la tăiat iarba și, după caz, frunză. În nici un caz la guvernare. Și atunci nu este păcat să lăsăm să se piardă un asemenea talent prin birourile de la Palatul Victoria? Drept urmare, facem un apel la Traian Băsescu, că tot zice lumea că Boc nu stă un minut fără să-i ceară părerea:

Dom' președinte, dom' căpitan, poate îi faceți un pustiu de bine și îl ajutați să se reorienteze în carieră. Că se vede că-i place mai mult pe câmp, la făcut căpițe, decât la Guvern cu criza.

Și poate vă gândiți mai repede, până trece vara, ca să mai prindă și el o postată, două de fân. Nu de alta, dar la cât de des îl apucă demonstratul, să nu-i vină chef de cosit și de guvernat în același timp. Că-l ia de la căldură, îi trece prin minte vreo idee greșită și ne întoarcem câteva rânduri mai sus.

Acolo unde apar, în aceiași frază, cuvintele "micuțul" și "Doamna cu coasa".

La pachet

XXXX Știe toată lumea că madam Plăcintă, noua ministră a Tineretului și Sportului, este una dintre cele mai mari susținătoare a Bisericii. Dar, în timp ce domnia sa face eforturi susținute și cheltuie sute de mii de euro ca să aducă tot mai mulți oamenii în biserică, fiul domniei sale, pastor ateist, face tot ce-i stă în putință ca să-i scoată afară.

XXXX Aflat în vizită la Timișoara, premierul Emil Boc a fost atacat cu ouă. Imediat a fost demarată o anchetă pentru a se stabili proveniența proiectilelor. În urma testului ADN s-a stabilit că ouăle cu care a fost atacat Emil Boc proveneau din ferma lui Adrian Năstase de la Cornu. Poliția face verificări pentru a stabili dacă există vreo legătură infracțională între Năstase, ouă și atentator. Singurul lucru care poate fi spus cu certitudine este că ouăle nu apațineau fostului premier ci uneia dintre găinile sale.

XXXX Ministrul Finanțelor, Gheorghe Pogea a fost obligat de instanță să plătească o amendă zilnică de 20% din salariul minim pe economie. Ca să poată plăti contravenția, Pogea se gândește, o dată, să reducă la maxim salariul minim și, în al doilea rând, să introducă un nou impozit forfetar.

Negarea eșecului, de la Hitler la Boc

Atitudinea premierului Boc care se laudă cu victoriile-i în lupta cu criza, în timp ce specialiștii prevestesc dezastrul, amintește de Hitler în perioada premergătoare înfrângerii.

Cu cât armata germană suferea mai multe pierderi, cu atât propaganda nazistă prevestea apropierea victoriei finale. Pe măsură ce aliații se apropiau mai mult de Berlin, propagandiștii doctorului Gobbels asigurau de iminența unui contraatac nimicitor. Retragerea trupelor era prezentată drept repliere strategică, iar degringolada de pe front drept o manevră tactică, menită să deruteze adversarul. Până în ultima clipă, apropiații lui Hitler au negat dezastrul.

La fel ca și Hitler, Emil Boc nu contenește să ne asigure că lucrurile merg spre bine și că nu mai avem mult până vom depăși criza, deși prognozele sunt din ce în ce mai sumbre. Cele 28 de măsuri așa zise anticriză, bifate de Guvern nu au avut nici un efect benefic.

Dimpotrivă.

Nici unul dintre cei care se pricep la economie nu întrevede vreo îmbunătățire a situației. Toți spun că ne îndreptăm spre colaps și că Guvernul nu este capabil să redreseze ori, măcar pentru a încetini căderea.

Nuți a lu’ Cocoș are idei multe. Și atât

În urmă cu șase luni, Nuți a lu’ Cocoș, bătea în poarta Palatului Victoria, în căutare de lucru. Ca multe tinere de vârsta ei, lovite de criză direct în poșeta de firmă cumpărată de la Milano.

Specialistă în tricotat, săpat șanțuri și curățat podeaua cu mopul și mai ales posesoare a unei recomandări din partea cuiva care nu putea fi refuzat, Nuți a fost încadrată la scurt, pe un post înființat special pentru ea. Ministră la Turism cu un purcoi de bani pe mână. Mai mulți decât a primit Monica Iacob Ridzi.

Cum s-a văzut cocoțată în vârful fotoliului ministerial, a început să facă ceea ce știe mai bine: turism. Adică să cheltuie foarte mulți banii și să se plimbe prin lume.

În jumătate de an a colindat aproape întreaga țară, s-a jucat cu iedul, s-a dat cu bicicleta la Mamaia, cu calul la herghelie, cu vaporașul pe Dunăre, a vrut să mănânce garizii din Marea Neagră și a dat cu racheta în minge la Roland Garros. De asemenea, a fituit și câteva milioane de euro. Pe paranghelii de Paște și de 1 mai, pe tichete de vacanță pe care nu le dorește nimeni, pe o melodie plicticoasă, pe un slogan folosit și de alții, pe reclame la televiziuni străine, pe excursii la Paris etc.

Între două plimbări și o sesiune de shopping – achiziții publice - ne povestește despre ce i-ar place să facă. Turism balnear, croaziere de lux, turism ecumenic, ecoturism, agroturism și tot felul de alte forme de turism. Mai nou, vrea să ducă turiștii în pădure, să-i mănânce urșii, râșii și lupii.

Pe măsură ce trece timpul, constatăm că Nuți a lu’ Cocoș are din ce în ce mai multe idei și din ce mai puțin timp să le pună în practică.

La Roumaine

Studentă bursieră de aproape un an la Paris încerca din răsputeri să se integreze între colegii de grupă. Fiică de profesori de gimnaziu, muncise de greu din greu, ani în şir, ca să obţină o bursă de studii în Franţa, visul ei cel mai arzător. A reușit.

Dar acum avea de întâmpinat un nou obstacol de depăşit, despre care nimeni nu-i spusese nici un cuvânt şi care i se părea mai greu decât sutele de cărţi din bibliografia de examen pe care le parcursese. Deşi încerca să se adapteze stilului lor, să se îmbrace și să se poarte la fel ca ei, colegii, francezi, superiori, proveniţi din cele mai bune şcoli pariziene, o ignorau. Profesorii, chiar dacă îi apreciau munca, o priveau cu reţinere. Pentru ei nu era decât o străină venită de undeva de la marginea Europei civilizate.

„La Roumaine“ – românca şi nimic mai mult.

Din ce în ce mai dezamăgită de ceea ce i se întâmpla s-a retras între cărţi şi cursuri, fără să mai ia în seamă răutăţile şi privirile superioare ale celorlalţi. Simţea lipsa celor apropiaţi, a prietenilor şi chiar a necunoscuţilor din oraşul natal.

De aceea, pentru a suplini dorul de cei dragi, îmbrăca, peste tot unde mergea, la cursuri, la plimbare sau la bibliotecă, o bluză populară, o ie înflorată, amintire de la un târg popular. La bluză asorta o fustă lungă până peste genunchi, neagră, simplă.

Într-o zi, pe când mergea la sala de cursuri, îmbrăcată astfel, dădu nas în nas cu una dintre cele mai exigente profesoare din facultate. Chiar așa i se și spunea, Exigenta. Aristocrată, cu sânge albastru în vine, arogantă la maxim, era cunoscută pentru remarcile acide cu care-i gratula pe toţi, studenţi, profesori, oficiali ministeriali etc. dacă nu-i convenea ceva din ţinuta sau atitudinea lor.

Văzând-o pe tânăra româncă, profesoara îi făcu semn să se oprească. Apoi o măsură din cap până în picioare, dându-i ocol de mai multe ori.
De pe margine, studenţii aflați în trecere, priveau ca la spectacol, aşteptând ca Exigenta să se dezlănţuie şi s-o facă praf pe „La Roumaine“. Aşteptarea nu dură prea mult.

Profesoara izbucni, însă în vocea ei se distingea admiraţia iar nu sarcasmul: „La paysane roumaine! Grigoresco! Merveilleux!“. Neînțelegând ce se petrece și mai ales cum să reacționeze, româncuța încremeni în mijlocul holului.

În cele din urmă, printre exclamaţii de uimire şi admiraţie, fu lămurită: în urmă cu câteva zile, Exigenta admirase, la o expoziţie de pictură, una din ţărăncile imortalizate de Nicolae Grigorescu. Încă sub impresia tabloului, în momentul în care a întâlnit-o pe studenta îmbrăcată în iia românească a avut senzația că are în față modelul pictat de Grigorescu.

Întâlnirea cu Exigenta dădu o întorsătură nouă vieţii de student a tinerei românce. Colegii și ceilalţi profesori au început s-o privească cu interes şi să n-o mai perceapă ca pe o ciudăţenie din Est. Mai mult, toți se înghesuiau să o roage să le aducă, din România, bluze cu modele populare.

O pată blondă la o învestire fără șampanie

Ceremonia de învestire a noului ministru al Tineretului și Sportului a fost umbrită de discursul președintelui Traian Băsescu. Minute în șir acesta a vorbit de înțelegeri murdare dintre politicienii slabi și mass-media corupătoare, despre fiica sa cea mică și un pic agramată și despre alte câteva lucruri de comentat în talk-show-uri televizate.
Deși nu era petrecerea lui, motiv pentru care, probabil, nici n-a mai dat șampanie, a acaparat tot prim-planul.

Undeva pe fundal, se zărea și Sorina Plăcintă, stingheră, în mijlocul sălii și la fel de neinspirat îmbrăcată ca de obicei. Proaspăt promovata la Ministerul Tineretului și Sportului. Sorina Plăcintă privea cu admirație spre idolul care îi desființa clipa de glorie, lăsând să se înțeleagă, printre rânduri, că este o soluție nedorită - „cea mai urâtă motivaţie a vreunei remanieri“. În nici un caz indispensabilă.

Într-un alt plan, ochiul privitorului era atras de Elena Udrea, o pată blondă, într-o rochie de culoare roșu aprins,într-o guvernare cenușie.

Singura indispensabilă pentru președintele Băsescu.

Verdictul președintelui: presa corupe politicienii slabi

În sfârșit, după o lungă perioadă de tăcere, președintele Traian Băsescu a vorbit despre cazul Ridzi. La investirea noului ministru al Tineretului, Sorina Plăcintă. În voce i se citea regretul pentru pierderea pionului Monica Iacob Ridzi, disperarea că va trebui să sacrifice și alți soldați (Ciutacu a anunțat că urmează Udrea), îngrijorarea că scandalul se apropie de EBA și implicit de el, ciuda că a fost încolțit și obligat să cedeze în fața durilor din PD-L.

Discursul în sine, mi s-a părut mai prost decât altele în care Băsescu își lovea adversarii în moalele capului. Construit cu mai puțină atenție și rigurozitate, lipsit de credibilitate, un fel de însăilare de clișee, cuvinte tari, smiorcăieli și amenințări.

Pe de-o parte, am asistat la un autodenunț.

Președintele a declarat că știa, dinainte de dezvăluirile presei, de combinațiile Monicăi Ridzi pe banii MTS. A propus și remanierea, în fața unor martori care pot confirma. Și gata. Nu a ieșit public cu acuzații, la fel ca atunci când era vorba de miniștri PNL sau PSD, nu a mai cerut anchetă de la DNA, nu a mai ridicat țepe în piața publică. Semn că îl durea mai tare de prietena fiie-sei decât de banii publici fituiți.

A mai spus, apoi, că avea cunoștință de „bani neînregistrați“ cu care politicienii își plăteau aparițiile televizate. Adică bani negri. Ceea ce duce cu gândul la evaziune fiscală.

Din propriile-i spuse, se desprinde concluzia că Băsescu s-ar afla în postura penală de tăinuitor, fapt ce ar implica citarea sa la DNA, măcar în calitate de martor.
Pe de altă parte, Traian Băsescu a identificat un nou dușman: presa. Aceiași presă care în 2004, criticând PSD și pe Adrian Năstase l-a ajutat să devină președinte și care, astăzi, dezvăluind corupția de la masa sa, îi pune în pericol realegerea.
În viziunea președintelui, mass-media, joacă rolul traficantului care profită de slăbiciunea politicienilor, dependenți de aparițiile televizate și îi pune să fure banii publici cu care să-și cumpere doza zilnică de publicitate. Corupția din România se datorează trusturilor media care au încheiat o înțelegere murdară cu politicienii slabi.

Ca și cum nu politicienii sunt cei care au tendința de a corupe tot ceea ce ating, ca și cum ar suferi de o boală molipsitoare.

Un an de când PD-L și PNL s-au opus reabilitării parcurilor focșănene

S-a împlinit (sau este pe cale să se împlinească) un an de când majoritatea PD-L – PNL din Consiliul Local a refuzat să aprobe depunerea unui proiect de finanțare pe fonduri europene, pentru reabilitarea parcurilor din Focșani. Pe motiv de rășini și fițe. La vremea respectivă, „echipa“ condusă de buturuga Trășculescu motiva că a fost chemată prea din timp la serviciu și nu a avut timp să se dezmeticească din beția puterii.

De atunci a trecut o grămadă de vreme și multe s-au întâmplat.

Primăria a pierdut finanțarea din bani europeni pentru refacerea parcurilor, Trășculescu i-a luat locul lui Jan Vraciu și s-a s-a certat cu Mustea, PD-L a ajuns la putere mințind electoratul, a făcut guvern cu PSD, Boc a ajuns premier, Pogea a băgat forfetarul, ne-a lovit criza, Băsescu a trimis-o pe aia mică și un pic agramată la Bruxelles, Trășculescu a pierdut europarlamentarele, Monica Iacob Ridzi a fost prinsă la furat, Elena Udrea s-a dat cu calul și cu bicicleta iar parcurile din Focșani au ajuns într-o stare jalnică (vezi foto).

Acum, buturuga Trășculescu, transformată în deputat de Mărășești a uitat că s-a opus proiectului de finanțare și ne dă lecții despre importanța atragerii fondurilor europene. Rugăm colegii de partid să-i dea un sul de hârtie igienică să se șteargă la gură.

Dumnezeul diplomaților nu lovește cu parul ci cu Nuică

Dincolo de implicațiile diplomatice, lansarea filmului porno al cărui protagonist principal este consulul Ion Nuică demonstrează că, undeva, acolo sus, există un Dumnezeu al ambasadorilor. El veghează la bunul mers al relațiilor externe. Și cu toate că nu lovește cu parul, are grijă să-i pedepsească pe toți cei care îi nesocotesc poruncile sau care nu viețuiesc în bună prietenie cu ceilalți diplomați.

Dacă am fi la emisiunea „Codul lui Oreste“ am spune că incidentul de la Chișinău este o palmă pe care am primit-o de la Dumnezeul diplomaților, ca replică la o poveste similar petrecută în anii ’90. Dar să povestim…

Undeva prin 1994 – 1995, la București își vedea de treburile lui, mai mult sau mai puțin diplomaticești, ambasadorul Elveției. Pe numele său din pașaport Jean Pierre Vettovaglia. Ochi alunecoși, inimă zburdalnică, Vettovaglia a intrat în colimatorul serviciilor secrete, SRI sau SIE sau care or mai fi fost. Care l-au combinat cât ai zice Berna cu o jună focoasă și un pic rârâită.

Floriana Jucan, după buletin (că pe vremea aceea nu existau cărți de identitate), lucra în timpul zilei ca ziaristă, la un cotidian faimos, devenit între timp, oficios, iar noaptea își făcea datoria față de patrie și popor, în dormitorul lui Vettovaglia. Practic era ocupată tot timpul. Prestațiile sale au fost înregistrate pe casete video și filme fotografice, dovadă că tânăra își merita salariul pe deplin.

Povestea picantă dintre diplomatul experimentat și tânăra rârârită s-a sfârșit brusc, în momentul în care el a fost invitat la o bere de camarazii ei de pe frontal invizibil. Jean-Pierre a demsionat din post și s-a retras în țara de baștină în timp ce Floriana, cu buzele un pic umflate și cu ochii înlăcrimați a ales să aștearnă pe hârtie amorul cu ambasadorul. Așa a apărut romanul „Ambasadorul“.

Filmele și fotografiile nu au mai fost date publicității pentru că pe vremea aceea nu existau You Tube, tabloidele, OTV-ul sau emisiunea lui Dan Capatos.

La pachet

XXXX Emil Boc a anunţat că în şase luni, Guvernul său a făcut tot atât de multe pe cât a făcut guvernul Tăriceanu în doi ani. Având în vedere că, potrivit statisticilor, în ultimele şase luni, am bătut toate recordurile la numărul de şomeri şi de firme falimentate, nu mai sunt bani de salarii şi de pensii, avem de plată un împrumut de vreo 20 de miliarde de euro, trebuie să-I dăm dreptate lui Emil Boc. Dacă Tăriceanu s-a chinuit doi ani să ne aducă în pragul gropii, lui Emil Boc nu i-au trebuit decât şase luni să ne împingă în ea. Asta înseamnă să lucrezi organizat.

XXXX În primele şase luni ale acestui an, turismul românesc a a scăzut cu 40%. Tot în primele şase luni ale acestui an, a fost înfiinţat Ministerul Turismului, au fost cheltuite vreo zece mii de euro pe o melodie pe care n-o ascultă nimeni şi s-a antamat un contract de promovare de vreo câteva milioane de euro. Elena Udrea s-a plimbat prin toată ţara, s-a dat cu bicicleta şi cu calul, a vrut să mănânce peştişori la Sulina, a jucat tenis la Roland Garros şi s-a plimbat pe Champs Elysee, s-a pozat cu EBA, i-a pus la dispoziţie biroul parlamentar pentru Campania electorală, toate pe banii noştri. La rândul lor, turiştii români şi-au văzut de treabă, petrecându-şi vacanţele în Bulgaria, Grecia, Turcia, Italia, Spania etc. După posibilităţi. Doar cei mai cu dare de mână şi-au putut permite un week-end pe litoralul românesc.

XXXX Parlamentarii şi-au primit salariile şi îndemnizaţiile cu întârziere. E groasă rău de tot, dacă nici pentru parlamentari nu se mai găsesc bani de salarii. Scapă cine poate!

Ca tot e plictiseala mare...

Cascadorii Rasului :)) :-p:-p:-p
Vezi mai multe video din Muzica

Un model de analiză pe tema asfaltării drumului de la Crâng

Preambul

Orice dezbatere pe tema asfaltării drumului de la Crâng trebuie să aibă în vedere, după părerea mea, două direcții: cea privind legalitatea demersului și consecințele ce decurg de aici și cea privind oportunitatea sa, de asemenea cu consecințele de rigoare.

Restul sunt discuții de dragul discuțiilor. Adică ne băgăm în seamă ca să nu zică lumea că nu avem și noi o părere.

I. Legalitatea

Din punct de vedere al legalității, orice analiză obiectivă ar trebui să pornească de la cadrul legal. Există câteva legi care reglementează acest domeniu al drumurilor și al lucrărilor de modernizare sau de întreținere. În primul rând există o lege care ne spune exact ce înseamnă un drum și care sunt componentele sale. Pe lângă legea drumurilor mai există o serie de normative emise de Ministerul Transporturilor care definesc, din punct de vedere tehnic, lucrările ce se efectuează pe un drum, fie că este vorba de lucrări de modernizare și reabilitare, fie că este vorba doar de întreținere. În al treilea rând există și Legea nr. 50/ 1991 privind autorizarea executării construcțiilor.

După ce studiem aceste acte normative, eventual și niște cazuri similare ca să vedem cum s-a procedat, mergem mai departe.

Contestatarii susțin că pe drumul de la Crâng s-au executat lucrări de modernizare, fără autorizațiile de rigoare. Ceilalți se justifică spunând că n-a fost vorba de o modernizare sau reabilitare ci doar de lucrări de întreținere, caz în care, conform legii nu ar fi nevoie de nici o autorizație.
Varianta în care contestatarii au dreptate: s-a încălcat legea autorizării lucrărilor de construcții. Pentru aceasta sunt prevăzute sancțiuni contravenționale, respectiv amendă. The End. (adică Sfârșit)

Varianta în care ceilalți au dreptate: conform legii, lucrările de întreținere se execută fără să fie nevoie de acordul instituțiilor de reglementare. The End. (adică Sfârșit)

Discuțiile legate de cine a dat comanda, dacă lucrările s-au plătit ori s-au făcut prin muncă voluntară, intră la un alt capitol.

II Oportunitatea

Trăim într- o țară în care drumurile sunt pline de gropi și nimeni nu le acoperă nici măcar cu o lingură de asfalt. Trăim într-o țară în care șoferii pierd ore întregi în ambuteiaje din cauza șoselelor proaste. Trăim într-o țară în care recordul național la construit autostrăzi este de 5 kilometri în patru ani.

În aceste condiții:

a. Ce credeți că vor spune cei care folosesc drumul de la Crâng, despre această poveste?

b. Cum credeți că-l privesc ei pe cel care le-a asfaltat drumul, pe banii săi ? Dar pe cei care îl contestă?

c. Cât de mult credeți că le pasă de faptul că nu s-au respectat (dacă nu s-au respectat) niște proceduri birocratice, într-o țară în care nimeni, începând cu președintele, nu respectă legea decât dacă îi convine?

Este clar pentru toată lumea că asfaltul a fost turnat cu ocazia vizitei lui Mircea Geoană la Crâng. Beneficiarii sunt, în primul rând, cei care circulă zilnic pe acest traseu și care, înainte își rupeau mașinile din cauza gropilor.

De asemenea, ar fi o ipocrizie să credem că alții nu ar fi procedat la fel într-o situație similară.

De exemplu, în aceiași perioadă, la Bistrița Năsăud, a fost asfaltată o porțiune de drum pe care trebuia să meargă președintele Traian Băsescu, venit în vizită. Lucrarea s-a executat din ordinul deputatului PD-L Ioan Olteanu. Întrebat de ziariști, el a motivat că după vizita cu pricina, oricum drumul va rămâne în folosința cetățenilor.

La pachet

XXXX Turiștii români fug de propriul litoral și preferă să-și petreacă vacanțele în străinătate. De aceea și Elena Udrea a ales să facă publicitate la televiziunile internaționale. Păi ce rost avea să facă reclamă turismului la televiziunile autohtone, când toți românii sunt în Italia, Spania, Bulgaria, Grecia sau Turcia.

XXXX Andreea Vass, consiliera pe probleme economice a premierului Boc vrea să fie ajutată cu sfaturi anticriză. Este dispusă să dea o cină celui ce va veni cu cea mai bună idee. Propunerea doamnei Vass este mai mult decât îngrijorătoare, având în vedere că atât ea cât și guvernul din care face parte sunt plătiți tocmai ca să ne scoată din criză. Or, dacă nici ei nu mai au idei, înseamnă că am căcat bățul.

XXXX Având în vedere că doamna Vass și colegii săi, în frunte cu Emil Boc au rămas în pană de idei, prima măsură anticriză pe care ar trebui s-o ia ar fi aceea de a-și face bagajele și de a pleca acasă. De tot. Doamna Vass, pentru această idee anticriză nu mai este nevoie să faceți cinste cu masa. Eventual, dacă vă hotărâți s-o puneți în aplicare, mai facem noi un efort și punem mână de la mână ca să vă plătim biletele de tramvai și de avion.

XXXX Întrebat de ziariști despre cazul Ridzi, președintele Băsescu a spus că nu discută subiecte minore (de 600 de mii de euro). Domnia sa vorbește doar despre chestii importante care valorează cel puțin cât Flota României din 1990.

XXXX Autoritatea Electorală Permanentă a stabilit că EBA a primit bani pentru campania electorală de la un partid politic. Care partid politic a primit banii de la niște ministere. Care ministere erau conduse de o blondă și de o brună. Cine ghicește despre ce este vorba primește un sfat despre cum să scape de criza românească. Sfat pe care îl poate împărtăși Andreei Vass, consiliera lui Emil Boc pe probleme economice. Care la rândul ei îl va invita la o cină.

Demisia la politicieni. Studiu de caz Monica Iacob Ridzi

Cei mai mulți nu înțelegem de ce un politician, în cazul de față Monica Iacob Ridzi (este valabil și pentru Nemirschi), prins la furat sau făcând tâmpenii, refuză să demisioneze. Ceea ce 99 % dintre oameni consideră normal, asumarea răspunderii și ieșirea din scenă, lor li se pare taman pe dos. Noi credem că demisia este un gest onorabil, însă pentru ei cuvinte precum, „responsabilitate“, „onoare“ sau „oprobiul public“ au cu totul și cu totul un alt înțeles.

Monica Iacob Ridzi nu vrea să demsioneze acum, în plină campanie de presă și anchetă DNA, deoarece se teme că, după plecarea ei, ar putea ieși la iveală și alte grozăvii care ar afecta-o pe ea cât și pe cei din PD-L sau din familia prezidențială. Cât timp deține controlul în MTS, daunele pot fi reduse. Responsabilitatea este față de ei, nu față de cetățeni.

Pe de altă parte, familia Ridzi se numărără printre sponsorii cei mai importanți ai PD- L și ai candidaților băsescieni, Elena și Traian. Or, interesul este de a recupera aceste sume, lucru aproape imposibil în doar șase luni de ministeriat. Este o datorie de onoare față de familie să rămână cât mai mult posibil în fruntea bucatelor ca să amortizeze „investiția“.

În al treilea rând, Monica Iacob Ridzi nu va pleca pentru că ar ajunge de râsul copiilor din fața blocului. Apropiații o vor privi ca pe o fraieră, obligată să plece cu coada între picioare, după ce a fost prinsă cu un mezelic de 600 de mii de euro. Va fi ținta bătăii de joc a tuturor „băieților deștepți“ din anturaj.
Imaginați-vă o întâlnire între rivalele, deja, Ridzi și Udrea. Cum îi va râde Nutzi în nas, lăudându-se cu milioanele de euro pe care le-a combinat în interesul partidului, fără să atragă atenția presei sau a comisiilor parlamentare. Acest tip de umilință ar fi mult mai greu de îndurat decât oprobriul public.

Asemenea motivații găsim la fiecare dintre politicienii care se încolăcesc cu mâinile și picioarele de scaune, cu riscul de a deveni penibili în fața unei țări întregi.

Decât să demisioneze preferă să fie arși cu fierul înroșit în foc. Suportă mai ușor.

Deşi nu şi-a făcut datoria, mitocanul poate să plece

Mitocanul Cristian Boureanu s-a retras din comisia Ridzi, deşi nu nu şi-a îndeplinit misiunea. În ciuda insistenţei sale de-a dreptul mitocăneşti, Boureanul nu a reuşit să obţină dizolvarea comisiei şi nici măcar să-i obstrucţioneze prea mult lucrările. Drept urmare, după ce l-a lăsat să se umple de penibil, partidul l-a retras.

Parafrazându-l pe Shakespeare, putem spune că, deşi nu şi-a făcut datoria, mitocanul poate să plece.

PD-L dă în Tăriceanu ca să scape Ridzi

PD-L încearcă o nouă strategie în cazul Ridzi. Prin denunţul făcut împotriva ex-premierului Tăriceanu la DNA, în cazul Sterling, democrat-liberalii încearcă o diversiune clasică de abatere a atenţiei de la problemele Monicăi.

Doar că afacerea Sterling este deja răsuflată iar Tăriceanu, care a pierdut şi preşedinţia PNL, este mult mai puţin interesant. Plus că în cazul concesiunii resurselor din Insula Şerpilor, lucrurile nu sunt aşa de simple ca în cazul Ridzi. Iar ziariştii, deja moleşiţi de căldură şi cu gândul la vacanţă nu mai au chef să înceapă un nou scandal. Se mulţumesc cu ceea ce au.

Mai ales că au mirosit sângele în cazul Ridzi şi nu vor să se dea plecaţi acum, când mai au un pic şi-i dau drumul la venă. Şi cine ştie, dacă au noroc după Ministerul Tineretului poate urma turismul şi chiar mai mult, Preşedinţia. Or, nu cred că există reporter român care nu visează să dea lovitura cu un nou Watergate autohton.

PD-L a pierdut războiul în cazul Ridzi

PD-L a pierdut deja bătălia de imagine în cazul Ridzi, indiferent ce se va întâmpla de acum înainte la DNA sau la comisia parlamentară de anchetă. Ceea ce era mai important să se afle a ieşit la suprafaţă. Audierile au confirmat ceea ce a zis presa, că ministrul Tineretului, Monica Iacob Ridzi a a aruncat pe fereastră în buzunarele celor două firme, colege de cameră, şase sute de mii de euro. Ce trebuia demonstrat s-a demonstrat.

Povestea ar deveni interesantă doar în cazul în care presa ori comisia ar reuşi să facă legătura, pe care o bănuie toată lumea, între Monica Iacob Ridzi şi Elena Băsescu, respectiv familia prezidenţială. Spre această concluzie ne îndreaptă atenţia tot ceea ce fac liderii PD-L, în apărarea Monicăi. Refuzul de premierului de a o demite şi a liderilor democrat-liberali de a-i ridica sprijinul politic, felul în care preşedintele se inflamează când este întrebat dacă o suspendă, întăresc suspiciunea opiniei publice că a cheltuit banii publici pe campania Elenei Băsescu.

Restul, gradul de vinovăţie, punerea sau scoaterea de sub urmărire penală de către DNA, demisia, demiterea, suspendarea, sau rămânerea pe post al ministrei, sunt doar amănunte. Nici un român nu se aşteaptă ca Emil Boc s-o dea pe Ridzi afară din Guvern şi, de altfel, nu ar mai conta.

Încăpăţânarea cu care democrat-liberalii apără o cauza deja pierdută a Monicăi Iacob Ridzi, sacrificând imaginea partidului, este un semn de disperare şi de prostie. În nici un caz de eroism, aşa cum ar înclina unii să creadă.

Păcăliții lui Trășculescu fac coliva de un an. Invitată Elena Udrea

La un an și ceva de la apariția lui Alin Trășculescu pe scena politică locală, foștii susținătoriu dezamăgiți îi fac un fel de bilanț, din care se cam înțelege că fosta buturugă mică s-ar fi transformat într-un fel de lemn-tănase. Păcăliții își fac public punctul de vedere într-un editorial, în presă, ciudat, în preajma vizitei la Focșani, a Elenei Udrea, coordonatoare a PD-L Vrancea.
În opinia lor, Trășculescu, „un produs al muncii unei inteligente echipe de campanie“ ar fi cea mai mare cacealma pe care ar fi luat-o focșănenii. Urmează apoi un întreg rechizitoriu la adresa șefului democrat-liberalilor locali.

Înr-adevăr Alin Trășculescu este un produs de marketing, un fel de detergent pregătit, anul trecut, pentru a fi vândut focșănenilor. Nici un moment nu a fost altceva. Așa se și explică refuzul lui Decebal Bacinschi, contracandidatul său de a participa la vreo confruntare directă. Nu poți să te cerți cu un detergent, fără să râdă lumea de tine.

Nu pot fi de acord cu afirmația potrivit căreia focșănenii au luat cea mai mare cacealma. Această sintagmă este valabilă doar dacă prin focșăneni se înțelege familia Mustea. Focșănenii nu au fost naivi să se lase înșelați de un tinerel fără experiență, adunat de prin cârciumi, care poza într-un politician responsabil și competent. Este evident pentru oricine compară voturile primite de candidatul la primărie cu cele obținute de partid pentru Consiliul Local. Numărul a fost sensibil egal.

O asemenea transformare nu are loc peste noapte, nici măcar în filmele americane, deși la ei se poate aproape orice. De altfel, fie vorba între noi, campania lui Trășculescu, n-a fost nici pe departe coerentă și persuasivă ci doar vizibilă.

În concluzie, singurii care au luat țeapă sunt militanții și simpatizanții democrat-liberali care s-au lăsat amăgiți de poveștile cu David și Goliath, de pe pliantele de campanie. Acum, după un an pregătesc pomana, cu colivă și lumânări, la care vor s-o cheme, să verse o lacrimă, pe Elena Udrea.

De ce nu va fi afacerea Ridzi un Watergate românesc

Deși zilnic apar elemente noi care leagă banii cheltuiți de Ministerul Tineretului, pentru petrecerile organizate pe 2 mai, de familia prezidențială, totuși afacerea Ridzi nu se va transforma într-un Watergate românesc. Cu toate că mulți bat în această direcție, lucrurile nu vor avea același final. Pentru că între cele două povești sunt câteva mici diferențe:

1. Locul de desfășurare a cazului Ridzi este România iar nu Statele Unite;

2. Jurnaliștii investigatori nu se numesc Bob Woodward și Carl Bernstein;

3. DNA-ul nostru nu face nici pe departe anchete independente precum Procuratura americană ;

4. Nici un procuror al DNA nu are curajul să acuze vreun apropiat al președintelui de vreo ilegalitate, ceea ce nu este cazul la americani;

5. Românii se conduc după principiul „coruptul neprins este negustor cinstit“. Or, în România doar DNA se ocupă de prinderea corupților, situație în care revenim la punctele (3) și (4);

6. Congresmanii chiar sunt aleși pe bune prin vot uninominal și nu-și permit să se facă de râs la TV;

7. Onoarea la români are un cu totul altul înțeles decât la americani;

8. Traian Băsescu nu este Richard Nixon;

Greierele și furnica (fabulă modernă)

Angajată pe un oarecare post, în junglă, Furnica cea harnică își face treaba conștiincioasă așa cum o știm. Din zori și până în seară, aleargă de colo până colo îndeplinindu-și sarcinile cu rigurozitate, de multe ori chiar înainte de termen. Ursul, șeful direct, îi apreciază munca și chiar, la un moment dat, se gândește să o avanseze.

Nu mai reușește deoarece, într-o bună zi, este transferat într-o altă pădure iar în locul său vine un șef nou, Leul. Acesta își angajează și câțiva colaboratori, o formație de greieri cântăreți.

Zi de zi, greierii își petrec timpul alături de noul șef, cântându-i la ureche. Furnica, la fel de hărnicuță își vede în continuare de treabă, muncind din greu, dornică de afirmare. De data aceasta și pentru noii veniți. Pentru că greierii, ocupați tot timpul să-i cânte Leului, îi pasează, spre rezolvare, toate sarcinile pe care le primesc. Și ca să preîntâmpine un eventual reproș, îi spun Furnicii că așa a decis conducerea.

Cum ea nu are acces direct la Leu, al cărui birou este întotdeauna ocupat de cântăreți, este nevoită să execute ceea ce îi transmit intermediarii. Cu prioritate.

Ca să facă față noilor lucrări, din ce în ce mai multe și mai prioritare, furnica lasă la o parte propria muncă. În schimb, greierii apar în fața Leului cu sarcinile îndeplinite la termen și chiar înainte. Acesta, necunoscând realitatea, ajunge să se minuneze de eficiența lor și le oferă tot felul de recompense. Dar, totodată și sarcini noi și mai multe.

La rându-le greierii o încarcă pe Furnică. Deși frustrată, văzând că meritele nu-i mai sunt recunoscute iar drumul spre promovarea care i se cuvine a fost barat, muncește din greu. Aglomerată până peste cap, nu mai face față iar acest lucru se reflectă în activitatea Junglei. Productivitatea începe să scadă iar lucrurile merg din ce în ce mai prost.

Leul se ia de gânduri și, incapabil să vadă dincolo de ceea ce îi cântă greierii la ureche, angajează Bufnița ca să-i facă audit și să-i spună ce trebuie îndreptat. Bufnița analizează, intervievează și cercetează după care își prezintă raportul:

„Lucrurile merg prost din cauza Furnicii care nu dă randamentul maxim. Deci, Furnica trebuie să plece“.

Ceea ce se și întâmplă.

Boc cel mic și mincinos a pus batista pe țambal în cazul Ridzi

Vă mai amintiți cum la începutul lui ianuarie, Boc cel mic și mincinos a desființat Departamentul de Control al Guvernului și a concediat toți inspectorii? Plin de candoare, așa cum cum apare de fiecare dată când comite câte o mare golănie, își motiva decizia spunând că el nu are încredere să lucreze cu oamenii fostului premier Călin Popescu Tăriceanu.

Atunci credeam că Boc a comis o ilegalitate doar așa, ca să-i facă în ciudă lui Tăriceanu și ca să-și aducă niște clienți politici pe posturile rămase vacante.

S-a dovedit că m-am înșelat și că domnia sa știa bine ce face. Închipuiți-vă ce s-ar fi întâmplat dacă nu-i dădea afară pe ăia, acum, în plin scandal Ridzi când Boc cel mic și mincinos încearcă să mușamalizeze toată povestea.

Dacă unuia dintre vechii inspectori i-ar fi trecut prin cap să se apuce de treabă și să verifice povestea de la Ministerul Tineretului și Sportului. Sau altuia să vadă cum cheltuie turista Nutzi milioane de euro pe sloganuri răsuflate și pe melodii expirate și reclame la care nu se uită nimeni. Și toate așa de dragul lui „The Land of Choice“.

Și dacă zelosul de inspector mai descoperea cine știe ce grozăvii. Că banii de la tineret s-au dus în campania electorală a lu’ aia mică și un pic agramată iar banii de la turism se întorc, pe căi nevăzute și necunoscute în conturile partidului, pentru campania din toamnă a primului tătic al țării.

Cine știe ce ar mai fi ieșit de aici.

Așa, Boc ne poate minți liniștit despre succesurile sale în lupta cu criza, inspectorii pot pleca liniștiți în concediu iar noi putem asista la mitocăniile lui Boureanu.

La pachet

XXXX Parlamentarii regretă că au amânat înființarea propriei televiziuni așa cum își propuseseră la începutul mandatului. Regretele au început să apară după evoluția lui Cristian Boureanu la ședințele comisiei de anchetă în cazul Ridzi. Dacă aveau televiziune acum, ar fi bătut de departe la rating scandalul dintre Lazarus și Dan Diaconescu sau dintre Columbeanca și Zăvoranca. Nu mai vorbim despre sinuciderea Nikitei și iubirea dintre Ogică și celebra Pamela.

XXXX În Bulgaria, gazele naturale s-au ieftinit cu aproximativ 30%. În Ungaria, dobânzile la creditele pentru locuințe sunt sub 5%. Conform statisticilor, de la începutul crizei, românii au pierdut aproximativ 123 de miliarde de lei. Atunci ce mama dracului mai căutăm aici?

XXXX Ministrul Berceanu a reușit să-i identifice pe cei vinovați pentru lipsa autostrăzilor în România: dacii. Aceștia n-au avut altă treabă decât să-și facă drumuri exact pe acolo pe unde Radu Berceanu intenționează să-și traseze autostrăzile. Ca și cum n-ar fi fost destul loc în stânga și în dreapta.

Boc a reușit, deja, să treacă de criză. De unul singur

După a șase luni de la instalarea sa ca prim-ministru, Emil Boc și-a făcut un prim bilanț al activității. Deși nimeni nu simte vreo schimbare în bine, premierul ne-a anunțat că a reușit. Mai are ceva completări de făcut, dar în mare treaba e ca și rezolvată.

Editându-și pe repede înainte frazele, Emil Boc a trecut în revistă cele 28 de măsuri, din cele 32, pe care guvernul său le-a implementat deja. Cu restul de patru este un pic în întârziere, dar va recupera pe parcurs. Nu s-a împiedicat deloc în amănunte care să atragă atenția și să ridice semne de întrebare celor ce îl ascultau. Nu de alta, dar am fi descoperit că o parte din reușitele sale sunt de natură populistă, altele aparțin predecesorului său iar cu restul sunt oareșce probleme de percepție. Ca să fiu mai precis, acolo unde domnia sa spune că ar fi bine, noi restul vedem că, în realitate, este rău.

Rapid, rapid, vorbind despre așa zisele reușite, premierul a omis să ne precizeze că tocmai măsurile cu care este în întârziere sunt cele menite să ajute cumva la relansarea economiei: capitalizarea CEC, scutirea de impozit pe profitul reinvestit, creșterea bugetului la cercetare și crearea cadrului legislativ pentru parteneriatul public-privat.

Discursul lui, presărat din belșug cu „am reușit“ aduce perfect cu cel al unui șef de CAP de dinainte de 1989, care la ședința județenei de partid anunța, în aplauzele auditoriului, depășirea planulului cincinal încă din primul an.

Producțiile record la hectar și aplauzele au fost singurele care au lipsit de la bilanțul lui Emil Boc. Asta, probabil, pentru că ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu este de la PSD iar întâlnirea a avut loc în sala de conferințe a Guvernului, în fața unor ziariști cârcotași și nu într-o ședință la sediul PD-L.

Mitocănia lui Boureanu

Deputatul Cristian Boureanu a fost însărcinat de PD-L să obstrucționeze ancheta parlamentară în cazul Ridzi. Individ mediocru, plin de frustrări (poate și pentru că prima nevasta i-a fugit cu amantul, nașul de cununie) este cel mai indicat să facă acest lucru. De altfel, în partid, rolul său pare a fi cel de lătrău. Este asmuțit, de mai marii PD-L, împotriva tuturor celor care îi deranjează chiar cu riscul de a depăși orice limită a ridicolului sau a bunului simț.

Nici de data aceasta nu s-a dezmințit și fără să piardă prea mult timp a insultat-o pe șefa comisiei, Alina Gorghiu. Mai întâi a încercat s-o ridiculizeze adresându-i-se cu apelativul „domnișorică“. Iar când femeia i-a dat replica, cerându-i să vorbească astfel propriei soții, masculinitatea lui Boureanu a dat pe dinafară. Și-a demonstrat foarte clar bărbăția făcând aluzii mojicești la viața particulară a deputatei Gorghiu.

Dacă ar fi făcut așa ceva la începutul anilor 1900, Cristian Boureanu ar fi fost luat la palme și scos în șuturi din sala în care s-ar fi petrecut incidentul.
O chestie de onoare.

În zilele noastre, o parte din bărbații care au asistat la incident, cei care nu-i erau colegi de partid, s-au mulțumit doar să-i bată obrazul. Tot o chestie de onoare. Nici măcar nu au îndrăznit să-i se adreseze așa cum merita:

„Băi mitocanule!“

La pachet

XXXX Mustea Jr. se laudă peste tot pe unde are ocazia, cu măreţele sale realizări: declaraţiile politice. Aproape nu e săptămână în care micuţul să nu ţină câte o cuvântare în Parlament. Bineînţeles, după încheierea programului sau în pauzele de masă. Joacă pe toate posturile şi trage din toate poziţiile, la integrare, la agricultură, la arhitectură, la economie, la tranziţie etc. La cât se mişcă de cu talent, n-ar fi exclus să-l ia Real Madrin şi să-l vedem în Liga Campionilor. Să moară Trăşculescu de oftică.

XXXX După aia mică şi un pic agramată , EBA, după piticul atomic Boc, cacarisitul Paleologu, arogantul Berceanu, după pitzipoanca şefă Nutzi şi risipitoarea Ridzi, PD-L îl scoate la defilare şi pe mitocanul Boureanu. Încă vreo două - trei figuri ca astea şi democrat-liberalii pot edita un album de curiozităţi.

XXXX Ministrul Radu Berceanu i-a interzis lui Adrian Năstase accesul pe şantierul viitoarei autostrăzi Transilvania. Pentru că nu l-a rugat frumos. Năstase a vrut să facă scandal, însă a fost liniştit de şeful de şantier care i-a şoptit discret să stea liniştit că oricum nu are ce vedea: „Lăsaţi că domnu’ Adi că n-aţi pierdut mare lucru. Nu s-a schimbat nimic faţă de 2004 când aţi venit dumneavoastră să tăiaţi panglica de inaugurare a şantierului!“

XXXX Nutzi Udrea a reuşit să-i învrăjbească pe Ion Cristoiu cu Mircea Badea după ce, în urmă cu ceva timp, reuşise acelaşi lucru cu Pleşu şi Băsescu, Săftoiu şi Băsescu, Tăriceanu şi Băsescu, Tăriceanu, Patriciu şi Monica Macovei, Cocoş şi Oprescu, Ridzi şi ziariştii. Dacă mai rămâne mult pe aici, ne trezim implicaţi în vreun război troian. Şi-ar fi păcat, pentru că Nutzi nu seamănă nici pe departe cu Elena din Troia.

Anunţul demsiei lui Săpunaru, altă gafă politică

Anunțarea demsiei lui Nini Săpunaru din fruntea PNL Vrancea cu câteva luni înainte de începerea campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale reprezintă o nouă gafă politică . Pentru liberali, alegerile din toamnă sunt cruciale și aș putea spune că de ele depinde chiar viitorul acestei formaţiuni.

Migrarea liberalilor către alte partide, după pierderea alegerilor parlamentare și ieșirea de la guvernare, a fost amânată de venirea lui Crin Antonescu la șefia PNL și speranța că acesta ar putea face o figură frumoasă la prezidențiale. Un eventual eșec ar declanșa degringolada, mai ales că mulți primari liberali suferă din cauza lipsurilor bugetare.

Departe de a transmite un mesaj pozitiv simpatizanţilor, demisia lui Săpunaru și scurgerile de informații despre neînțelegerile din interiorul organizației provoacă derută. Electoratul are în faţă imaginea unui partid slab, în degringoladă, măcinat de scandaluri interne, părăsit de lideri și incapabil să strângă rândurile în momente dificile.

Or, tocmai acest lucru nu este de dorit.

Cu atât mai mult cu cât şi democrat-liberalii, principalii lor rivali de pe dreapta scenei politice, se confruntă cu astfel de probleme. Este de notorietate disputa dintre echipa Trăşculescu şi gruparea Mustea-Plăcintă. De altfel, acesta este şi motivul pentru care Elena Udrea şi Gheorghe Pogea au fost desemnaţi să se ocupe de organizaţie. Cei doi vor căuta să medieze conflictul sau, dacă părţile sunt ireconciliabile, să amâne declanşarea sa până după alegeri.

O soluţie înţeleaptă.

Aceiaşi cale ar trebui s-o urmeze şi PNL Vrancea: îngroparea securii războiului şi concentrarea pe viitoarea campanie electorală. Pentru aceasta este nevoie de un lider politic cu notorietate şi vizibilitate în plan local, cu legături bune la nivelul conducerii centrale. Caracteristici care le lipsesc atât lui Dragoş Mircea cât şi lui Mihai Copaci.